1,026 matches
-
drumul amar al bejeniei. Ne iluzionăm că nu mai avem exil, ci "diasporă". E doar un fel de a ne fura pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconștiență de oameni nebuni, absconsele noastre însăilări, subtile poeme textualiste, poeme erotice(sau pornografice de-a binelea), poeme despre stele, câini și pisici etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la bursa politică. Am crezut în frumusețea jertfei noastre făcută cu tot elanul, pentru neamul acesta din care facem parte, și a trebuit să suportăm insultă... Am înlesnit dărâmarea latifundiarilor pentru a întrona domnia finanței și a paiaței simbriașe ei - demagogia democratică. Am crezut într-o lume nouă și a venit într-adevăr una oribilă, a cărei sensibilitate s-a coborât în pântece. Înfloresc lăcașurile de noapte, bodegile, restaurantele de lux, se închid școlile, bisericile au rămas fără credincioși, iar bibliotecile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
percepută, de români și de străini deopotrivă, ca o societate puternic afectată de corupție. Poate că cel mai mult a evoluat În bine „atmosfera intelectuală“: reflexele democratice sunt mai sigure, românii s-au Învățat cu pluralitatea ideilor și a opțiunilor, demagogia naționalistă a pierdut cel puțin sprijinul direct sau indirect de care a beneficiat din partea Puterii În anii regimului Iliescu. Global, a fost un oarecare progres, dar un progres departe de așteptări și care, mai ales, nu s-a regăsit În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
jucat rolul la Învestirea noului președinte, iar acesta, mult mai degajat decât Iliescu, n-a ezitat să se Închine În repetate rânduri. România este Însă departe de un asalt fundamentalist. Se manifestă mai curând un amestec de tradiționalism, convenționalism și demagogie politică. În mediile tradiționale credința religioasă este Încă vie. Altminteri, mi-e greu să spun cât de mulți români sunt cu adevărat credincioși, și câți perpetuează pur și simplu, din atașament față de tradiție, o sumă de reguli, ritualuri și chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
șovin. Regretă dispariția URSS-ului: „Ce bine ne-a fost când eram împreună! Puteam circula liber dintr-o republică în alta, nu existau frontierele de acum, eram o mare familie!”. Simt că plesnesc. Să ajungi la Madrid ca să auzi aceeași demagogie de tip sovietic, care m-a intoxicat pentru toată viața, e parcă din cale afară! Varlamov nu se lasă. Face o cazuistică în jurul noțiunii de „scriitor” și „intelectual”. Pretinde că a fi „intelectual” încă nu înseamnă să fii mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mie de ani mai târziu. Unul mai ambițios decât simpla recucerire a Andaluziei și a Siciliei, global village obligă. Cu un avantaj, totuși, pentru recucerirea Ierusalimului: lucrează la domiciliu. Și cu toate ambiguitățile a ceea ce medievistul René Grousset a numit "demagogia cruciadei" când o mișcare religioasă servește drept acoperire unor mici canalii sau unor caizi nelegați de niciun jurământ (nimic de pierdut, totul de câștigat) și care iau ostatici doar pentru a jefui, a obține o răscumpărare sau a decapita. 9
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
începutul deszvoltării ei; conștiința colectivității încă este în stare nebuloasă; pelângă asta ultimele împrejurări produse de catastrofa marelui războiu ne-au creat mai ales nouă, prin situația geografică, o nouă primejdie la granița de răsărit. Această primejdie, unită cu exagerările demagogiei astăzi și la noi mai nejustificate decât oricând unită cu stările speciale de care am vorbit creiază în chip logic și mecanic un raport specific între elementele constituționale în sensul că modifică sfera libertăților, mărind jocul puterii executive. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răniți și morți (șase morți!). D-na Menzel, gazda, ar fi aflat că cota necesară guvernului n-ar fi sigură. Vești de felul acesta îmi înveninează ceasurile. Săracă țară rămasă în urmă, cu conștiința cetățenească așa de scăzută, în care demagogia face atâta rău. Prostia și-a dat mâna cu inconștiența ca să slujească fie neisprăviți, fie vicleni. Mâhnirea sporește când văd, într-un stat nou cum e cel ceh, atâta ordine, energie și simț practic. Situația Cehoslovaciei e cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau să sporească zelul său. Partidele mici sau minoritățile etnice trebuie să renunțe la violență și, în marginile legii, să lucreze prin persuasiune. Interesul celor mai mulți trebuie să precumpănească libertatea presei și a asociațiilor. câteodată se manifestă despotismul majorităților altădată despotismul demagogiei, adică al canaliei Suveranitatea justiției și rațiunei. dreptul de a lucra dreptul de a face ceva fără a vătăma semenului tău Spiritul gregar e cangrena libertății. Libertatea nu se învață decât în elementul ei, cași înotul. singura cauză bună. Pânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor intelectual, așa încât orice propagandă care îmbracă o formă familiară stereotipelor lor e acceptată fără bănuială și fără spirit critic. Tot așa omul mijlociu, semidoctul, care se informează din gazete și e deprins să nu cugete, devine pradă lesnicioasă pentru demagogiile extremiste. Antisemitism, naționalism integral, hitlerismul, kukuxclanul au fost acceptate de tineret și semidocți fără discernământ. M-me d'Oberkirch, în "memoriile" sale, spune că d. duce d'Aumont, privindu-se în oglindă, avea zilnic acest solilocviu: "D'Aumont! Domnul Dumnezeu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comunistă și-n cea de acum rămâne cel al lingăului sau măscăriciului național. În aceste cazuri, scriitorul are un rol foarte mare, este băgat la înaintare pe toate posturile de televiziune, în așa fel ca în spatele vorbelor lui pline de demagogie să se ascundă interesele imediat politice de manipulare a unei societăți din care pasămite face parte integrantă scriitorul. Acest rol nu va mai ține mult. Sau cine știe, în partea asta de lume asta va fi regula veșnică. De regulă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, evident, campionii adulării, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor. Trecând peste efemerul Emil Constantinescu, actualul prezident a avut parte la rându-i de adeziunea așa-zisului grup "elitist" care s-a făcut că nu-i bagă în seamă demagogia, spre a nu mai vorbi de izbitorul său semidoctism, formând în juru-i o stânjenitoare gardă. Frunți socotite a ilustra noblețea intelighenției s-au plecat în fața unei supreme autorități improvizate ca vai de ea. Să fie o cochetărie a unei "aristocrații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luptă acerbă pentru menținerea păcii și creșterea productivității. Textul în sine oferă o imagine fidelă asupra fluxului propagandistic căruia i-a căzut victimă muncitorimea din România în anii `50. Fiindcă urmările dezastrului se resimt și astăzi, anumite pasaje de pură demagogie propagandistică se cuvin a fi redate integral. Ele împiedică uitarea unora și amintesc altora cum meșteșugul vorbelor nu pune limită între prostie și înțelepciune: „Astăzi este o zi de deosebită importanță pentru organizația noastră de bază, întrucât în această adunare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
se retragă, prea mare scandal și prea mare frică de ruptură în partid - lucru așa dorit de sus. Ministerul începu să funcționeze, Dinu să-și organizeze campania financiară pentru a restabili ordinea periclitată de cinci ani de anarhie, jaf și demagogie. Fu silit să plece la Paris pentru negocieri financiare. La întoarcere, după 12 zile, în plină campanie electorală, găsi listele făcute, multe cum n-ar fi dorit și mulți din cei buni lăsați la o parte. Dintre miniștri, eliminați de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
epoci. A găsit chiar mijloace și energia de a iniția și organiza prima oară în istoria medicinii românești și autohtone un muzeu (nu o expoziție de circumstanță), desființat, din păcate, în anii imediat postdecembriști, animați de un alt fel de demagogie decât cea anterioară. A gestionat asistența studenților, o categorie socială și universitară, aflată, în epocă, în plină sărăcie, a asigurat funcționarea secundariatului clinic (actualul "rezidențiat"), selectarea prin concursuri riguroase a studenților mediciniști, buna funcționare a clinicilor universitare, asistența medico-sanitară a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prin publicarea în Săptămâna a editorialu lui deschis antisemit Idealuri, semnat de actualul senator C.V. Tudor. A vorbit fără menajamente despre resuscitarea șovinismului și a antisemitismului în publicații pe al căror frontispiciu scria „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, despre demagogia patriotardă și invazia de versuri proaste care compromit patriotismul și ideea națională, despre prigonirea criticii când aceasta dorește să spună adevărul despre aceste lucruri - un discurs care, rostit în acel cadru, mi s-a părut fulminant. N-a fost întrerupt
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aici tocmai din Cluj. Nemaipomenit! Și iată-l pe bietul flăcău făcut harcea-parcea, dezorientat și debusolat, gata-gata să renunțe la iubirea lui concretă, reală și carnală pentru frumoasa și pătimașa Ildiko, de dragul unor noțiuni abstracte, generale și impalpabile, de o demagogie strigătoare la cer, echivalentă doar cu discursurile bombastice ale ploșnițelor semianalfabete aciuate în confortabilele și bănoasele fotolii parlamentare. ... patria, patriotism, patria-mumă, naționalism, etc., etc. Drept care, flăcăul nostru, ținându-se ferm pe poziția inițială, a adus drept argument în apărarea iubitei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a dat din umeri pricepând șmecheria. Probabil că mai fusese în România. S-a îndepărtat, iar eu am rămas uimit: capacele erau înlocuite cu trei cutii de tablă așezate pe un preș infect. Băiatul avea putere de convingere, ritm, o demagogie care i-ar fi dat dreptul la un mandat în Parlament, ambiție și sete de câștig. Grupul călătorilor forma o masă răspândită pe numai câțiva metri pătrați. Lume comodă care nu s-ar fi dezmorțit plimbându-se câțiva zeci de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Rădulescu-Motru. „Tot românul face paradă de sentimentele sale naționaliste. Dar numai până la fapte” <endnote id="(7, p. 8)"/>. Ulterior, Rădulescu-Motru propovăduiește o ideologie originală de spiritualitate națională (Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, 1936), pe care o definește În opoziție cu „demagogia naționalistă”, „xenofobia”, „rasismul”, „antisemitismul” și „fascis- mul” <endnote id="(485, pp. 507-512)"/>. Polemizând cu C. Rădulescu-Motru, Nichifor Crainic susține că nu poate fi conceput „românism” fără „xenofobie și antisemitism”. „Aceasta e esența și mizeria cărții [lui Rădulescu-Motru] : o naivă și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost votat de 32% din electoratul care s-a prezentat la vot la alegerile prezidențiale din 10 decembrie 2000. Este probabil că ponderea mare În opțiunile votanților nu a avut-o atât retorica visceral antisemită din revista România Mare, cât demagogia populistă practicată de C.V. Tudor. „Dar chiar dacă așa stau lucrurile - conchide Leon Volovici -, indiferența electoratului la mesajul violent antisemit și xenofob nu e mai puțin gravă și ar trebui să fie un semnal de alarmă...” <endnote id="(583)"/>. Un sondaj
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai mare, mereu în picioare prin sat, cu negustorie ambulantă. Ce vremuri între 1913-1943, pe care nu le-ai apucat! Am primit ieri-alaltăieri ultimul număr din Ateneu din care n-am putut citi decît un bun articol despre ediții. încolo - demagogie. Hîrtie bună, tipar, muncă irosite. La Udești am dat unui țăran un ziar din București. Mi l-a restituit a doua zi cu cuvintele că „n-a avut ce citi”. Și el, și tinerii, și muncitorii, și academicienii doresc să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
toate pârghiile puterii din stat, comuniștii ghidați de Moscova au trecut la aplicarea unor numeroase interdicții și indemnități discriminatorii Într-un regim cât de cât normal. Desigur, și masa evreiască (pe atunci Încă numeroasă) urma să-și pape porția de demagogie, Îndemnată fiind să participe și să voteze masiv cu acel infam FDP. Urmare a acestor lucruri, Hușiul (ca toate reședințele de județ unde existau evrei și CDE) a Început să fie bombardat cu fel de fel de instrucțiuni lămuritoare și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
muncesc noaptea, chiar dacă muncesc! Ați Înțeles?! În „Nota de sesizări” numărul 28/20 octombrie 1969, Împuternicitul Ion Halibei a intervenit masiv În textul unei știri comentate, apărută În numărul „Vremii noi” 502/1 octombrie 1969, demonstrând prin aceasta Încă o dată demagogia activiștilor partidului comunist român care o dădeau Înainte cu „grija față de om”. Acum, când putem spune lucrurilor pe nume, pare neverosimilă intervenția cenzorului Într-o informare reală. Acest fapt nu denotă decât teama paranoică a bolșevicilor cu grade mari de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
excesul de sentiment, jucat dramatic după canonul vode- vilesc, la Zaharia Trahanache discursul se remarcă prin excesul de principii pe care „nu le are”, la Tipătescu excesul stă în impulsivitate, în caracterul coleric, la Cațavencu excesul constă în patetismul și demagogia inflamată a discursului politic, la Farfuridi excesul ține de prostie pur și simplu, este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
În a doua jumătate a secolului XIX. A fost unul din apărătorii cauzei străinilor, În special a evreilor, fapt care i-a atras și numele de evreofil, propunând soluții care par logice astăzi, dar pe care adversarii le considerau simple demagogii. Soluția pe care a preconizat-o În cazul evreilor nu era altceva decât un Îndemn la muncă, la cunoaștere: “munciți și civilizați-vă” căci, “dacă am da afară toți evrei de la noi, În loc de a propăși economicește, ne-am Întoarce la
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]