1,551 matches
-
foc (2); neastîmpărat (2); nebun (2); necredință (2); nimic (2); nu (2); om (2); spurcat (2); șarpe (2); teamă (2); ură (2); Aghiuță; Ana; Andrei; ban; bine; biserică; bou; brrr; bun; carne; caut; ceai; cinstit; coasă; copilărie; cornorat; creț; decăzut; demonic; dezastru; diabolic; diavolesc; dracula; al dracului; drăcușor; drag; dragon; Dumnezeu; dușmănie; enervant; entitate; ești; nu există; fantomă; fapte rele; fascinant; femei; de femeie; ficțiune; ființă; ființe; fior; forță malefică; furcă; furie; ghiaur; ghiduș; ghinion; greșeală; groază; haos; idiot; imposibil; inert
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); arhanghel (3); aripă (3); bebeluș (3); biserică (3); și demon (3); ficțiune (3); iubire (3); liniște (3); luminos (3); minunat (3); păzește (3); speranță (3); tata (3); vis (3); apărare (2); binecuvîntare (2); călăuză (2); cuminte (2); curățenie (2); demonic (2); fantezie (2); gingășie (2); imaculat (2); inexistent (2); mesager (2); miracol (2); om cu aripi (2); paradis (2); pierdut (2); protector (2); putere (2); rugăciune (2); sacru (2); siguranță (2); smerenie (2); somn (2); abstract; alb; alb cu aripi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
mai înspăimânta pe nimeni. Toma Pavel pornește de la premisa că narațiunea gotică "ia apărarea imaginației și se îndepărtează de realitatea concretă pentru a celebra deschis și fără falsă pudoare neverosimilul cel mai exagerat" (2008: 183), subliniind emergența simultană a eroului demonic, înzestrat cu o voință și cu o rezistență la efort ieșite din comun. În continuare, cercetătorul precizează că sursele terorii în romanul gotic sunt două: "una pune accentul pe caracterul sufocant al decorului și cealaltă pe personajele demonice" (2008: 188
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a eroului demonic, înzestrat cu o voință și cu o rezistență la efort ieșite din comun. În continuare, cercetătorul precizează că sursele terorii în romanul gotic sunt două: "una pune accentul pe caracterul sufocant al decorului și cealaltă pe personajele demonice" (2008: 188). Personajul central, negativ până la caricatural, Manfred, este proiectat pe fundalul unor castele fantastice, ridicate în mijlocul unui cadru natural amenințător.22 Atât artificialul arhitectural, cât și vegetalul fecund sunt construite cu migală de narator, totul cu scopul de a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
distinct de goticul convențional" (2002: 284). Melmoth the Wanderer, care se poate subdiviza în șase mari episoade, prelucrează tema productivă a pactului cu diavolul din Faust al lui Goethe 25. Diferența specifică rezidă în caracterul așa-zis testamentar al contractului demonic semnat de tânărul Melmoth: înțelegerea poate fi transferată în contul unui alt individ, dispus să accepte fără rezerve clauzele necruțătoare. Cavalcada declanșată apoi de personajul central, în căutarea disperată a unui substitut contractual, este redată cu talent, iar metafora omniprezentă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teamă și acest zbucium în sufletul meu; am să plec". Prea târziu (12 august): "Toată ziua am vrut să plec; n-am putut". Intuim deja că avem de-a face cu un caz de posesiune subtilă, mai pernicioasă decât una demonică, tocmai fiindcă originea și scopurile misterioasei alcătuiri ontologice rămân obscure (13 august): "Nu mai pot voi; dar cineva vrea pentru mine; și eu mă supun". Resemnarea nu este decât forma ultimă a lipsei de autocontrol (14 august): "Sunt pierdut. Cineva
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la un geam, când la celălat, luau înfățișări de oameni de hoți ascunși în noapte și cu pușca la ochi". Ioana Em. Petrescu observă că "[t]opografia reală este transfigurată și copilul [...] percepe goana trăsurii ca o pendulare între spații demonice și spații celeste" (2002: 133). Dacă spațiul exterior este constant, atunci variațiile experienței sunt generate exclusiv de succesiunea nocturn-diurn. Cred, de aceea, că ar fi vorba despre o stranie prozopopee a nopții, a cărei fenomenologie obscură amenință, în timp ce prozopopeea subsecventă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scurt răgaz pentru a cuceri lăcașul: "până la cântatul cocoșilor". Când focul refuză să cuprindă cetatea Domnului, strigoii fac apel la magie neagră. Forma circulară desenată pe pământ evocă rotundul unei oglinzi, din spatele căreia pândește dublul exacerbat al trupurilor corupte, i.e. demonicul: Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi mort îl trase-n zăpadă cu o torță". Specularele metamorfoze cromatice traduc o alchimie diabolică: "Priveau cu orbitele negre și goale cum țărâna înăuntrul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu mult interes. Doktor Faustus este o carte concepută pe trei planuri, din care două inițiatice. Primul plan, al lecturii naive: Serenus Zeitblom e un om cuminte și normal, Adrian Leverkühn e un dement. Artiștii aceștia sunt de fapt niște demonici. Arta e primejdioasă. Planul lecturii a doua, ori al inițierii de gradul întâi: Serenus Zeitblom e un prostănac neinteresant, Adrian Leverkühn este artistul în toată veracitatea lui; arta presupune o doză de nebunie, numai așa poate fi creatoare și justifică
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil, valoros, spectaculos, sublim, superb ș. a. Dar urîtul se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
maniacale și rituri absurde. Inventarierea unui întreg arsenal al tehnicii meschine și degradate, gen S. Beckett, este pe măsura idealului de tinichea al omului-mecanomorf, reprezentat de artștii plastici Picabia sau Marcel Duchamp, în etapele lor mașinist-ironice. Grefierul care a intuit demonica tehnică și reificarea făpturii lui Dumnezeu, lovită de patologia voinței și credinței, acedia, acordă mare spațiu obiectelor a căror sinistră brutalitate le dă un aer insolit în context. Tehnica incongruității va reveni la Gellu Naum, dar și în grotescul optzecist
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
canoane freudiste prea puțin asimilate. Psihanalistul pomenit nu pregetă sa-l plaseze pe Eminescu direct în anticamera nebuniei, a schizofreniei, probandu-și verdictul prin comportamentul și replicile unor personaje cum ar fi Dionis, Toma Nour ("un erou marcat de complexul demonic"); Cezara ("androgin bisexual"), Angelo ("nume bisexual"). Simptome de catatonie (schizofrenie, pendulare între extreme) și de schimbare a eului găsește C. Vlad în "Melancolie", "Rugaciunea unui dac" ș.a. Autorul cărții îl bănuie pe psihanalist de întunecare a rațiunii, drept care respinge dur
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la glumeț, de la disperare la satira cea mai mușcătoare". Sugestia conceperii Nopților îi vine de la byronianul Musset, în pofida unor antecedente din lirica băștinașă (Grigore Alexandrescu, Heliade, Bolintineanu): "Simptomatică este (...) predilecția lui Macedonski pentru un personaj mussetian Rolla, înrudit cu eroii demonici byronieni. El reprezintă prototipul "libertinului senzual", teatral și sumbru, apăsat de fatalitate. Este invocat ca atare în Noaptea de aprilie. Din Rolla și din poemul Octave (tradus în 1880) este preluată, de asemenea, tema femeii decăzute, victimă a societății, din
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
spectaculozitatea din romanele ulterioare ale lui Faulkner. Dar e limpede că micul târg din Georgia e o Yoknapatawha în miniatură, poate debilă, poate neconvingătoare, așa cum multe din personajele care-l populează sunt scheletele pe care vor crește, cu vitalitatea lor demonică, boemă, iresponsabilă, răzbunătoare, lacomă, irațională, debordând de viață sau de generozitate, viitorii mari eroi civilizatori sau destructori ai giganticei saga a Sudului american. Vickery, Olga W., 1995, The Novels of William Faulkner. A Critical Interpretation, Baton Rouge: Lousiana State University
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
care neagă... În fine, Max Scheler, filosoful ce a scris Natura și forma simpatiei, epocală, apărută după Primul Război Mondial, în anul 1923, a făcut literatura europeană să se încarce de o anume tentație luciferică, după unii, după alții, negativistă, demonică... De exemplu,... puterea lăsată omului de a se auto-nega, de a se concepe cu totul altfel decât este el în realitate, de unde bovarismul, apărut în aceeași perioadă cu gândirea lui. Apoi, antinomia modernă dintre instinctul vital și instinctul cognitiv, căruia
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
o morală a individului pentru sine însuși, ci reflectată în societate. Or, ce se întâmplă: haideți să ne ducem cu gândul tot la Dostoievski, pe care îmi place să-l citez deseori. In cartea sa celebră, Frații Karamazov, există acel demonic Ioan Karamazov — cred că el este personajul care rostește, la un moment dat: „Dacă nu există Dumnezeu, atunci totul este permis." Și de îndată ce totul este permis, toată viața socială cade în anarhie. Nu mai există niciun fel de responsabilitate, nu
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
ochiului/ să fie amiaza înjunghierii semănătorului/ să fie clipa sîngerării unghiului/ să fie trasă cortina frigului" (să bată ploaia din partea refuzată). O liturghie neagră, a descompunerii și pieirii, înfrățește organicul și anorganicul, veghea și visul, văzutul și nevăzutul într-o demonică "prezență" finală. Tromba vitalității rebele are un caracter iluzoriu, nefiind decît un act agonic: "așa ne-a fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați totdeauna în dosarele călăilor/ victimele necesare echilibrului// visurile noastre/ sunt insomniile gropii/ umbra
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
punct de inflexiune aproape insesizabil, dar care cântărește greu în evoluția lor ulterioară. Acest punct de inflexiune îl constituie decizia starețului de a o exorciza pe Alina, ale cărei manifestări trec, în registrul unei sensibilități religioase, drept mărci ale posesiei demonice: intrarea nepermisă în altar, blasfemia, limbajul injurios, violența, crizele, spargerea unei icoane etc. Pentru un medic, aceste manifestări ar alcătui o colecție de simptome pentru configurarea unei patologii. Numai că instituția spitalicească nu își asumă un pacient dificil cu un
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea realului" în locul "transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal, a cărui emblemă e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
Pe străzile-unui vechi oraș în care Stau veacurile unul lîngă altul. Acolo printre miile de oameni Am fost mai singur decît niciodată“. Ce bine-ar fi, crede poetul, ca o revoltă a naturii să distrugă orașele, adică alcătuirile artificiale și demonice care îl țin pe om prizonier între zidurile lor: „Visez o răzvrătire a lumii vegetale. De la lichenii palizi ai cercului polar Pîn-la giganții arbori ai zonei tropicale. [...] Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
pacte de loups), filmul are la bază un joc video de oarecare notorietate în lumea gamer-ilor - existau deja, pînă la turnarea peliculei, cinci versiuni populare mai ales în Japonia, scopul alter-ego-ului virtual fiind, de fiecare dată, supraviețuirea într-o lume demonică, plină de creaturi periculoase și mai mult sau mai puțin înfiorătoare. Gans a schimbat cîteva elemente în adaptarea pentru cinematograf a scenariului, iar modificarea cea mai importantă constă în înlocuirea personajului principal, masculin în joc (un anume Harry), cu unul
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
o mică vilă-castel din apropiere. Dar bătrînul se va dovedi a fi un don Juan frustrat, care nemaiputîndu-si procura pradă, pentru că arsenalul seducției e prea istovitor pentru resursele lui fizice împuținate, o nimicește pur și simplu. Ajutat de un servitor demonic, un fel de pitic monstruos, si o femeie care e un fel de fanatica a erosului și castității totodată, bătrînul capturează fete tinere și frumoase, pe care le ține închise, supunîndu-le unei torturi psihice și fizice (prin înfometare) pînă cînd
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
maschează parti pris-urile. Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului. Ethosul sămănătorist se grefează pe stratul paseist. Ceea ce Mihai Ralea a citit în cheie sociologică poate fi corelat cu dominantă arcadic-mitică. Prăbușirea Medelenilor antrenează o dispariție a micro-armoniei, a ordinii tradiționale, în care țăranii, pământul și boierii
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
în unul, și în celălalt poem, criticul I. Negoițescu ar zice că un Eminescu plutonic a fost cenzurat de un Eminescu neptunic. Cu alte cuvinte, un poet al marilor viziuni cosmice, al abisurilor existențiale ale simțirii, un dionisiac tulbure și demonic, a fost supus disciplinei apolinice care domnește peste orice clasicism. Numai că, în "Odă (în metru antic)", enumerarea chinurilor infernale ale celui ce iubește suplinește orice viziune plutonică a Erosului. Acest poem plutește - este riscul structurii sale complexe (pe care
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]