27,984 matches
-
treabă chiar în momentul de față. Aflu dintr-un articol recent că, pentru cititorul de filozofie, "ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire" (s.m.). Ei bine, ighemonikcon înseamnă "demnitate în port și atitudine", "maniere ele-gante", și nicidecum "ceremonie" sau "solemnitate", cum pare să creadă autorul articolului. La premiera lui Tartuffe, scrie cineva, lui Ludovic al XIV-lea i s-ar fi șoptit de către un curtean că ar fi bine
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
vieneze, festival aflat în aceste zile în plină desfășurare. Sunt manifestări pe parcursul cărora elita artistică internațională a muzicii, a teatrului, va fi prezentă aici, în fața generosului, în fața răsfățatului public vienez, o lume a normalității, o lume cordială, a civilității, a demnității în relația cu cel de lângă tine. Merită - în aceste săptămâni - să facem o călătorie în capitala federală a Austriei. Spre răsfățul spiritului, spre bucuria sufletului.
"Eurovision Young Musicians" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8479_a_9804]
-
nevoi turistice) și nu mi s-a părut defel că "Templo de la Bienvoluntad" sau Catedrala sau minunea gotic-barocă "Dom Bosco" ori Parlamentul și alte asemenea s-ar înscrie în acest tipar, pe nedrept și excesiv ideologizat. Dimpotrivă, sunt edificii ale demnității umane, dispuse pe artere largi, a căror magnificență se exprimă prin varietate conceptuală, fantezie volumetrică, abundență vegetală și potopul vital al tropicelor adus - lucru rarisim - în viața de fiecare zi, pe bulevarde, în cotidian. Și geometrismul poate să displacă cuiva
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
le-a fost încă extirpată snaga aristocratică și care, tocmai de aceea, se încăpățînează să creadă că arta nu poate servi unor scopuri politice. Regulile artei vorbește despre regulile neartistice de care ascultă arta. Este un exemplu de cum poți desființa demnitatea unei bresle explicîndu-i că, de vreme ce se sprijină pe o infrastructuă, este reductibilă la ea. Încrețirea scoarței e reductibilă la plăcile de sub ea. Creatorul e o picătură de ploaie picată dintr-un nor. Madame Bovary e un munte care oglindește presiunile
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
nu se perpetuează de optsprezece ani, ci de șaizeci. El a început din motive politico-ideologice odată cu reforma comunistă din 1948, iar din 1989 continuă din iresponsabilitatea și incompetența guvernanților. Pentru ca azi - exceptând câteva onorabile instituții unde dascăli cu vocație și demnitate refuză să abdice de la ceea ce Noica numea "rigorile culturii" - azi, așadar, școlile au ajuns niște sinistre focare de insolență, trivialitate, "fițe", snoabe, dezmăț, violență și criminalitate in nuce. Ca să nu mai pomenim și de mizeria materială, de tavane care se
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
Carr Gomm (John Gielgud) să-l susțină pînă în momentul în care cu un sprijin regal, prințesa Alexandra, prințesă de Wales, îi este conferit lui Merrick dreptul de rezida permanent într-una din rezervele spitalului. Omului Elefant îi este redată demnitatea cuvenită unei ființe umane, dar dacă suntem atenți, observăm că, de fapt, înalta societate își recuperează un fiu pierdut. Merrick provine din această societate, fotografia mamei dezvăluie o femeie de o frumusețe melancolică cu un zîmbet amar, imagine care se
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
regimul comunist s-a mulțumit cu o atitudine ce nu părea deloc periculoasă: dacă nu e pentru, măcar ca literatura să nu fie împotriva lui, să se abțină de la orice ideologie. Dar și așa, insidios, literatura, câștigându-și și apărân-du-și demnitatea estetică, dobândea prestigiul clandestin al puterii simbolice (idealizată pentru că nu avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume fără alternative, literatura evazionistă, prin limbajul
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
instigare la ură. Cărturarul nu vrea să sporească în nici un fel isteria lumii în care trăim. Dar aceasta nu înseamnă că face abstracție de existența răului. În ceea ce scrie se configurează o atitudine de împotrivire fermă față de orice atentat la demnitatea umană, ca și față de iluziile - pacifismul, toleranța etc. - pe care și le cultivă milioane de oameni pentru a nu trece la acțiune. Nicolae Balotă nu este nici sumbru și vindicativ, nici senin și indiferent. În sufletul său sunt furtuni de
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
demnă de luat în seamă, o încercare curajoasă de a "lupta" cu un roman atît de dificil sub aparența de facil a tramei amoroase. În definitiv, complicația romanului ține de rezolvarea cheii meldoramatică, kitsch a poveștii de dragoste, înălțînd-o la demnitatea marilor istorii de dragoste ale lumii. Ceea ce Mike nu reușește.
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
țiganiadă onoru-i lipsește celui "născut la robie"), al lui Negruzzi (la care stă alături de glorie și de dreptate), al lui Alecsandri însuși (la fel pentru palatinul Siradii și pentru sergentul de la Plevna), e onoare de uz extern. Un "sentiment de demnitate energică", pe care nu-l vei găsi decît într-un piept de ostaș, de om de stat, în mintea și cugetul acelora de-a căror dreaptă cumpănă depinde propășirea țării. Revoluția franceză descoperise cetățeanul, sora ei de mai tîrziu lasă
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
condamna schimbarea de sex prin care onorului i se dă "o natură muieratică", e înfățișat "în poale lungi" și botezat onoare, este virajul de mentalitate pe care limba, formă fără fond, în felul ei, îl anticipează. Onorul vremurilor vechi devine demnitatea vremurilor noi, un merit care e tot atît al celor care-l recunosc pe cît e-al celor care-l au (o culegere recentă de studii, Perspectives on Human Dignity, Springer, 2007, editată de J. Malpas și N. Lickiss, lămurește
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
transformat, în 1879, în Academia Română. La începutul secolului al XX-lea, noua generație de scriitori a avut ca merit fundamental nu numai îmbogățirea și diversificarea climatului literar al epocii, ci și acela de a fi ridicat profesiunea de scriitor la demnitatea pe care o implică, asigurând mânuitorilor condeiului, în plan existențial, respectul pentru truda și condiția lor umană. în vederea atingerii acestui scop, mulți reprezentanți prestigioși ai scriitorilor din acea vreme au luat inițiativa, în primul deceniu al secolului trecut, de a
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
în primul deceniu al secolului trecut, de a se constitui într-o asociație proprie cu caracter profesional, care să apere drepturile și interesele lor, să grupeze toate forțele creatoare într-un mănunchi unitar și solidar spre a impune profesiunea și demnitatea de scriitor, des ultragiate de editorii și proprietarii de ziare și reviste din acea vreme. O primă tentativă a fost făcută de începutul anului 1904, dar nu a avut sorți de izbândă. în articolul Societatea Scriitorilor Români, publicat în revista
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
Ioan Adam și G. Murnu; secretari - Emil Gârleanu și Ludovic Dauș; bibliotecar - Șt. O. Iosif; casier - Virgil Caraivan. După alegerea primului comitet, s-a lansat ideea unui congres al tuturor scriitorilor, care să aibă ca obiectiv central recunoașterea profesiunii și demnității de scriitor, îmbunătățirea condiției sale umane. în articolul Un Congres al scriitorilor, publicat în ziarul Minerva, din 12 iulie 1909, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel relevau: "Soarta literaturii moderne este cea mai de plâns din câte există în țara
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
vedere legal, pe adevărata temelia pe care generațiile viitoare de scriitori vor fi chemate să ridice marele lăcaș al scrisului românesc." Timp de patru decenii, din 1908 până în 1948, Societatea Scriitorilor Români și-a îndeplinit nobila misiune de a impune demnitatea profesiunii de scriitor, de a îmbunătăți condiția existențială a mânuitorilor condeiului și de a dobândi pentru creația literară respectul și prețuirea pe care le merită cu prisosință. în 1949, Societatea Scriitorilor Români devine Uniunea Scriitorilor din România.
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
vremea cetăților-state antico-medievale. Departe de a permite justiției să acționeze nestingherit, personajele de acest fel au devenit savanți ai obstrucției și maniaci ai fentelor legislative. Dar România n-a fost mereu așa. Au existat și perioade, și indivizi pentru care demnitatea personală și justiția erau acte normale, ce țineau de-o retorică existențială suptă o dată cu laptele matern. Departe de-a încerca să ascundă adevărul, astfel de personaje ieșeau, pline de demnitate, în față, rostindu-l, cu tot riscul. Lașitatea de tip
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
mereu așa. Au existat și perioade, și indivizi pentru care demnitatea personală și justiția erau acte normale, ce țineau de-o retorică existențială suptă o dată cu laptele matern. Departe de-a încerca să ascundă adevărul, astfel de personaje ieșeau, pline de demnitate, în față, rostindu-l, cu tot riscul. Lașitatea de tip Adrian Năstase, care vedea peste tot "comploturi ale dușmanilor" și "răzbunări politice" nu e chiar rară printre români. Dar acestei atitudini rușinoase i se pot opune și cazuri de extremă
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
în față, rostindu-l, cu tot riscul. Lașitatea de tip Adrian Năstase, care vedea peste tot "comploturi ale dușmanilor" și "răzbunări politice" nu e chiar rară printre români. Dar acestei atitudini rușinoase i se pot opune și cazuri de extremă demnitate și curaj. Am să dau doar două exemple, din biografia unuia din marii filozofi români, Constantin Noica. Primul se referă la perioada de imediat după război. Deși ar fi avut, probabil, posibilitatea să treacă neobservat în vâltoarea schimbărilor de regim
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
așa că lecția de geografie literară trebuie ținută lângă lecția de geopolitică. Centrul anulează dinamica marginilor, scriitorii bucovineni, basarabeni, ardeleni, bănățeni trăiesc minimalizări sau chiar interdicții explicabile. Nu sunt destul de români, nu sunt destul de angajați în efortul centralizării sau nu au demnitate estetică relevantă. Iar selecția urmează fie criteriile estetice, fie criteriile stabilite de Centrul politic". Explicațiile devin încă și mai clare atunci când ne raportăm la influența pe care a avut-o asupra literaturii de la noi instaurarea regimului comunist. Punând permanent în
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
datorită lui François Vallejo care în acest caz exploatează cu talent relația clasică stăpân-servitor, transformând-o într-un conflict psihologic foarte subtil din care decurg toate marile interogații ale cărții - despre autoritate, simț al datoriei, onoarea de a conduce cu demnitate și demnitatea de a sluji cu credință, dar și despre dragoste și respect reciproc -, și care întreține, totodată, suspansul pe tot parcursul acțiunii, până la deznodământul neașteptat și tragic. Tensiunea dintre personajele care se înfruntă - baronul de l'Aubépine și paznicul
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
François Vallejo care în acest caz exploatează cu talent relația clasică stăpân-servitor, transformând-o într-un conflict psihologic foarte subtil din care decurg toate marile interogații ale cărții - despre autoritate, simț al datoriei, onoarea de a conduce cu demnitate și demnitatea de a sluji cu credință, dar și despre dragoste și respect reciproc -, și care întreține, totodată, suspansul pe tot parcursul acțiunii, până la deznodământul neașteptat și tragic. Tensiunea dintre personajele care se înfruntă - baronul de l'Aubépine și paznicul său de
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
impecabil. Gabrea separă apele astfel încît să nu rămînă vreo umbră de îndoială, drepții cu drepții, răii cu răii, linia de demarcație îi va separa pe cei doi prieteni, Hans Adolf devenind un fervent nazist, uniforma conferindu-i o iluzorie demnitate și amortizînd un puternic complex de inferioritate. Exagerările fac să se piardă savoarea multora dintre scene, unele rămase suspendate, neclare. Regizorul se arată ezitant cînd construiește relațiile adolescentine, aluzia homoerotică, spre exemplu, este mai puțin binevenită într-un cadru care
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
rătăciți la Pavilionul Expozițional între două mărunte tranzacții cu morcovi, pătlăgele și păstârnac. Femei chiuitoare, cu fețele invadate de-un extaz cvasi-sexual, și bărbați cu cămășile leoarcă se încinseseră în hore incoerente, ce aduceau aminte de noaptea Valpurgiei, și nu demnitatea oamenilor cu catalogul sub braț. Dar dacă aceia erau într-adevăr profesori - și încă din București -, ne-am ars! M-aș întreba, mai întâi, cum au fost convocați. Să aduni șase mii de oameni - și încă români pe deasupra - nu e
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
prețios ghid pe Valentin Gheorghiu. Ne-a învățat că libertatea, limitată în viața de zi cu zi, poate fi regăsită în lumea muzicii. Cu o singură condiție. Când îți urmezi cu credință calea, când îți respecți talentul, când dispui de demnitatea pe care ți-o conferă natura imbatabilă a profesionalismului. A fost remarcat pentru darurile sale native de George Enescu însuși. A parcurs înalte studii de specialitate la Conservatorul Național de Muzică din Paris. Și-a continuat educația profesională în țară
Valentin Gheorghiu la ceas aniversar by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8635_a_9960]
-
de disidență, exprimat prin intermediul literaturii până în 1965 - o dată limită de la care atitudinea față de disidenți se schimbă și se nuanțează, adoptându-se cel mai adesea exilul ca pedeapsă. O istorie a disidenței literare e de reconstituit cu atenție, pentru a reda demnitatea scriitorului român, acolo unde e cazul.
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]