1,056 matches
-
clișee pe unii critici. Mie îmi plac clișeele. Mihnea Rudoiu nu e rau cu Micul Abelardy, el suferă doar de un soi de inflație a textului în detrimentul structurării atente - dar e o proza care merită. Că de obicei, m-am delectat cu multă carte străină. Îmi place că noul McEwan, noul Auster, noul Llosa, noul Barnes, noul au început să constituie o minireligie și pe la noi, ceea ce e foarte important. Editurile de pe la noi au prins cam repede și greșit gustul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
a citit vreodată este ca și cum ai pretinde să păstrezi în tine tot ce ai mâncat cândva. A trăit dintr-una corporal, din cealaltă spiritual și a devenit pe aceste căi ceea ce este astăzi.” A. Schopenhauer 366. „Cărțile ne delectează până în măduva oaselor, ne grăiesc, ne dau sfaturi și sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie și armonioasă.” Petrarca 367. „O carte are nevoie de timpul ei, ca și un copil. Toate cărțile scrise repede, în puține săptămâni, îmi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
inimi și minți. Cărțile, ca și revistele, ziarele, sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie, armonioasă. Ne grăiesc, ne dau sfaturi, ne împărtășesc cunoștințe despre lumea înconjurătoare, ne arată cum să facem viața mai rodnică și mai frumoasă, ne delectează. Pentru omul contemporan cu cărțile, revistele, ziarele au devenit aproape tot atât de necesare ca hrana, aerul, apa.” Horia Matei 554. „ Cartea, eroul nostru modest, cu un trecut atât de frământat, privește cu încredere în viitor. De-a lungul veacurilor, cartea a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
acolo. Maxențiu presupusese că Ada e geloasă. Nu protestase, se supusese cu un surâs enigmatic. Se simțea legănat între datorie și plăcere. Se încărca cu remușcări ce-i îngăduiau să se complacă în ceea ce chema "zbuciumul Adei" și totodată se delecta din simpatia lui pentru Elena. Crea probleme în afară de realitate și le trăia cu ascultare. De Mika-Le nu-și amintise. Era de pe vremea când prințul Maxențiu, lipsit de mușchi, mai avea încă nervi ce vibrau uneori pervers. Acum Maxențiu era diafan
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unul complet. Spațiul creat oferă confort spectatorului care nu este limitat printrun decor rigid, ci este motivat să clădească pe uși, pe sensurile cuvintelor de pe ziduri, noi înțelesuri, să ridice construcții monumentale și familiale în interiorul său, pentru a se putea delecta urmărind spectacolul, aducându-l mai aproape de suflet, mai „acasă”. Un aspect foarte important al acestei situații de comunicare îl reprezintă faptul că acest spectacol a fost creat pentru a fi un spectacol-lectură. Acest lucru este un avantaj în contextul în
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
mamă în grădină.“ E curios cum cineva cu ochi de felină se retrage vulturește. În sfârșit... În poemele lui Traian Bădulescu-Șuțeanu sunt inserate și versuri de Nichita Stănescu, ceea ce reprezintă o consolare pentru cititor, care are prilejul să se mai delecteze, fie și fugitiv, cu poezie bună. Fostul coleg de școală al lui Nichita Stănescu ar fi procedat mult mai înțelept dacă ar fi scris o carte de amintiri propriu-zisă. Ne interesează - cum să nu ne intereseze? - tot ce-și mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
relativă a sistemelor și, de asemenea, o unitate relativă a toate, unde mimetismul se conjugă ca manifestare a atracției spre un altceva până la identificare, până la uniunea cu acesta, fiind atracția către unicitate!“ La rândul lui, Cristian Livescu pretinde că romanul „delectează prin marea lui gratuitate, îndemnând la reflexie pe seama resurselor onirice ale genului“. Dar gratuitatea nu poate fi mare sau mică. Poate, doar, să fie sau să nu fie. Pe de altă parte, la ce ne ajută să reflectăm pe seama resurselor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
între timp a fost și abandonat. Singura formă de aducere la zi a poeziei din volumul Scrisoare către Pacepa o constituie asimilarea unor influențe din Adrian Păunescu: „Prea multe antagonismele-s cu care / Vremuri ce așteaptă semne se confruntă: / Ne delectăm cu moartea din mâncare, / Iar libertatea lanțurile cântă! // Mulți mediocri-s centenari sub soare, / În floarea vârstei geniile pier, / Căsătoria noi valențe are / Când între ei bărbați de soți se cer.“ Simplu S ´ i simplist Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe deasupra, întru giugiulirea contactului lenevos. Nu-mi dau seama când și cum a dispărut... Ca să aprind focul, dacă lemnele musteau de umezeală, întrebuințam ciocalăii furnizați de gazdă. Pocneau ca obuzele-n poeziile de război feeric ale lui Apollinaire! Terorizau pisicile, delectau sufletul meu avid de zgomote mici, îmblânzeau izolarea, acompaniau nocturn dragostea conjugală... Și tot de-a lungul sobei, între ea și „masa de lucru“, în fața televizorului, iarna, se lăfăia un șezlong. Un șezlong obișnuit de grădină, care chiar era scos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ei. Cred că o dată mi-a atins buzele și cu obrazul. Dar adevăratul sărut s-a întîmplat când ne-am ridicat. Era deja frig și întuneric. Ne țineam în brațe de câtva timp. Mâinile mele trecuseră pe sub umeri și se delectau cu rotunjimea sânilor ei. Primele cuvinte schimbate au fost: "Mergem?" Ne-am ridicat împreună sau mai bine zis am ridicat-o de subțiori. Odată ajunsă în picioare, s-a răsucit către mine și buzele noastre au făcut cunoștință, bucuroase că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îndoială. Se găsea într-un tunel, în mijlocul rădăcinilor unuia dintre giganții de pe Venus. 26 "Cu toate acestea, apetitul nelimitat a judecății lipsite de simțul critic pentru tot ce-și închipuise că ar fi certitudine sau finalitate o împinge să se delecteze cu umbre" E.T.B. Afluxul de energie care, galvanându-l, îi permisese lui Gosseyn să-și dea seama de situația în care se afla, era în descreștere. Greoi, se lăsă din nou să cadă. Și abia dacă-și dădu seama c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pudicilor ce, acuzînd strîmbătatea lumii, ar accepta un zeu care să-i miște cu dexteritate precum niște perfecte marionete. Se scutură ca înfiorat de vreun șarpe și strigă: „-Doar mi-ai văzut bolnavii. Gîndind la modul perfid în care te delectează boala, te-ai aștepta la altceva. Ar trebui să fie bucuroși de suferința și mizeria trupului lor, iar spitalul ar trebui să fie vesel ca un bordel!” Prietenul meu se oprește brusc. Probabil că a sesizat capcana pe care singur
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
evite ca un mizantrop. Obiectele au un fel ciudat și subtil de a memora. Trebuia să cercetezi cu migală textura lemnului, bulele de aer din carnea sticlei sau gălbejeala hârtiei, pentru a le putea desluși înțelesul și trecutul. Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul bolilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul boilor, amestecat într-un efort comun cu sudoarea, grăsimea și sângele lor. Jugul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mică. Și câte, și câte aprecieri superlative s-ar mai putea face la adresa acestui super OM între oameni. Cât va dăinui limba și literatura română se va vorbi și scrie despre acest geniu al poporului nostru. Vă las să vă delectați cu citirea integrală și de ce nu și cu citirea fragmentară când va fi cazul, urmând ca fiecare cititor în parte să selecționeze ceea ce i se pare mai interesant, mai concludent. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.1(34), trim.I, 2009
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din nevoia de a reduce costul tipăririi volumului de acum un an. După plecarea musafirilor mi-am continuat programul până la ora 23. Nimic nou de semnalat. În dimineața următoare nu prea m-am simțit bine, totuși am uitat de indispoziție, delectându-mă cu versurile lui Eminescu, gustând din plin măsura, cadența, armonia și farmecul imaginilor poetice. Pentru propria mea plăcere am citit cu glas tare anumite versuri semnificative, pe care am dorit să mi le fixez cât mai bine în memorie
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cunoască și o altă versiune, la un nivel mai greu accesibil, aporetic sau paradoxal. Însă observă bine altceva, un fapt ce ține de dramaturgia vieții comune, cotidiene. Anume, unele apariții și întâmplări ciudate îi atrag enorm pe oameni și îi delectează. Fie că este vorba de vise și vedenii, fie de întâmplări neobișnuite, oamenii sunt sensibili la așa ceva. Îi rețin mai ales aparițiile stranii, cele care anunță ceva prodigios (prodigium), un semn pre ves titor (ostentum) sau ceva miraculos (monstrum). În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atunci când literele nu pot fi descifrate, chiar și atunci când gagul nu poate fi decodat, gustul bucuriei rămâne intact. Ca și în cinematograful începuturilor, Pif este numele artei ce redă ochiului puterea de a contempla teritorii himerice și de a se delecta cu jocul, inocent, al personajelor care nu îmbătrânesc și nu mor. Ca și textele lui Jules Verne, narațiunile din Pif ne instruiesc asupra vocației visării. Dincolo de submarinul căpitanului Nemo sau de Africa lui Dick Sand, se situează continentul de imagini
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa, amenințată de niște animale marine uriașe. Era ușor de dedus că jucătorul avea misiunea de a ucide creaturile atacatoare cu armele controlate de computer. În timp ce Gosseyn privea zâmbind. Împăratul Dzan deschise focul. După aceea, nu avu decât să se delecteze cu strigătele de încântare ale lui Enin și, în același timp, să-i pună întrebări lui Dan Lyttle. Și să-i asculte răspunsurile, în timp ce se hrănea cu ouă, șuncă și o budincă. Întrebările se refereau la situația guvernării în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Mie-mi place cea de vanilie, și-a exprimat dorința Matei. —Mie cea de fructe, voia Cecilia. Știi ce? Hai să cerem să ne pună în cupă din fiecare. Vrei așa? —Excelent. Au mai stat încă o jumătate de oră delectându-se cu înghețata și cu cele ce aveau să-și spună. Când să plece, la întocmirea notei de plată, în timp ce fata care-i servise socotea, Cecilia cu același zâmbet fermecător se gândea: „Dacă i-aș spune jumi juma, ca să contribui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mi-a dat altă posibilitate, a zâmbit Cecilia. —De ce-ai spus că așa suntem noi bărbații? —Ha! Ha! Ha! A râs în hohote Cecilia. fiindcă vă manifestați bucuria la fel. Când m-am revăzut prima dată cu Robert, mă delectam cu o acadea cumpărată de la un automat. La fel ca tine, de bucurie m-a învârtit în aer și mi-a căzut acadeaua, precum acum nasturele. —Hm! hm! doctorando, doctorando, prin câte mai treci și tu. Cred că nu te-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia râdea pe înfundate. —Ai crezut că nu m-am prins ce urmărește fata mea din parc? Ea pierde, că se chinuie cu mirosul buretelui din plastic sau al fulgilor de la fundul gâștelor din pernă (râd amândoi), pe când eu mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să lupte împotriva ei. Se scutură toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aminte?i le sărută cu dragoste. — Știi de ce nu pot fi Casanova, Matei? Fiindcă ești femeie. Fiindcă nu sunt lipsită de pudoare ca el. — Ai dreptate. Citind „Memoriile” lui, ce pot fi considerate o capodoperă a literaturii universale, te vei delecta cu aventurile galante, consemnate fără pudoare și descrise în cele mai mici amănunte. Pentru că scopul în viață al acestui libertin a fost acela de a-și cultiva plăcerile simțurilor, completează Cecilia. —Trebuie să recunoaștem însă pe lângă acestea, meritul lui Giacomo
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce-l reprezentau tocmai au ieșit din baie, unde și-au făcut minuțios toaleta de seară și acum se pregătesc să se așeze Într-un fotoliu, cu gândul de a citi câteva rânduri dintr-un ziar oarecare, pentru a-și delecta spiritul Înainte de culcare. Cititul ziarului era, mărturisim, pentru stomatologul Paul o formă de relaxare. La drept vorbind, când venea la cimitir, Noimann se relaxa citind rubricile de la „Mica publicitate”, inclusiv cele de anunțuri mortuare... Faptul acesta Îl distra. Stând comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o mângâie cu mâna peste părul cârlionțat. Asta a fost prea de tot. Vecinii au început să se agite, în special doi vlăjgani ciolănoși și cu priviri tulburi. Spiritele au început să se încingă. Muzica se revărsa dintr-un difuzor, delectându-ne cu o melodie de muzică populară săltăreață. Am început să povestim amintiri mai vechi sau mai noi, despre familii și rude. Pentru fiecare închinam câte un pahar de vin. Aflându-mă la WC-ul campingului aud în spate un
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]