10,659 matches
-
Vietnam (este interesant de amintit faptul că escaladarea intervenției militare americane a început încă în timpul administrației Kennedy), din care caută o ieșire onorabilă. Vizitează România comunistă exact la un an după invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia și după denunțarea acesteia de Ceaușescu, dorind să transmită un semnal clar de încurajare a unor semne de oarecare disidență la nivel înalt în lagărul socialist. Ca urmare a binecuvântării lui Nixon, liderul român devine un răsfățat al Occidentului pentru o vreme, iar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lor, granițele Imperiului și le păzesc și astăzi, pentru ca Ungaria, Austria și Europa Întreagă să fie apărată și asigurată În contra barbarismului și a ciumei, aceste Îngrozitoare rele din Orient! Se observă În acest citat, pe lângă „demonizarea” Orientului (ca modalitate de denunțare radicală a alterității), și construirea unor paradoxuri istorice, menite să sublinieze lipsa de Îndreptățire a acțiunilor dușmanului, ca și ingratitudinea acestuia. Maghiarii, care În Evul Mediu au fost protejați de către croați În fața amenințării turcilor, au ajuns acum să Îi incite
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Fulton B) Conferința de la Postdam C) Conferința de la Ialta a) ABC b) BCA c) CBA d) ACB 24) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Gheorghe Tătărăscu este înlocuit cu Ana Pauker B) moare Stalin C) denunțarea cultului personalității lui Stalin a) ABC b) BCA c) CBA d) ACB 25) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) izbucnește conflictul sovieto- chinez B) N. Ceaușescu vizitează Moscova C) România este primită în GATT a
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Angell, analiza impactului sporirii interdependenței economice asupra relațiilor internaționale îl conduce la concluzia transformării războiului, în contextul epocii industriale dintr-un instrument predilect al politicii externe într-o soluție irațională (disfuncțională). Dar Angell este departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă utilitariană și, cu atât mai mult, departe de a anunța imposibilitatea sa, avertizează asupra pericolului lărgirii prăpastiei ce separă realitatea disfuncționalității războiului ca instrument al politicii externe și persistența actanților politici în a continua practicarea relațiilor
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
desfășoară între individ și grupul său de apartenență. Astfel, devianța apare ca o calitate atribuită de anturaj, fiind deci produsul judecării unei conduite sau atitudini. Criteriul major al devianței este deci reacția pe care o provoacă: mustrare aspră, sarcasm, condamnare, denunțare, izolare, ostracizare, tratament obligatoriu, privare de libertate, execuție...Când un act judecat altădată ca deviant nu mai provoacă reacții, înseamnă că a încetat să mai fie deviant. Noțiunea de devianță nu poate fi înțeleasă în afara interacțiunii deviantului cu aceia care
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
devieri de conduită. Copiii perverși nu se pot convinge de utilitatera normelor morale pentru desfășurarea vieții sociale a omului șe refuză încadrarea normală în colectivități organizate și disciplinate. La fete conduita perversă dobândește un tablou particular, încărcat de plăns artificial, denunțări, bârfe, scrisori anonime, având adesea ca temă de acuzare atentatul la pudoare ți violul. B.Aspectul etiologic Cu toată complexitatea, varietatea numerică si intricarea lor, factorii etiologici ai devierilor de conduită pot fi sistematizați. Cei mai mulți dintre cercetători îi împart în
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Mai mult, predica trebuie adusă în actualitatea imediată a mărturisirii lui Hristos: aici, preotul este dator să ia atitudine față de aspectele grave ale realității decerebrate - de la probleme legate de atacul asupra familiei creștine orchestrat de așa-zisele "minorități sexuale" până la denunțarea formelor de privare de libertate: biometria și de instituire a terorismului global. Pornind de la învățătura creștină ca fundament al zidirii sufletești a ființei, predica nu poate omite combaterea oricăror forme de pervertire a credinței, în duhul ecumenizant, în contrapunct cu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
românești originale actuale, fără însă un mare ecou și influență mai ales asupra pieții comerciale a cărții. La aceste necesități literatura română se adaptează cu mare dificultate și, deocamdată cel puțin, fără succes. De unde apeluri disperate, pentru sponsorizări și subvenții, denunțarea crizei culturii etc. Considerați suficientă activitatea desfășurată în acest sens de către organele guvernamentale, instituționale sau de alt tip din România? (Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?) Din motivele evocate și anterior, activitatea organelor guvernamentale, instituționale sau de alt tip (tot
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
se afirmă că noi, noi tracii suntem străbunii culturii europene și alte elucubrații), că izolarea și subdezvoltarea sunt, de fapt, calități, fiindcă ne prezervă autenticitatea și originalitatea. În plan politic intervine victimizarea perpetuă (de la cronicărescul în calea tuturor răutăților, până la denunțarea sferelor de influență de la Yalta și Malta), abandonarea occidentală, decepția profundă că nu vin americanii toată epoca noastră a trăit-o din plin, inclusiv în închisoare). Constantin Noica, vorbește, în același sens, de sentimentul fratelui neluat în seamă, cum suntem
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și art. 19 din Cartă. De regulă, în practică se evită aplicarea acestei sancțiuni. Chiar în cadrul O.N.U. au existat asemenea tentative. c.-Prin retragere voluntară, la inițiativa statului în cauză, în baza suveranității sale și echivalează cu o denunțare a actului constitutiv. 2. Alți participanți la organizațiile internaționale Pot participa și alte entități decât membrii fondatori dacă aceste entități doresc cooperarea, iar părțile contractuale o acceptă. Principalele forme de participare la activitatea organizațiilor internaționale, menționăm: a.-Membrii asociali - calitate
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
de artă [...]. Noi trebuie să dirijăm producția artistică, adică să impunem subiectele care ne interesează”. Afirmându-și dreptul de „a pilota procesul de creație”, responsabilii „culturali” din democrațiile populare pretind acum „trecerea la realismul socialist”: apologia miracolelor promise de comunism, denunțarea „sabotorilor”, maneiheism simplificator, pe scurt o literatură și o artă de propagandă servite de tehnici amintind de naturalismul secolului al XIX-lea. „Romanul producției îi înalță în slăvi pe muncitorii stahanoviști. Culegerile de poezii de circumstanță în cinstea sărbătorilor comuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
învălmășelii, care i-au adus premiul Nobel în 1916, este un pacifist internaționalist care, în 1919, încearcă să creeze o „Internaționallă a gândirii”; critic, la început, al lui Lenin, el este entuziasmat de prin 1927, de personalitatea Stalin*. Totuși, această denunțare a războiului are un caracter ambiguu în măsura în care perspectiva unui război civil* european contribuie uneori la mobilizarea reflexelor dobândite în experiența războiului total. Ea este dublată acum de atracția pentru violența mântuitoare și generatoare de istorie, pentru viziunea maniheistă a politicii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
publicat de mexicanul Octavio Paz în revista Sur în 1951, își primește atunci meritata sancțiune morală. Unii, printre care Sartre, regretă sinceritatea prematură a acestor dezvăluiri: „Din punctul meu de vedere, greșeala cea mai enormă a fost raportul lui Hrușciov, denunțarea publică și solemnă, expunerea detaliată a tuturor crimelor unui personaj sacru (Stalin), care a reprezentat atâta vreme regimul, este o nebunie, atâta vreme cât o asemenea sinceritate n-a fost prezentată ca posibilă prin creșterea prealabilă, și considerabilă, a nivelului de trai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să se întoarcă în regiunea lor de origine, trebuind să rămână în ținuturile unde au fost deportați, fiind considerați în continuare suspecți. DEZINFORMARE → INFORMARE/DEZINFORMARE DESTALINIZARE DE LA „DEZGHEȚUL” LUI HRUȘCIOV LA „STAGNAREA” LUI BREJNEV Termenul a început prin a desemna denunțarea cultului personalității lui Stalin, lansată în februarie 1956 la cel de-al XX-lea Congres al PCUS și, după aceea, tentativa făcută în cursul anilor 1956-1964 de către Hrușciov și de apropiații săi, pentru a debarasa regimul de cele mai staliniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clasei muncitoare*, eventual unită cu „țăranii”. Prin existența și a altor partide care se reclamă de la aceeași bază sociologică - social-democrația* -, IC distinge două situații. Frontul unic „la bază” comandă unitatea de acțiune numai cu militanții socialiști sau sindicaliști și implică denunțarea trădării de către conducătorii lor a idealurilor muncitorești; Frontul unic „la vârf” se caracterizează prin existența unor acorduri încheiate în mod transparent cu conducerea cutărui sau cutărui partid muncitoresc. Frontul popular este o extindere a Frontului unic incluzând și organizații de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contează doar eficacitatea lor. Ideologia comunistă trebuie să servească practicii politice - și nu revendicărilor economice - devenind critica sistemului detestat. Lenin mizează în mod prioritar pe agitatorii care, mânuind „ideea”, trebuie să-i aducă pe muncitorii la lupta cea mare: „Aceste denunțări politice care îmbrățișează toate domeniile sunt condiția necesară și fundamentală a învățării de către mase a activității revoluționare”. (Ce-i de făcut?, 1902). Așadar pentru Lenin, legitimitatea luptei comuniste nu este fondată pe o ideologie, ci pe o știință obținută dintr-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și PC german, le impune cu iscusință grupuri conducătoare; în strânsă legătură cu Stalin, joacă un rol preponderent în procesul decizional și determină aplicarea liniei „clasă contra clasă”, apoi, după 1934, a liniei de Front Popular*, pentru ca apoi să propună denunțarea războiului imperialist și, în sfârșit, crearea Fronturilor* naționale. După dizolvarea IC, în 1943, organizează Departamentul 205, care îndeplinește, în cadrul CC al PCUS, funcții analoge celor ale CEIC, dar neapărând public. Funcții ale bolșevizării și stalinizării înainte de 1914, partidele socialiste sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
schimbătoarele orientări ale IC, în vreme ce conducătorii se luptă între ei. în exil, Togliatti i se raliază lui Stalin* și devine în 1929 șeful partidului și un conducător important al IC. Dezvoltă mai ales linia „clasă contra clasă”, cu a sa denunțare a socialiștilor - „social-fascismul” - care-i tulbură pe militanții ce se confruntă, în plus, cu o dură represiune fascistă. Numeroase epurări* duc la excluderea opozanților succesivi, ca Alfonso Leonetti, Pietro Tresso, Paolo Ravazzoti sau Angelo Tasca și Ignazio Silone. Din închisoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după cum o arată albumul Gulag al lui Tomasz Kizny. în pofida primelor descrieri aparținându-i francezului Raymond Duguet în 1927, sute de mărturii, de procese răsunătoare - precum procesul Kravcenko din 1949 sau Rousset în 1950 - câștigate împotriva celor care vedeau în denunțarea acestor lagăre o operațiune politică anticomunistă - negaționismul triumfa. și a fost nevoie de opera majoră a lui Soljenițîn, apărută în franceză, în 1974, pentru ca ochii unui public larg să înceapă să se deschidă, nu fără dispute. Deschiderea arhivelor* fostului imperiu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reacție concretă față de acest prim pas spre imperiu a fost încheierea, peste trei luni, a Acordului Naval anglo-german, în care Marea Britanie permitea Germaniei deținerea unei forțe navale de maximum 35% din a sa. Atât ocuparea Renaniei din 1936, cât și denunțarea controlului internațional al căilor fluviale de comunicații în același an și-ar fi găsit sprijinul în principiul legal al egalității, dacă limitele raționale profesate ar fi fost identice cu cele reale. Anexarea Austriei în 1938 ar fi fost ușor apărată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
abstracte și deductive ale investigației raționaliste. Pe de altă parte, crezând că raționalismul este definit de ideea că o înțelegere științifică implică automat controlul și schimbarea, Morgenthau critica „știința” politică deoarece considera că hrănea iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei politice a derivat deci din percepția greșită că „toate abordările științifice” răspândeau, cu necesitate, falsa promisiune de a elimina egoismul uman. Refuzul său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de „șiretlicuri”, sunt dirijate esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții de toate zilele, conform teoriei lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003). Societatea evită destrămarea grație punerii În scenă a unor ficțiuni, care contribuie toate la crearea unei impresii de ordine, mai curând decât a unei ordini autentice. Aceste ficțiuni sunt Însă de o natură mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
culturii o asemenea influență Încât să o facă În stare să modeleze proprietățile psihofiziologice ale oamenilor. În plus, au susținut ideea că fiecare ansamblu cultural este o totalitate care poate fi analizată doar prin raportare la ea Însăși. Sub pretextul denunțării păcatelor etnocentrismului occidental, s-a ajuns, paradoxal, la valorizarea etnocentrismului „oprimaților”. Favorizând o abordare sincronică, mulți specialiști În științele despre om, instruiți la școala lui Lévi-Strauss din Rasă și istorie, au extins la sistemele de valori concluziile relative la culturi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un punct focal bazat pe valori culturale. Înrădăcinarea În mediu a convenției permite Înțelegerea atât a formei, cât și a fondului său. Noua sociologie economică, imaginând și alte tipuri de guvernanță decât piața, se dorește instituțională, structurală și macrosocială. În denunțarea „iluziei preeminenței pieței” se disting două abordări: piața nu este posibilă decât datorită unei culturi preexistente și raționalitatea utilitaristă nu este decât un scenariu cultural (Sahlins, 1980); acțiunea economică și instituțiile sunt afectate de relațiile personale ale agenților și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
consacrate genocidului și publicate În URSS stă mărturie În acest sens (Galkin, coordonator, 1986). Alegerea țărilor este semnificativă: bineînțeles, În fruntea celor date ca exemplu figurează Germania nazistă. Urmează imediat Statele Unite și politica lor (Brown, 1973) față de triburile indiene, apoi denunțarea atitudinii Israelului față de palestinieni, a politicii de apartheid din Africa de Sud, a poziției Marii Britanii În Ulster etc. Dacă relațiile internaționale o cer, o tăcere de câteva decenii se poate lăsa peste un genocid despre care câteva publicații au scris pe scurt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]