8,674 matches
-
supusă unei analize brute, e oarecum simplă, centrată aproape muzeal în jurul câte unui obiect intim (nu neapărat indecent) proiectat în amintiri cât se poate de limpezi, cu un anume dozaj de umor și cu o concluzie scăpată parcă din vârful delicat al condeiului. Și totuși, în ciuda tuturor acestor rigori formale, naturalețea - și numai ea - dă tonul. Categoria artificiului se autoexclude încă de la primele pagini, fără a da semne de minimă revigorare pe parcurs. Un gen similar de îmbinare paradoxală e de
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
curățel [...], profesa un marxism ortodox, feroce și intransigent, - care se potrivea cam rău cu ochii lui căprui, nevinovați, cu gulerul lui înalt, rigid amidonat, cu cutele impecabile ale pantalonilor, - cu toate manierele lui de băiețel de familie, bine crescut și delicat..."14 -, abundă diminutivele, condiția sa "de novice al deportării siberiene" e subliniată, iar grija sa pentru ținuta-i vestimentară capătă dimensiunile unei manii. Schimbarea aceasta de perspectivă, îngroșarea pînă la caricatură a unora dintre caracteristicile prototipului sînt foarte frecvente în
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
se strâmbă și se pocesc întâi, iar apoi ajung să se topească într-o unică masă nediferențiată. Fără tracțiunea opusă a Eului, natura alunecă tot mai repede în jos, pradă inerției, spre hăul nediferențierii. Operație care, însă, cum bine observă delicata intuiție a poetului, nu se petrece într-o clipită, nu are loc fără anume etape intermediare, avertismente, momente de stagnare temporară. Or, schimonosirea e tocmai unul dintre acestea; pe ea o exprimă lexicul urât, crud, mâlos, naturalist - în maniera lui
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
Eliade este liric și romantic prin însuși sufletul său poetic monstruos". Nu o dată intervine în polemici vechi. N. Iorga susținuse "versiunea romantică" a extincției lui Cârlova, pe care-l portretiza, în 1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști, ca de simțirea morții apropiate", ceeace a prilejuit lui Șerban Cioculescu o replică "sarcastică". Remarca lui N. Manolescu: "în focul polemicii, Cioculescu nedreptățește însă grav pe înaintașul său, care, dincolo de conservarea imaginii cu pricina, este totuși
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
care trăiește și bineînțeles, în primul rând, propria sa personalitate, uneori în răspăr cu tot contextul în care s-a format, alteori puternic marcat de aces-ta. Criticului și istoricului de artă îi revine me-ni-rea de a cuantifica proporțiile din acest delicat amestec. De altfel, cei care au căutat cu tot dinadinsul să teoretizeze pe scenă au reușit mai puțin sau deloc să se exprime pe ei înșiși. Patru coregrafi autohtoni au fost încorporați în ediția din 2007 a acestui festival. Lăsând
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
aș vrea să fiu) o părticică din conștiința critică a actualității literare. Încerc să înțeleg și să comunic ce înțeleg. Nu-mi ascund opțiunile, dar nici nu vreau să le impun altora, cu orice preț. Critica literară lucrează în sfera delicată a valorilor. Exprimă cu argumente, în funcție de opere și de circumstanțe, uneori încrederea, alteori scepticismul. Dar ea nu poate exista fără obiectul ei de aplicație, de studiu și reflecție. Obiectul e literatura, subiectul martor e criticul, ca specie particulară de cititor
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
apare ca un Ianus, original mai puțin în stabilirea primelor, în bună parte cunoscute, cît în aproximarea ultimelor, în care scînteiază imprevizibilul. Impresia este de unitate organică, de coerență cumva familială a scrierilor și a personalităților peste fruntariile temporale: "Strofe delicate scrie Asachi pe marginea unui portret miniatură al iubitei: Atinsă-i fi de mîinele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul următor
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
hibrizi mentalitari aflați la intersecția permisivă dintre romanesc și epistolar. Lungi scrisori narative devin toate cărțile îndreptate către un public concret, restrâns, apropiat și - în limitele firești - cunoscut. Iată de ce nu sunt nicidecum de neluat în seamă pasajele centrate pe delicatele și greu sondabilele probleme ale receptării. Axinte și Ruruk (un fel de Bouvard și Pécuchet ai vrăjitoriei) redactează, din senin, în plină perioadă de convulsii și de beligeranțe, două "manifeste" literare. Lirice până la sațietate, ele cad din senin în corpul
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
care sunt lucrurile cu adevărat importante și liniștea sufletească pentru a trece, egală cu sine, prin cele bune și cele rele. De aici un oarecare olimpianism al atitudinii, forța ei de a trata cu superioritate chiar și momentele cele mai delicate sau dezagreabile ale existenței. Departe de gălăgia și reflectoarele vieții publice, cu modestie, dar și cu încredere în propriile-i argumente literare, Constanța Buzea este una dintre poetele foarte importante din perioada postbelică. Cu siguranță, lirica sa merită mai multă
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
reclamând, aceasta, un termen diferit. Elementul complementar nu mai este acum omul ușuratic, fără convingeri ferme, în căutarea plăcerilor, ci Ideologul, la fel de inflexibil, de pe poziții de stânga. Și pentru că romancierul intră, cu Căderea în lume, într-o cazuistică atât de delicată, cum este cea a legionarismului românesc, el simte nevoia - din necesități compoziționale și, în fond, de bun simț - să definească o extremă prin alta. Până la un punct, observăm, nuanțele nu există. Între tânărul aspru și "posedat" care vrea o Românie
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
adică pentru a-și indeplini visul aparent imposibil pentru că, nu-i așa, asociem perfect în minte murdăria și bolile cu șobolanii și nu cu bucătăria franțuzească. Provocarea poveștii vine tocmai din acest oximoron, un șobolan care are simțurile atît de delicate, încît ajunge în postura de a oferi surprize culinare celor mai pretențioși clienți ai restaurantului lui Gusteau după ce acesta este preluat la moartea patronului de un alt bucătar, rău intenționat. Șobolanul se strecoară în bucătărie cu ajutorul unui tînăr, Linguino, chiar
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
de moschee au fost amplasate în case particulare. Invers, obiecte seculare capătă semnificații religioase... Un vas metalic adus dintr-o baie din Orientul Mijlociu devine receptacol pentru apă sfințită... Brocarduri folosite pentru fețe de pernă sunt țesute în veșminte preoțești... O delicată cupă de culoarea smaragdului, creație a meșterilor musulmani din Egipt sau Iran, a fost așezată mai târziu într-o montură argintată în Constantinopolul creștin. Adusă la Veneția, este adăugată tezaurului sacru de la San Marco. Încercând să reînvie antichitatea din vremea
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
1878ț, fiindu-mi cerut atunci de Ion Brătianu pentru Congresul de la Berlin", care se ținuse între 1/13 iunie și 1/13 iulie 1878. Lucrarea anterioară, Istoria toleranței religioase în România. Edițiunea II revăzută și adausă, București, 1868, atingând foarte delicata cestiune israelită, discutată și ea la Berlin, fusese deja publicată în franceză, întâi într-o traducere prescurtată în foaea franceză "La revue de la Roumanie" și apoi în volum: Histoire de la tolérance religieuse en Romanie, Traduite... par Frédéric Damé et Boniface
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din ultimele decenii. El este un scriitor în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, cu o știință a evocării plină de farmec și de melancolie, un analist sensibil al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
pe alocuri secvențe de grație cosmică, sub durata cărora "totul pare aievea", emulul său percepe natura abstractă a viziunii, epura conținută în "materialitatea triumfătoare": "Lectorul înțelege însă perfect sensul stihurilor: materia care constituie universul este infinit mai fină, deci mai delicată și vulnerabilă, decît o concepem noi, în general". Un gust al cunoașterii "universale", presupunînd procese complexe în conștiința și sensibilitatea poeților, îl orientează pe Ilie Constantin și atunci cînd se ocupă de Cezar Baltag. Este excerptată cu satisfacție, dintr-un
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
atunci intensitatea ei s-ar fi stins de mult și nimeni nu ar mai fi stat astăzi să-i dea vreo atenție. În realitate, în spatele polemicii teoretice se ascund uriașe și nedomolite orgolii naționale, etnice și religioase. Aici e pragul delicat dincolo de care apele încep să se despice și tot de aici încolo tonul dezbaterilor, unul pînă acum seren și destins, capătă stridența crispată a învinuirilor ideologice. Din acest moment, logica dezbaterii lasă locul logicii hărțuirii psihologice: nu se mai dau
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
civil și cea de soldat - și mi se părea că de astă dată era o confuzie". Chiar așa! într-o împrejurare, Sebastian nu ezită, ca să zicem așa, a fi orgolios și față de sine însuși: Am dansat mult. Maryse emoționant de delicată, sensibilă, spunînd o seamă de lucruri care mă dezarmează prin sinceritate și lipsă de ezitări. Nu știi cît te iubesc". Și am stupiditatea de a fi flatat de lucrul ăsta" (sic!). Recunoscînd, precum G. C. Lichtenberg a fi superstițios ("Mă
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
tocmai genul proxim, atât de înrudit, dar atât de deficitar ca promovare. Rațiuni de de nepotism teoretic, la urma urmei. Apoi - iertați-mi elitismul - am mari dubii că tonusul unui recenzent de bună credință se poate întreține exclusiv cu poezie delicată și cu infinit lejere povestioare de consum. Și, în sfârșit, deoarece - contrar prejudecăților vehiculate pe sub mână - avem asemenea cărți. Critica literară începe să-și recapete dacă nu gloria, măcar demnitatea. Profesională și profesionistă. Pun cu încredere toate aceste argumente înaintea
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
prima oară, după refugiu, în Basarabia, în Fundurii Vechi, sat în care se născuse taică-meu. Era fabulos! Toți umblau îmbibați de smahoncă, un fel de rachiu tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și, pășind mărunțel, cîntau melodii înflăcărate și triste... Fratele tatei păzea o suprafață infinită, plină de dovleci imenși. Acolo, pe niște caiete pătrate, rusești (tetradi), vreo patru
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
-ului, Alain Besançon este posesorul unui stil clar, direct și lipsit de politețuri. Sau mai pe șleau, cărțile francezului sînt cu totul despuiate de acele zorzoane retorice la care un autor obișnuiește să recurgă atunci cînd, pus în fața unor teme delicate, preferă să-și ascundă gîndurile sau să-și atenueze afirmațiile. Dar lui Besançon nu pare să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale și, de aceea, nu se încurcă în pudori teoretice sau în piruete discursive. El
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
și Petre }uțea, Ovidiu Cotruș, I. D. Sîrbu, Ion Caraion, A. E. Baconsky. Ce impresie ai asupra glorificării acestui poet devenit un brand orbitor al timpului nostru? - Din simpatie, Șerban Cioculescu i-a atras atenția lui Nichita Stănescu, într-un moment delicat al creației acestuia, că-și risipește un talent care nu putea fi, cum începuse Nichita să creadă, inepuizabil. Articolul i-a fost refuzat, cum că Nichita Stănescu e un bun de patrimoniu, prin urmare, intangibil. Criticul a fost mai mult
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
19, care descrie lumea pe dos, dictatura, demonica religie politică. Încheierea, splendidă, este o adevărată găselniță literară: scribul nu mai are vorbe, trebuie să șteargă, să aproximeze, să se descurce cu înlocuitori, pentru că o nenumită cenzură a atins cea mai delicată materie primă a libertății: cuvântul. În La apa Vavilonului (Humanitas, 1999), Monica Lovinescu are unul dintre cele mai frumoase elogii aduse cuvântului și una dintre cele mai profunde profesiuni de credință ale unui scriitor: "Pentru un scriitor, inevitabil, Cuvântul a
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
însemna posibilitate de ripostă, lăsîndu-le doar valuri de rîs isteric, e o dramă. Atmosfera asta o preia volumul lui Foarță. Sînt amuzante colajele, anunțuri de mică publicitate înseriate, consangvinizate, hibridizate, anunțurile matrimoniale cu qui-pro-quo-uri, în care se amestecă pragmatismul cu delicate haiku-uri pe colț de ziar, dar parcă nu-ți vine să rîzi. Efectul de real, atît de drag teoreticienilor, îți inhibă mușchii zîmbetului. Ca să nu mai spunem că iubirea se măsoară în cifre (ani, înălțimi și, vai, conturi) și
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul își fixa polii printr-un vârtej ce ulterior se desfăcea macroscopic bucată cu bucată - Hușști! Hușști! Aerul se îndepărta în explozii cu nisip. Un cerc cădea pe sine, grămăjoare delicate de cenușă începeau să pocnească din centru; fibrele se ridicau ajungând însă înapoi pe pământ într un curs lent, diferit de cel prin care s-au ridicat. Ne purtam pică unul altuia că vedeam atât de multe - micile lucruri ciudate
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
cineva la fereastră să vadă dacă mai sunt aici, dacă sunt bine. Epik Aerul poartă frigul; grația lui molcomă străbătând întunericul ne joacă pe degete: bassul aproape explodează, în căști - click, click - s-aude ceva ce dă a muzică. E delicat! adulmec murmurul și-apoi articulez. O să las pământul să înnebunească. un vârtej de vânt se încurcă în crengi, uite - se oprește sub o streașină și acum își face veacul pe-acolo. Norii se apropie - vor lăsa apă pe geamuri, prin
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]