1,794 matches
-
petrecere la intrarea în noul an! 30 decembrie 2010 Gazetăria și (nu sau!) lumea specialiștilor În cei 23 de ani petrecuți (vorba vine) la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“ am avut de nenu mărate ori ocazia să deplâng păgubitoarea inco municare dintre sfera cercetării științifice, lumea literară și zona jurnalisticii. Să faci o istorie a prozei contemporane preponderent cu teoreticieni, comparatiști și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Încălțată în piatră și ea. / Am văzut și m-am încălțat în zi./ Am văzut și-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în gaura neagră a plânsorii de tip ubi sunt și să nu deplângi soarta acestei feeric nefericite (sic) generații ’80, cea mai hărțuită, ferfenițită, umilită, castrată, racolată și malformată (chit că - paradoxal - și alintată!) serie intelectuală a culturii române în comunism, la tragică paritate doar cu lumea interbelică post ’47? Și cum să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut toate ulițele satului, stârnind colbul abundent cu încălțări scâlciate, bătând din poartă-n poartă în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a vrut să renunțe. Mai rămăsese o singură casă în fața căreia nu se oprise. Era o locuință de om sărac, neîngrijită și ponosită. Și-a luat inima în dinți și a bătut, totuși. Minune mare! în fața ochilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
celor ce ne seamănă și care ne împărtășesc slăbiciunile. Nu dorim deci să ne îndreptăm, nici să devenim mai buni, căci pentru asta ar trebui în primul rând să renunțăm a mai judeca. Dar noi nu dorim decât să fim deplânși și încurajați să mergem pe drumul pe care am apucat. În fond, am vrea să nu mai fim vinovați și să nu ne mai dăm osteneala de a ne purifica. Nu avem nici destul cinism, nici destulă virtute. Ne lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ta amară/De la început...” De unde și titlul acestei cărți - „Picătura amară” Vasile Comaniță străbătut de un spirit civic dezvoltat își înmoaie pana în social, aducând pe tapet toate racilele vremurilor actuale, sugestiv intitulate și subtritate FRAȚILOR, MI-I FOAME! Sunt deplânse: jăcmăneala codrilor, falimentul băncilor, imigrația, sărmanii bătrâni, abuzurile oamenilor politici, structura lor securistă, boschetarii, destinul țăranilor („Ce faci acolo bădie?/Repar la o sărăcie/ S-o am pentru veșnicie), poluarea, speranța deșartă, alcoolismul, neglijența, nepăsarea, corupția („Țara lui Ciubucăreală”), injustiția
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
putea să-i venim de hac monstrului, dar nu palavragind despre el și leșinând ori de câte ori ne apare în față. Dacă e să-i cad victima, mi-ar plăcea să știu că savanții cei mai grozavi din epoca noastră nu-mi deplâng soarta, ci-și scormonesc creierii pentru a găsi un mijloc să mă răzbune. - Ai dreptate, recunoscu Smith. Ceea ce ne dezavantajează e complexul nostru de inferioritate. N-a trecut nici o oră de când monstrul s-a strecurat la bord și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pot decât să îngreuneze cartea și să-i descurajeze pe cititori: de aceea fixează în manieră oraculară sensul fiecărui text, fără a se angaja în studiile necesare. În consecință, rezultatul nu satisface istoricul, care nu poate face altceva decât să deplângă influența pe care astfel de eseuri o exercită asupra marelui public, atrăgând speranțe inutile. Dacă el decide să formuleze precizări, nu poate să spere deloc că acestea vor ajunge să fie cunoscute de același public, în primul rând pentru că explicațiile
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
terminat, nu mai am nici un reproș să-mi fac. Sânt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi las pe alții să-și umple viața cu deziluzii". N-am știut ce să cred. Să-l deplîng? Să-l invidiez? 15 ianuarie În timp ce mă bărbieream, m-am tăiat fără să vreau cu briciul. Va trebui să-mi cumpăr lame. 28 ianuarie Un prieten mă întreabă: "De ce nu faci, totuși, nimic?" Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
faptelor. La prima vedere s-ar putea crede că Tarrou s-a străduit să privească lucrurile și oamenii prin capătul celălalt al binoclului. În haosul general, el se străduia de fapt să devină istoricul a ceea ce nu are istorie. Putem deplânge, fără îndoială, această idee preconcepută, și bănui, o dată cu ea, uscăciunea sufleteasca. Dar nu e mai puțin adevărat că aceste carnete pot furniza, unei cronici a acestei perioade, o mulțime de amănunte secundare care au totuși importanța lor și a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a trăi cu o memorie care nu le folosește la nimic. Acest trecut chiar, la care ei se gândeau fără încetare, nu avea decât gustul regretului. Ar fi vrut, într-adevăr, să izbutească să-i adauge acestui trecut tot ceea ce deplângeau că nu făcuseră când mai putuseră încă s-o facă împreună cu cel sau cu cea pe care-i așteptau ― la fel cum tuturor împrejurărilor, chiar relativ fericite, ale vieții lor actuale de prizonieri, îl alăturau pe cel absent, și situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fel de obiectivitate febrilă. Și rar se întâmpla ca, în aceste ocazii, slăbiciunile să nu le apară cât se poate de limpede. Pentru întâia oară simțeau cât de dificil e să-ți imaginezi precis faptele și gesturile celui care lipsea. Deplângeau atunci faptul că n-aveau habar despre felul cum își petrecea celălalt timpul; se învinuiau de ușurința cu care neglijaseră să se informeze despre aceasta și se prefăcuseră a crede că, pentru o ființă care iubește, ocupația celui iubit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
găsea singura ușurare a acestor zile strivitoare. Știa că asta îi va înlesni sarcina. De aceea se bucura. Când mama lui, întâmpinându-l la ora două noaptea, se îndurera de privirea goală pe care fiul o ațintea asupra ei, ea deplângea exact singura alinare pe care Rieux putea atunci s-o primească. Pentru a lupta împotriva abstracției trebuie să-i semeni puțin. Dar cum putea Rambert să înțeleagă asta ? Abstracția, pentru Rambert, era tot ceea ce se opunea fericirii lui. Și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vibrante cuvinte, atât ca așezare umană, cât și ca loc al copilăriei este deseori exprimată în paginile celor trei volume. Ca prieten și cititor îi împărtășesc durerea pe care o trăiește față de starea actuală a satului, și pe care o deplânge. „Un mare număr de case nu mai sunt locuite de urmașii celor de odinioară, care au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram și noi, poporul din acea vreme. Deplângând situația celor deportați și masacrați, afirmă cu durere și amărăciune: „Că megieșii, frații, verii/ Putrezesc duși în Siberii/ Și Ivan a dat poruncă/ Să-i fiu vită pentru muncă.” în Vânt de nebunie, autorul vizionar afirmă descătușarea ce avea să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ne aduce în fața ochilor „șiruri lungi de morți/ Aruncați de-a valma în pământ deschis,/ Atunci nici un clopot n-a putut să bată/ Că lătra sălbatic arma automată/ Roșia armată, Roșia armată.” (Repetarea aceasta acuza și mai mult.) în Blestem deplânge raptul grosolan din trupul sfânt al Țării: „Era o singură Moldovă/ Din Ceremuș pân la Galați,/ Că de la Tisa pân’ la Nistru/ Suntem români și suntem frați.” în Să repetăm puțin înfățișează un alt Katin făcut de galonații năimiți de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
esențială a volumului, nu pot să nu semnalez atitudinea civică, cetățenească privind mineriadele cu accent pe ultima de la Costești când, alături de soț ca medic ați ajutat medical și umanitar pe cei care s-au lăsat înșelați de Miron Cozma și deplângeți sutele de oameni rămași fără pâine și 132 de copii orfani ce au rămas fără părinți în urma acelui criminal eveniment comandat de oamenii din vârful Puterii. Lucrul acesta e accentuat subliniat în „Noapte, de istorie și Doina” (pag.115 ) când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Watson a fost bolnav doar pentru o perioadă scurtă de timp, dar a suferit de o formă extrem de agresivă de cancer. S-a internat într-o clinică particulară din Shanghai și a murit trei zile mai târziu. Dispariția sa este deplânsă de prieteni și colegi din întreaga lume. STORY, DETAILS TK Capitolul 95 Henry Kendall era surprins că Gerard putea să îl ajute pe Dave la tema la matematică. Dar asta nu avea să dureze prea mult. Într-un final, Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rânduri În Închipuirea ei cu fiecare membru În parte al familiei Tchakmakhchian, apărându-se cu fermitate, câștigând de fiecare dată, articulând fluent toate lucrurile pe care nu reușise să le rostească cu voce tare În timpul divorțului și pe care le deplânsese de atunci Încoace. Aici erau! Scutece superabsorbante fără latex. Pe când le așeza În cărucior, observă că un bărbat Între două vârste, cu barbișon Îi zâmbea. Adevărul e că lui Rose Îi plăcea să-i fie remarcată grija maternă și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
viață să poarte rochii Înflorate, se bucura acum de ea la maximum. Adevărul e că erau multe lucruri pe care Rose regreta că nu le făcuse până la vârsta aia, printre care și faptul că nu făcuse mai mulți copii. Cât deplângea faptul că nu dăduse naștere și altui copil cât Încă mai era În stare. Mustafa nu fusese prea dornic să facă copii și pentru mult timp Rose nu avusese nimic Împotrivă, nebănuind niciodată cu adevărat cât avea să regrete În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abia de-o menționez, preferînd să vorbesc despre mine care o duceam prost, În loc să vorbesc despre ceilalți care Îmi făceau bine. În fiecare zi sau aproape, nu e vorba decît de temerile mele că o să mor sau că o să Înnebunesc. Deplîng pe toate paginile viața pe care o duc, o viață asupra căreia alții, cu excepția mea, avuseseră păreri bine stabilite, Începînd cu Tina (reîncepusem așadar s-o văd!), care, la 20 februarie, mă acuză că n-am nici o linie de conduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
terminat, nu mai am nici un reproș să-mi fac. Sunt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi las pe alții să-și umple viața cu deziluzii”. N-am știut ce să cred. Să-l deplâng? Să-l invidiez? 15 ianuarie În timp ce mă bărbieream, m-am tăiat fără să vreau cu briciul. Va trebui să-mi cumpăr lame. 18 ianuarie Un prieten mă întreabă: „De ce nu faci, totuși, nimic?” Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
anticlericali sau mistici neotemplieri, și-i punea În aceeași oală (era incredibil felul În care piesele mozaicului nostru se Îmbucau Încet, Încet, ca prin minune!) până și pe paulicieni, ca să nu mai vorbim de Postel și de Saint-Germain. Iar ceea ce deplângea el era faptul că aceste forme de misticism templier anulaseră credibilitatea masoneriei, care, dimpotrivă, tocmai ea era o societate de persoane oneste și dintr-o bucată. Baconienii inventaseră masoneria cum ar fi inventat Rick’s Bar din Casablanca, neotemplierismul iezuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mănînc eu carne. Un alt exemplu de logică Îmbîrligată. Wakefield este complet rupt de treaba pe care o are de făcut. Despre ce o să vorbească diseară? Despre Artă? Arta care era, cîndva, un fel de cod pentru carne? Arta care deplîngea penuria de carne, protesta față de absența cărnii, construia imaginare turnuri de carne? Poate că ar trebui doar să facă un soi de spectacol și să vorbească din interiorul unei carcase de porc atîrnînd din tavan din care să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
intrau în panică, gândindu-se că făceau o greșeală, mirese pline de recunoștință care știau că aveau noroc că își puneau în sfârșit pirostriile, mirese practice care ar fi preferat să strângă bani pentru un apartament de lux și care deplângeau fiecare bănuț care nu putea fi recuperat. Dar nu mai avuseseră niciodată o mireasă mânjită cu ulei care avea obiceiul să fure eșantioane de sânge. — Dumnezeule, Fran, se agăță Henrietta de ea. Atunci știi care din ei e tatăl? — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Viața socială („Îndrumări noi în artă”, 4 mai 1910, „La Răspîntie“ și „Tot despre îndrumări noi în artă“, iunie-iulie 1910) și din Noua revistă română („Curentul nou artistic de la noi și critica de artă“, 12 decembrie 1910). În 1910, Bogdan-Pitești deplîngea într-un articol („Note de artă“, în Anuarul presei române și al lumii politice) retardarea estetică a artei autohtone, pentru care ultima noutate o constituia încă impresionismul, într-o vreme cînd pictura europeană evolua pe urmele lui Cézanne și Gauguin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]