15,009 matches
-
persoană suspectă de a fi colaborat cu fascismul. Frauda electorală a jucat un rol deosebit, dar atunci nu a putut fi dovedită formal;” O altă trăsătură a perioadei 1945-1947 este amestecul de manipulare și acțiuni legale. Se observă o grijă deosebită pentru salvarea aparențelor, fie prin păstrarea secretului acțiunilor ilegale, fie dând un aspect legal presiunilor sau intervențiilor în forță. Aceasta explică de ce comuniștii s-au străduit să câștige alegerile, prin orice fel de mijloace. [...] Era aplicat principiul lui Stalin, conform
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
relațiile cu Occidentul, iar pe plan intern liberalizarea regimului culminează cu desovietizarea culturii și cu eliberarea deținuților politici (1962-1964). Cu toate acestea, deși în 1965 Dej era în conflict cu Moscova în privința autonomiei, structurile interne peste care domnea nu se deosebeau în chip esențial de cele sovietice; reformismul dejist era extrem de limitat. După moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej (destul de suspectă fiind agravarea bolii de care suferea într-un timp foarte scurt) „succesiunea fusese asigurată de grupul Maurer, Ceaușescu, Bodnăraș, Stoica și Apostol
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o democrație, iar mijloacele de comunicare în masă ar trebui să răspundă pentru modul în care o îndeplinesc.” S-a vorbit mult în presa română postdecembristă despre oportunismul politic. Trebuie dezvăluite aici câteva aspecte lămuritoare: „Esențialul este - și aici se deosebește fundamental partidul politic de program de partidul politic oportunist - că partidul de program urmărește guvernarea ca mijloc de a realiza programul său, în timp ce partidul politic oportunist urmărește Guvernul cu singurul scop, de a guverna. Aceasta este foarte important și determină
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sunt încă mici, se supun, fără prea multă rezistență sufletească , la voința părinților; când ajung la adolescență însă, încep s-o discute; iar când devin majori n-o mai admit decât dacă o găsesc bună. Psihologia marilor colectivități nu se deosebește prea mult de aceea a individualităților ce le alcătuiesc.” Despre caracter, preotul Petrică Iacov scrie: „A avea caracter moral înseamnă a te conduce în orice acțiune, mare sau mică, de principii morale, de ceea ce își dictează conștiința ta de om
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
năut, altul pregătește păstrăvul; toți condimentează și coc sau mănâncă ceva; unii plecau și veneau alții, din zori și până noaptea târziu. În dimineața aceea, eu coborâsem foarte devreme, dar bucătăria era deja în plină activitate, pentru că era o zi deosebită de celelalte: cu o seară înainte sosise domnul Kauderer împreună cu fiul său și avea să plece astăzi, luându-mă pe mine în locul acestuia. Era prima oară când plecam de-acasă: aveam să petrec tot sezonul pe moșia domnului Kauderer, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de a-i lua locul printre lucrurile și oamenii din viața lui. Fata aceea... - Cine e fata aceea? - am întrebat, și cu un gest nesocotit am întins mâna să apuc fotografia în rama ei de lemn sculptat Era o fată deosebită de cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să danseze împreună sărbătoarea Sfântului Tadeu, Brigd care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întrebați?... Ce doriți să știți?... Devine nervos. Dumneavoastră vă interesați de literatura cimeriană sau... - și parcă ar vrea să spună: „...Sau de Ludmila?“, dar nu-și încheie fraza; iar tu, sincer vorbind, ar trebui să răspunzi că nu mai poți deosebi interesul tău pentru romanul cimerian de interesul pentru Cititoarea romanului. Pe de altă parte, reacția profesorului la numele de Ludmila, adăugată la confidențele lui Irnerio, aruncă o lumină misterioasă, creând în jurul Cititoarei o curiozitate neliniștitoare, nu prea diferită de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
producă romane de-ale sale, absolut inedite și de prima mână, gata să invadeze piața mondială, retraduse în engleză (sau, mai bine-zis, traduse în engleza din care se pretinde că au fost traduse), nici un critic n-ar putea să le deosebească de adevăratele scrieri ale lui Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevărați. Și de fapt sunt: căci sunt la ordinele poliției; dar nu a celei adevărate, pentru că depind de revoluționarii infiltrați între infiltrații contrarevoluționari. Dacă înțeleg bine, aici toți sunt infiltrați: în poliție și în revoluție. Dar cum faceți să vă deosebiți unii de alții? — Pentru fiecare persoană trebuie văzut cine sunt infiltrații care au infiltrat-o. Și, mai înainte de toate, trebuie știut cine i-a infiltrat pe infiltrați. — Și continuați să vă luptați până la ultimul strop de sânge, deși știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am înțeles că povestea cu natura e altă impostură: să moară! E suficient să rămână un strat de crustă terestră destul de solidă sub picioare și golul de toate celelalte părți. Îmi continui plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai există ziduri, cât vezi cu ochiul, nici munți sau dealuri; nici un fluviu, nici un lac, nici o mare: numai o întindere plată și cenușie de gheață, compactă ca bazaltul. A renunța la lucruri e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
găsește aur în cuarț. Ea luă roca și o examină. — Îți plac pietrele? — Vreau să mă fac geolog, îi spuse el pe un ton solemn. La noi în hotel stă, din când în când, un geolog. El mă învață să deosebesc rocile. Îi zâmbi încurajator. — Ar fi o slujbă interesantă, comentă ea. Aproape ca și munca de detectiv. Cauți lucruri. Îi dădu înapoi bucata de cuarț. Când o luă, copilului îi căzu privirea pe inelul de logodnă și-i reținu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ăsta, cu toate că mi-ar fi fost mult mai ușor să trăiesc În continuare liniștit, ascuns aici pentru totdeauna. - Atunci Înseamnă că vă dați seama că ceea ce faceți este rău? - Rău, nu... Diferit, răspunse Oberlus. La urma urmei, prin ce se deosebește poziția mea de cea a oricărui rege? Nu Îi fac ei bucăți pe toți cei care se Împotrivesc? Nu Îi arde Inchiziția pe rug pe toți cei care nu-l văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
drept de apel: - Dacă Într-o lună nu știu să scriu, Îți tai o mînă, Îl asigură Iguana Oberlus, iar francezul avu absoluta certitudine că se va ține de cuvînt. La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În stare să deosebească literele și să le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta supunere a lui Souza și Ferreira. S-ar fi putut crede chiar că, pentru aceștia doi din urmă, captivitatea nu reprezenta o povară prea grea, de vreme ce nu se deosebea prea mult de viața pe care o duceau pe vapor, mereu la ordinele unui căpitan bețiv și autoritar, prost plătiți și Încă mai prost hrăniți. Aflîndu-se la bord numai pentru a supraviețui cumva, expuși mereu miilor de primejdii din larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în zbor nu poate trece neînregistrată", îi plăcea să arunce câteodată în cîte o conversație de rutină, fâcîndu-i așa pe cei din jur să tresară și să ia aminte, iar pe măsură ce, într-adevăr, cuprindea totul, îi venea din ce în ce mai greu să deosebească adevăratele linii de forță ale organismului social de cele înșelătoare. Simțea că, în curând, nu va mai face față. Că, în curînd, mintea lui va fi copleșită de rapoartele inspectorilor și va trebui să acționeze la întâmplare, deliberat la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și‑n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gândul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și‑n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gândul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să‑i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să‑i explice pe text (sau ce mai rămăsese din manuscris), cu pilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se oprește deasupra fiecăreia dintre insule. Iar Miti Matái știe. Și Oripo știe. Nu, răspunse Tapú Tetuanúi convins. Omul-Memorie își amintește, dar nu știe. El cunoaște numele stelelor și locul pe unde trec, dar nu e-n stare să le deosebească. Doar Miti Matái cunoaște toate stelele cu numele lor și poate să-ți arate drumul lor pe cer. Îl admiri prea mult pe Miti Matái și asta ar putea să te facă să suferi mai tarziu,îl certă Maiana, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
știa foarte bine că nu era un Om-Memorie specializat în materie de stele, căci aceștia nu făceau altceva decât să repete de nenumărate ori ceea ce alți Oameni-Memorie le povestiseră despre mișcările astrelor pe cer, dar nu erau în stare să deosebească Racul de Cei Trei Palmieri, pe când el, Tapú Tetuanúi, cunoștea fiecare constelație aproape la fel de bine ca si sfârcurile Maianei. I-ar fi plăcut atât de mult să alerge până la Punta Rofau și să-i povestească, cuvânt cu cuvânt, discuția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de viață la care se adaptau firesc; nici macar lipsa de spațiu de pe vas nu părea să-i afecteze prea mult. Compensau lipsa de intimitate printr-un respect tradițional față de intimitatea celorlalți, si neplăcerile provocate de contactul excesiv, cu o politețe deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că fiecare trebuia să fie amabil cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stele care umpleau firmamentul între cele patru puncte care separau ainé de pafa’ité părea atât de compactă și de întinsă, încât la prima vedere te făcea să crezi că nu putea exista ochi de om care să le poată deosebi una de alta, nici minte de om care să le poată memoră. Tané să mă apere! bâigui. O să fac indigestie de stele! Cu toate acestea, începu să le studieze și nu renunță decât atunci când zorii zilei le îndepărtară de pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori din cap, ca și cum acesta ar fi fost răspunsul de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am călătorit mult, adaugă el, fără aroganță. Și am ajuns la concluzia că adevăratul centru al lumii trebuie să se găsească într-un loc din ocean care nu se deosebește cu nimic de celelalte. În fine, când am reușit să părăsesc acel curent care ma împingea spre nord, îndreptând piroga spre locul unde, după calculele mele, trebuia să fi rămas Bora Bora, vânturile m-au condus spre o insulă pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
eu nu văd decât un nor! protesta băiatul. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire lungă și mustrătoare: —Te-ai uitat bine la el? întreba. Celălalt se concentra și mai mult, mintea lui caută un amănunt cât de mic care să-l deosebească de orice alt nor din această lume, iar în cele din urmă nega convins: Nu observ nici o diferență. —N-o observi, pentru că nu te-ai uitat la el, răspunse. Dar dacă ai fi fost atent, ai fi băgat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-aici, c-au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]