1,065 matches
-
seninătatea sufletească, inventau, inspirîndu-se din Urmuz, jocuri numite, de pildă, Ismailuri, cu ajutorul cărora luau în tărbacă oameni și idei ale timpului, scriind fiecare, pe o temă dată, lucruri grotești și aberante, care constituiau răzbunarea inteligenței lor sclipitoare față de obtuzitatea sau demagogia 50 unora dintre contemporanii lor intelectuali care urcau cu energie și fără scrupule pe scena socială și care, dacă ar fi aflat, i-ar fi privat pe acești urmuzieni de libertate pentru multă vreme. Aveau însă grijă să distrugă acele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un avantaj moral față de noi, pentru că ei au terminat deja, iar noi, ticăloșii, continuăm. Cine te crezi? George Steiner? Radio Damasc? Ăsta e exact genul de comparație murdară pe care până și Grass, absolventul Wehrmachtului, Îl stigmatizează și Îl consideră demagogie. Furia lui Fima se potoli. În locul ei veni tristețea. Și Îi vorbi pe tonul cu care te adresezi unui copil care s-a rănit cu șurubelnița pentru că s-a Încăpățânat să se joace cu ea, cu toate avertismentele adulților. —Țvika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu Lavinia Betea, Polirom, col. „Duplex“, Iași, 2001). Consemnată și nu contrazisă sau măcar comentată. Lavinia Betea, absolventă a Facultății de Istorie-Filozofie, specializată în jurnalistică, procedează în mod frecvent așa, pe parcursul întregii convorbiri. Îl aprobă pe Corneliu Mănescu, îi acceptă demagogia, îl tratează cu maxim respect, ca pe un mare bărbat de stat. Putem presupune că a adoptat această tactică pentru a-l încuraja să facă mărturisiri complete. Dar ce o împiedica să revină, prin intermediul unor note, asupra mistificărilor avansate de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
omogenă, lucru demonstrat de faptul că persoana care a alertat poliția a fost o compatrioată a criminalului și din aceeași tabără. Pe de altă parte, societatea românească din zilele noastre se confruntă cu efectele a decenii de teroare și minciuni, demagogie și sărăcie care au tarat mai multe generații. Aceste răni nu pot fi vindecate într-o clipă. Căderea comunismului a eliberat o imensă energie umană, dar aceasta a început cu un bizar transfer de privilegii și bunuri în cadrul vechii nomenclaturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
al sfârșitului Imperiului Roman reconstituit ca himeră fascistă. Din Libia până în Abissinia și Somalia, edificiul maiestuos destinat să evoce grandoarea lui Augustus se clatină, sub asediul unor forțe pe care nu le poate contracara. Agonia colosului fragil și cariat de demagogia mussolininiană se suprapune peste drama tânărului Pratt însuși. Tatăl său este sacrificat pe altarul acestei obsesii hrănite de reveriile compensatoare ale lui D’Annunzio și ale lui Mussolini. Noul imperiu se surpă, îngropând sub dărâmăturile sale armata africană care l-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să n-aibă, de vreme ce nu mai pălăvrăgești despre Sir Neville și Sir Harley și despre Jodl și Speer, ci despre meleagurile noastre neverosimile, râsul și plânsul lor supercodificate, absente de pe harta lumii. „Anul 1940 al preliminariilor, cum știi. Degradare, corupție, demagogie. Un playboy pe tron are ceva simpatic, din perspectiva tragediei ulterioare, nu-i așa? Sunt 41 de tablouri, conform catalogului Leo Bachelin. Mulți El Greco, dar și Veronese, Caravaggio, Van Dyck, Rembrandt. Există și un mic tablou de Tizian, ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un gând mai vechi, brusc renăscut. „Improvizația funcționează ca o salvare, cum am spus. Mai mult decât o diversiune, o salvare. Hm, papuci, da... Improvizația... Argentinienii. Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn lângă sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rog, mă rog, nu mă interesează. Esențial este că nu voiau să fii ceea ce ești, nici să descoperi ce ești, nici să înțelegi ce ești. Nici să afirmi ceea ce ești, să nu mai pomenim de asta... Umanismul lor! Egalizarea, atât. Demagogie și egalitate! Unii mai egali decât alții, doar știm. Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
afirmă că D-ale... e, În primul rînd , „un joc de măști al relațiilor extraconjugale”; care extraconjugale? Nimeni nu e căsătorit, În comedie! N-aș fi de acord nici cu inserarea citatului din N. Manolescu, după care „ prostia, lenea, ipocrizia, demagogia politică și viciul sunt Însușiri ale acestei lumi istorice” (prezentul demonstrîndu-ne că sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) n-aș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și începe cu putere „Angel...”). Spre deosebire de Zița, care a fost considerată de critică „pedantul feminin a lui Venturiano”, Rică rămâne de domeniul șarjei, cum bine observa Ștefan Cazimir. Nu are o profundă determinare psihologică, ci doar una socială. „Galgariseala” și demagogia lui politică și cea sentimentală e o „formă fără fond” față de care Caragiale a rămas ostil întotdeauna, ca un junimist autentic. George Munteanu observă că Rică „e un cumul al celor mai de efect contradicții comice caragialene”<footnote G. Munteanu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
fi putut da peste ele. Cu Lucian Își făcea de cap, fiindcă de vreo poveste de iubire Între ei nici nu se punea problema, Lucian nu avea voie să se Încurce cu fete străine de anturajul lui aristocratic, deși În demagogia partidului era chiar recomandată originea sănătoasă, care perpetua specia comunistului aprig, hotărât, bătut În cap și obedient. De fapt, Ionela Îl sunase, ea solicitase Întâlnirea, iar Lucian era Întru câtva descumpănit: dacă venea să pună capăt relației lor bizare, dacă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
UN PORT?... "] 2255 Ce e un port? - E o gură (stomac), care aduce materiale de cumpărat (import) și esportă escrementele (produsele) - esport. Spre el se grămădesc toate canalele de nutrițiune, stradele pe cari circulează orașul. 359 {EminescuOpXV 360} {EminescuOpXV 361} demagogie, emigrațiuni și moarte. Se-nțelege că acest lucru se petrece numai pe-o unitate de teritoriu al pământului. Ceea ce se pierde aci - esport de grâne, de vite, de oameni - se restituie în alt loc. Marea scade într-un loc, dar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
regimuri aveau să-l considere foarte oportun: Libertas. Asiaticus declară că cineva trebuia să înfrunte mulțimea, să vorbească. În disperarea generală, doi-trei curajoși se declarară dispuși s-o facă și, apărați de pretorieni, își făcură apariția în capul scării templului. Demagogia și glasul puternic al senatorului Saturninus plutiră pe deasupra insultelor mulțimii. — Roma este înfometată, anunță el, și primele rânduri încremeniră. Proviziile de grâu sunt epuizate, strigă, pentru că „băiatul“ acela, din cauza cheltuielilor lui nebunești, a lăsat goale vistieriile și depozitele. Oamenii rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
redacții cu panoplii la îndemînă; să avem bombe asfixiante prin coșuri și condeie cu șiș”. Relevantă e și atitudinea față de public: lipsită de iluzii, conștientă de propria impopularitate, dar decisă a nu face nici un fel de concesii. Gerontocrația, spiritul mercantil, demagogia politicianistă sînt denunțate ferm. Desemnat drept victimă potențială a burgheziei, publicul larg trebuie „educat” spre a se opune manipulării politice. Tot elitismul întors al atitudinii avangardiste este deja aici... „Aforismele politice“ ale lui N. Porsenna vin să sublinieze atitudinea exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o creațiune minunată a timpurilor moderne, fiindcă interesează massele la progresul colectiv. Opinia publică nu se poate entuziasma decît de o idee simplă. Asta ușurează sarcina demagogilor”. Textul lui Porsenna se vrea a fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ne stoarce de putere, Căci corupții ne pun jugul taxelor și disperării - Parcă scopul lor în viață e desființarea țării! Hai să ne unim cu toții care țin condeiu-n mână Și să devenim o forță pentru nația română, Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii, S-arătăm că România nu-i supusă convertirii! Nu ne trebuie renume, nici de lauri s-avem parte, Ci să potolim odată setea noastră de dreptate! S-arătăm că românismul este singura simțire Ce îndeplinește țării dreptul ei la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
avea, însă, nimic răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
solicitată chiar de către profesorii Universității sau de către straniul lor sindicat (și aceasta într-un moment în care revendicările sindicale vorbeau în alte părți de scăderea timpului de lucru) este înfricoșător pentru cel care știe să distingă ce anume ascunde mantia demagogiei politice: autodistrugerea Universității ca autodistrugere a culturii ca autodistrugere a vieții. În ce constă, considerată în ea însăși, adică din punct de vedere filozofic, transmiterea unei cunoașteri? În actul prin care fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căci voiau necontenit să se apropie mai mult de Paris; într-o permanentă luptă, căci trebuiau să se apere de reacțiunea celorlalte clase sociale; într-o permanentă dizidență unii față de alții, pentru că se întreceau în radicalism și se supralicitau în demagogie. Cu toții trăiau într-o frenezie a schimbărilor cu orice preț. Astfel se explică amețitoarea răsturnare a guvernelor. Ca să poată guverna patru ani și să poată face într-adevăr ceva pozitiv, Costa Cabral a trebuit să instaureze dictatura. Este straniu că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din 5 decembrie - Sidonio Paes nu se îndoia că vor guverna împreună, dobândind poate și sprijinul elementelor conservatoare din celălalt partid republican, al evoluționiștilor. Biruitorul de la 5 decembrie era un sincer republican, cu idei liberale. Iar "decembrismul" era revolta împotriva demagogiei și anarhiei partidului lui Afonso Costa, revoltă desăvârșită prin instaurarea "Republicii Noi". Curând însă, Sidonio Paes înțelege că trebuie să guverneze singur. Captarea elementelor conservatoare din toate grupările republicane nu izbutește. Brito Camacha, care colaborează la început participând cu trei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deputați în Cameră, erau deci o forță politică de luat în seamă. Câștigaseră, prin activitatea desfășurată de Sardinha și de integraliști, adeziunea unei bune părți din tineret. Un număr important dintre militari erau monarhiști. Indignarea populară împotriva masoneriei și a demagogiei era atât de mare încît, în noaptea aceea sau în dimineața următoare, restaurarea monarhiei, ar fi fost primită cu un oftat de ușurare de întreaga țară, chiar și pentru motivul că "furnica albă" nu va putea trage foloasele asasinării lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
naivitate, și încă foarte repede. În urma manifestațiilor muncitorești, pe care Guvernul le acoperea, garnizoana militară a orașului Santarem se răscoală, mărturisind printr-o proclamație că mișcarea e în afara partidelor politice și că cere un guvern care să asigure țara că demagogia dinainte de 5 decembrie 1917 nu va fi încurajată. Răscoala din Santarem însă, începută în ziua de 13 ianuarie 1919, nu durează decât două zile. Și aceasta, nu pentru că Guvernul a reacționat prompt, ci pentru că armata - lipsită de unitate de conducere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un curent cu neputință de depășit, o cucerire legitimă, perfect conciliabilă cu catolicismul; necesitatea de a influența asupra democrației..." Un biograf (Luiz Teixeira) subliniază următoarea frază: "O democrație nu poate dura dacă acordă privilegii unei clase în detrimentul altora. Aceasta devine demagogie, incompatibilă cu Biserica, istoria, politica și rațiunea umană". Se găsesc aici, in nuce, argumentele de mai târziu ale lui Salazar împotriva comunismului. Un jurnal din Porto scrie astfel despre tânărul conferențiar: "De mult n-a mai luat cuvântul în saloanele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
starea de lucruri din țară, dezmățul politicienilor, incapacitatea Statului în fața agitatorilor - și vorbește despre dezastrul economic portughez, despre dezordinea totală, lăudând omul care în Italia "a impus ordinea în locul dezordinii". Încă un simptom al exasperării împotriva partidelor, împotriva intrigilor politice, demagogiei și a ineficienței guvernărilor ultimilor ani. Cunha Leal vorbea ca un vechiul democrat... Toate acestea erau tot atâtea semne că viața politica se afla în pragul unor mari schimbări. Nu se precizaseră încă formele pe care avea să le ia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
profesorul de Economie Politică și Finanțe vrea să arate, și de data aceasta, incompatibilitatea între bolșevism și o societate europeană, creștină și justă. Răsunetul acestor conferințe e destul de modest, pentru că în aceeași lună izbucnește prima încercare de luptă deschisă împotriva demagogiei regimului. Primăvara 1926 se vestise într-adevăr senzațională. În martie are loc la Lisabona o încercare de revoltă militară, repede zădărnicită. La 18 aprilie, însă, încercarea se repetă, pe un plan mai mare, sub conducerea comandantului Filomeno da Cîmara, a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]