1,351 matches
-
poate fi definită ca dualistă, antiiudaică, encratită, docetistă și chiar vegetariană. Însă dualismul său este foarte complex. Se opun unul altuia, Însă nu au nici o legătură Între ele, două sisteme: lumea superioară a Dumnezeului bun și lumea de jos a Demiurgului. În termeni spațiali, există o opoziție radicală Între Dumnezeul de sus, care domnește la Înălțimea celui de al treilea cer, și Materia care, laolaltă cu Diavolul, sălășluiește În zona cea mai de jos a Demiurgului, dedesubtul primului dintre ceruri. Răul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și lumea de jos a Demiurgului. În termeni spațiali, există o opoziție radicală Între Dumnezeul de sus, care domnește la Înălțimea celui de al treilea cer, și Materia care, laolaltă cu Diavolul, sălășluiește În zona cea mai de jos a Demiurgului, dedesubtul primului dintre ceruri. Răul apare Într-o formulă „atenuată” (este un Înger al Demiurgului), Însă Își află locul În interiorul Materiei. În ciuda opoziției Între Dumnezeul superior și cuplul Materie-Diavol, tensiunea dintre cele două extreme este destul de slabă. O tensiune internă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de sus, care domnește la Înălțimea celui de al treilea cer, și Materia care, laolaltă cu Diavolul, sălășluiește În zona cea mai de jos a Demiurgului, dedesubtul primului dintre ceruri. Răul apare Într-o formulă „atenuată” (este un Înger al Demiurgului), Însă Își află locul În interiorul Materiei. În ciuda opoziției Între Dumnezeul superior și cuplul Materie-Diavol, tensiunea dintre cele două extreme este destul de slabă. O tensiune internă explozivă sfîșie lumea inferioară, În care Demiurgului i se opune cu tărie Diavolul, față de care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-o formulă „atenuată” (este un Înger al Demiurgului), Însă Își află locul În interiorul Materiei. În ciuda opoziției Între Dumnezeul superior și cuplul Materie-Diavol, tensiunea dintre cele două extreme este destul de slabă. O tensiune internă explozivă sfîșie lumea inferioară, În care Demiurgului i se opune cu tărie Diavolul, față de care Demiurgul se opune la rîndu-i cu tărie. Marcion utilizează exegeza inversă a Bibliei În felul gnosticilor, acceptînd Însă adevărul istoric, integral și literal al Vechiului Testament. Dimpotrivă, gnosticii o aplicau mai Întîi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Însă Își află locul În interiorul Materiei. În ciuda opoziției Între Dumnezeul superior și cuplul Materie-Diavol, tensiunea dintre cele două extreme este destul de slabă. O tensiune internă explozivă sfîșie lumea inferioară, În care Demiurgului i se opune cu tărie Diavolul, față de care Demiurgul se opune la rîndu-i cu tărie. Marcion utilizează exegeza inversă a Bibliei În felul gnosticilor, acceptînd Însă adevărul istoric, integral și literal al Vechiului Testament. Dimpotrivă, gnosticii o aplicau mai Întîi circular, pentru a găsi argumente În privința inferiorității Demiurgului, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care Demiurgul se opune la rîndu-i cu tărie. Marcion utilizează exegeza inversă a Bibliei În felul gnosticilor, acceptînd Însă adevărul istoric, integral și literal al Vechiului Testament. Dimpotrivă, gnosticii o aplicau mai Întîi circular, pentru a găsi argumente În privința inferiorității Demiurgului, iar apoi pentru a folosi această inferioritate drept unealtă hermeneutică la interpretarea altor episoade din Biblie. În comparație cu ceea ce pare a fi jocul liber al imaginației gnostice (Însă este, după cum am văzut, un joc logic de alegeri multiple), sistemul lui Marcion
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostici nu este Însă doar slaba lui realizare ca narator. Este În primul rînd faptul că, spre deosebire de aceștia, el nu neagă principiul antropic. Rezultatul este unul de care e necesar să se țină seama: omenirea este creată În totalitate de Demiurg din Materie, iar În felul acesta aparține În totalitate Demiurgului și suferă consecințele proastei calități a Materiei. Omenirea este făcută pentru lumea aceasta, iar lumea aceasta este făcută pentru oameni, exact după spusele din Cartea Genezei, care este un document
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Este În primul rînd faptul că, spre deosebire de aceștia, el nu neagă principiul antropic. Rezultatul este unul de care e necesar să se țină seama: omenirea este creată În totalitate de Demiurg din Materie, iar În felul acesta aparține În totalitate Demiurgului și suferă consecințele proastei calități a Materiei. Omenirea este făcută pentru lumea aceasta, iar lumea aceasta este făcută pentru oameni, exact după spusele din Cartea Genezei, care este un document istoric. Nu există nici un fel de consubstanțialitate Între omenire și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antropologic neegalat pînă astăzi În metafizica occidentală, combinația lui Marcion - negarea inteligenței ecosistemice și acceptarea principiului antropic - duce la unul dintre cele mai pesimiste conglomerate ale metafizicii occidentale. Atît pentru gnostici, cît și pentru Marcion punctul de plecare este inferioritatea Demiurgului, Însă fiecare Îl deduc din principii diferite. Gnosticii nu sînt dispuși să creadă că Logosul platonic/Sophia n-ar fi avut cunoștință de Dumnezeul Suprem, cum pare a fi cazul Dumnezeului din Biblie. Marcion și-a Împrumutat raționamentul din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
raționamentul din ceea ce părea a fi radicala opoziție stabilită de Pavel Între Lege și Credință și s-a folosit de argumente extrase din Biblie pentru a-l impune. Gnosticii s-au născut din rațiune, Marcion din tradiție. O dată confirmată inferioritatea Demiurgului, căile gnosticilor și cele ale lui Marcion se despart. Marcion era În prea mare măsură literalist și era prea puțin filozof ca să poată edifica un sistem coerent. A preferat să se expună la riscul contradicțiilor mai degrabă decît să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
califică pe Dumnezeul cel bun drept arche, „principiu dintîi”, pe cînd În gîndirea lui Marcion acesta nu era principu a nimic, ori, cel puțin, a nimic din această lume. Megetius postulează existența a trei archai În loc de doi: Dumnezeul cel bun, Demiurgul intermediar și Diavolul sau Dumnezeul cel rău. Aceștia corespund respectiv creștinilor, evreilor și păgînilor 70. O astfel de raționalizare a sistemului marcionit era previzibilă și avea destinația de a elimina una dintre contradicțiile lui cele mai evidente. Unii ereziologi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a elimina una dintre contradicțiile lui cele mai evidente. Unii ereziologi mai curînd naivi decît sofisticați Îi atribuiseră chiar lui Marcion Însuși trei principii 71. Ipolit 72 menționează existența unor discipoli ai lui Marcion care profesează patru principii: Dumnezeul bun, Demiurgul, Materia și Răul - ceea ce reprezintă o altă modalitate de a Înlătura contradicțiile din doctrina maestrului. O altă problemă e suscitată de existența a doi Mesia, reprezentîndu-i respectiv pe Dumnezeul cel bun și pe Demiurg. Marcionitul asirian Prepon 73 Îi combină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care profesează patru principii: Dumnezeul bun, Demiurgul, Materia și Răul - ceea ce reprezintă o altă modalitate de a Înlătura contradicțiile din doctrina maestrului. O altă problemă e suscitată de existența a doi Mesia, reprezentîndu-i respectiv pe Dumnezeul cel bun și pe Demiurg. Marcionitul asirian Prepon 73 Îi combină pe amîndoi Într-un singur Cristos, „mediator Între bine și rău” (mesos tis on kakou kai agathou), care nu este nici bun, nici rău74. Cel mai important dintre discipolii lui Marcion a fost Apelles
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
printr-un raționalism obstinat, toate născocirile din Vechiul Testament. Respingîndu-l pe Marcion, Apelles nega existența a două principii și insista asupra monarhiei lui Dumnezeu. Revenind la soluția protognosticilor, el atribuia crearea lumii unui Înger numit Domn. Acest Înger nu era Însă Demiurgul lui Marcion. Într-o Înverșunare antiiudaică, Apelles face din Însuși Îngerul Răului (praeses mali) Spiritul Înșelător ce apare ca Dumnezeu În Vechiul Testament și la iudeo-creștini. În conformitate cu doctrina curentă a vehiculului astral al sufletului 76, Apelles socotea trupul lui Cristos alcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și urmează să se rezolve prin victoria finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil și ireductibil În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie Înțelepciunea eonilor de Lumină. Corpul lumii este făcut din Întuneric, dar sufletul ei de Lumină se amestecă indisolubil cu acesta. Oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns al epocii care va să vină, pe de alta. Între cele două epoci, cea prezentă și cea viitoare, se situează sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns al epocii care va să vină, pe de alta. Între cele două epoci, cea prezentă și cea viitoare, se situează sfîrșitul lumii. Demiurgul este Dumnezeul din Vechiul Testament, un text pe care paulicienii Îl resping În Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
saliva lui Sathanas 37. Bogomilii nu s-au mulțumit cu nici una din soluțiile gnostice de care au putut lua cunoștință din literatura ereziologică. Au născocit un nou scenariu, În care și Pomul Cunoașterii și Șarpele nu sînt altceva decît Însuși Demiurgul! Dovedind un exces de subtilitate, șiretlicul Diavolului constă din a-i Împinnge pe oameni să Încalce interdicția de a mînca din roadele Pomului Cunoașterii, formulată tot de el. Așadar el impune regula și tot el Îi Împinge pe Îngerii Întrupați
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca lumea să fie pentru oameni și oamenii pentru lume. Numai trupul aparține acestei lumi, nu și sufletul. Însă refuzul venit din partea bogomilismului nu este identic cu cel al gnosticilor sau cu negația venită din partea maniheenilor: omenirea nu este superioară Demiurgului, Diavolul, pentru că Diavolul este și el un Înger. Contrar gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist. Îngerul inocent a fost păcălit de cel viclean și nu poate evada din condiția blestemată a rasei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei probleme logice. Mulți dualiști nu și-au avut miturile proprii care să-i diferențieze de restul creștinătății. Marcion, bogomilii și catharii s-au folosit de mitul lui Lucifer: Marcion Îl aplică, În conformitate cu formula ortodoxă, numai la lumea inferioară a Demiurgului, iar bogomilii și catharii supun la transformări formula ortodoxă. Vedem cum, dintr-un sîmbure, Gnoza se preface Într-un arbore care Începe să se ramifice; unele ramuri rămîn virtuale, altele cresc efectiv. Modelul generativ al sistemelor gnostice este de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fiind astfel diferite - ele sînt transformări succesive dintr-unul Într-altul. Operația poate fi Înțeleasă prin simpla utilizare a morfologiei. Intervenția morfodinamicii nu este necesară. Însă opțiunea fundamentală, care În majoritatea cazurilor constă În a susține că Vechiul Testament este Scriptura Demiurgului, nu poate fi Înțeleasă decît În perspectivă morfodinamică. Am văzut că Marcion se baza În respingerea Vechiului Testament pe distincția făcută de Sfîntul Pavel Între cele două regimuri de existență a lumii: sub lege și sub fide, sub Lege și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
confruntat cu o serie de lucruri ce nu fuseseră create de el: Abisul*, Întunericul, Apele. Am arătat că gnosticii moderați interpretau această situație drept o cosmogonie dualistă și reacționau violent Împotriva ei, atribuind originea Întunericului și pe cea a Materiei Demiurgului sau Sophiei. Nici măcar ei, totuși, ca buni platonicieni ce erau, nu se lăsau tulburați de faptul că Abisul - interpretat ca Spațiu pur, chora lui Platon - se afla acolo, Împreună cu Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu, ruîh ha-’elôhîm, care trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi instructiv să mai aruncăm totuși Încă o privire asupra logicii acestei alegeri multiple: 1. Șarpele este un reprezentant al adevăratului Dumnezeu (mulți dualiști); 2. Șarpele nu este reprezentantul adevăratului Dumnezeu (ortodocșii, mulți dualiști, toți pseudodualiștii); 2a. El este reprezentantul Demiurgului, sau 2b. al altcuiva decît Demiurgul. Opțiunea a doua se desparte În două, după cum Demiurgul este sau nu Diavolul. Ortodocșii se despart de pseudodualiști numai În privința acestei chestiuni, căci, În rest, sînt de acord că Șarpele este un reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Încă o privire asupra logicii acestei alegeri multiple: 1. Șarpele este un reprezentant al adevăratului Dumnezeu (mulți dualiști); 2. Șarpele nu este reprezentantul adevăratului Dumnezeu (ortodocșii, mulți dualiști, toți pseudodualiștii); 2a. El este reprezentantul Demiurgului, sau 2b. al altcuiva decît Demiurgul. Opțiunea a doua se desparte În două, după cum Demiurgul este sau nu Diavolul. Ortodocșii se despart de pseudodualiști numai În privința acestei chestiuni, căci, În rest, sînt de acord că Șarpele este un reprezentant al Diavolului, nu Însă și cu punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Șarpele este un reprezentant al adevăratului Dumnezeu (mulți dualiști); 2. Șarpele nu este reprezentantul adevăratului Dumnezeu (ortodocșii, mulți dualiști, toți pseudodualiștii); 2a. El este reprezentantul Demiurgului, sau 2b. al altcuiva decît Demiurgul. Opțiunea a doua se desparte În două, după cum Demiurgul este sau nu Diavolul. Ortodocșii se despart de pseudodualiști numai În privința acestei chestiuni, căci, În rest, sînt de acord că Șarpele este un reprezentant al Diavolului, nu Însă și cu punctul de vedere potrivit căruia Diavolul este Demiurgul acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]