3,128 matches
-
pace. E divinitatea Elenei lui Menelaus, coborâtă pe pământ, ca să mă tortureze. Frate Serbane, vezi de te intereseaza dacă nu s-a mutat de acolo unde sedea”, iar mai departe: „Un fel de anihilare a vointei caracterizează eul meu. Ochii deprinși cu slova veche și înțeleaptă, azi, refuză să mai urmeze drumul care duce la fericire după unii, la deznodământ dupa părerea mea. O, nu te mira, frațioare, de această schimbare. Vei intelege, când vei afla că Amor, zeul atotputinte, mi-
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
individului comparativ cu familia, societatea etc.?; de este nevoie și de „școala de după școală”, studiu individual intensiv, ore suplimentare și meditații, dacă școala pretinde că-i oferă elevului tot ceea ce îi este necesar pentru formare?; de ce informațiile și abilitățile /competențele deprinse în școală nu se pot reflecta la nivel social (de ce exsită discrepanțe în tre oferta școlară și pretențiile pieței muncii și societății)?; de ce se vorbește se simplificarea și aerisirea programelor școlare și a conținuturilor, când ele devin tot mai complexe
Mircea-Florian Ruicu: SFATURI UTILE ŞI STRATEGII ÎN VEDEREA MOTIVĂRII ŞCOLARE A ELEVILOR ÎN FAMILIE () [Corola-blog/BlogPost/339407_a_340736]
-
Amprenta lui Dumnezeu de Dan Ionescu (Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 5 / 2014) De când a deprins apetitul, în timpuri ale începutului de lume, ale izgonirii lui Adam și Eva din Grădina Edenului, omul a fost supus hazardului morții. Salvarea sufletului, care se face în ceruri, la vamă, în conformitate cu mărturia celui din dreapta lui Dumnezeu, este pe Terra
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
amintire a ceea ce au fost și nu mai sunt. Semnificații aparte generează eseurile cu tematică religioasă despre Lucian Blaga, B.P. Hasdeu, Biblie, idei sensibile cu o încărcătură spirituală generoasă. Așadar, „nunta nu este un act la voia întâmplării și, după cum deprindem, nici la voia oamenilor, ci un prilej de conexiune între inima și izvorul dumnezeiesc de iubire care abia așteaptă să scalde cu unde noi pereții cordului” (p.52). Sau concluziile referitoare la credință, comportament, întelegerea rolului nostru în această lume
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
ninsoare / Cu somnul, ce alunecă-n descântec...”. Cu această carte, Costinel Popescu vrea să se exprime și reușește să fie în perimetrul paginii, el însuși. Are sentimentul că propria-i sensibilitate s-a îmbogățit și desigur, față de precedentele volume, a deprins avânt. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
regăsim modelul Iisus: „Ploua, cu crucea-n spate - / Înspre Golgota cea / Sătulă de păcate - / Iisus încet mergea. // Cu-aceeași strajă oarbă, / Desculț și mititel / Tot clătinând din barbă / Urmam și eu ca El“. Comparația este salvarea de la prezentul presant. Ce deprindem din asumarea instanțelor comune? Puterea de a ierta erorile față de noi, care ne prăbușesc, numai în fațada socială, ale celor care ne vând gratuit, pentru câștig material, în numele unor idealuri false, ori din marea [ca întindere, nu ascensiune morală] invidie
Nicolae Țurcanu: Poeme care nu dor sau Cartea dorului de viaţă () [Corola-blog/BlogPost/339608_a_340937]
-
fost distorsionată supralicitant, spiritul tutelar fiind G. Călinescu. Raportarea la Călinescu se face prin relaționare negativă cu susținerile acestuia cum că „avem o literatură bogată”, o „literatură superioară”. Antitetic, profesorul Negrici ne învederează dureros un adevăr pe care ne-am deprins să ni-l ascundem: ne iluzionăm că „avem o literatură mare”. Ultra radical, ideii de „literatură superioară” îi este opusă ideea „unei literaturi naționale modeste”. Precum își programa F. Nietzsche, în „Voința de putere”, să facă astfel „ca aparențele să
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
este cea a naratorului care încearcă să evite „rațiunile morale”, să evoce adevărul și să prezinte traiectul existențial al unei ființe deosebite. Rebecca este o femeie frumoasă și cu aură de seducție ce seamănă cu Isabella Rossellini. Inteligentă și speculativă, deprinsă cu calculul, ea se lasă „purtată de istorie”. Trăiește bucurii și împliniri, ratări și insatisfacții. Poziția naratorului este următoarea: „Să admitem, prin urmare, că Rebecca Levin este o evreică de alt soi, cu extravaganțe care fac parte dintr-o mulțime
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
și portretele a 25 dintre scriitorii pe care de-a lungul anilor i-a fotografiat Ion Cucu. În „Autoportret”, patriarhul, care se îndreaptă spre 75 de ani, se arată ca fiind „în formă”. Fotografiază „cu dorință”. Este mai selectiv. A deprins conduita de a lăsa subiectul „să se odihnească”. Crede în continuare „în scriitori”. Prin ei are viziunea unui trecut, care se furișează prin Sala Oglinzilor, niște oglinzi în care nu se vede. În interviu, Ion Cucu explică semnificația acestui loc
Ion Cucu: Un patriarh al fotografiei „literare”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339631_a_340960]
-
susținerile din „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” cum că „avem o literatură bogată”, „literatură superioară” (p. 206 și p. 237). 5. Carte ultra radicală. Antitetic acestuia, profesorul Eugen Negrici ne învederează dureros un adevăr pe care ne-am deprins să ni-l ascundem. Realitatea, arată radical Eugen Negrici, este că ne iluzionăm că „avem o literatură mare” (p. 141). Conex se dezvoltă „teza caracterului atipic al culturii române, căreia îi sunt specifice defazările, mascarea funcțiilor, concordanțele întâmplătoare, evoluțiile analoge
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
un trecut timpuriu sau un prezent târziu, regăsit, mai mult sau mai puțin, în destinul nostru. Examene permanente, în care presimțim solitudinea în care ne aruncă societatea. “Semantica pildelor mă inspira să deschid legături înspre omul simplu care, datorită bunului-simț deprins pe marginea credinței, nu-și exercita în van orgolii din păreri și impertinențe, din abuzul rostului sau funcției.” (p. 70) Mulți dintre noi știm cât de anevoios era, și este, drumul până la obținerea unui post de titular la catedră. Erai
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
ecou Întrebarea din tablou Zigurată și înfrântă De ce omul care urcă Din ambiție, o scară Se comportă ca o fiară Și pe alții-n gol, aruncă? Latră câinii din oficiu Bunăvoia la stăpâni Dacă ei, cum sunt păgâni, I-au deprins numai la viciu Primăvara se întoarce Totdeauna îndărăt Dintr-o lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
depărtat, nu-ți mai pasă de trecut? Viața ți-o dădeai atunci... când în brațe te-am ținut. Pe când azi ești un cuvânt în agenda vieții mele; Pentru tine-am dispărut, cum din șirul de mărgele Câte-o perlă se deprinde și-n nisip a coborât; Tare-i trist că ai uitat și nu-ți pasă de trecut... Închid scoarțele-negrite, văd un praf, s-a ridicat: Să fii tu, dragă iubire? Ori și-acum m-am înșelat! Într-un colț, de la
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
a cărei mărime o nedumerește, fie se adună în poală, una peste alta a resemnare. La aceeași masă, femei si bărbați tineri, degajați, conversează zgomotos peste muzica ce ține cu tot dinadinsul să le acopere vocile. Copii care n-au deprins încă echilibrul mersului, scâncesc în brațele mamelor care-i șterg cu șervețele de hârtie pe fața udă de lacrimi, de bale și de transpirație, le mângâie părul lipit de cap din cauza căldurii și a agitației. Alții, de câțiva ani, aleargă
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
redeschiderea Mănăstirii, la autorizarea și reluarea vieții monahale. Este cunoscut că mănăstirile au împlinit, pe lângă menirea lor religioasă, și un rol cultural, ele fiind sanctuarele în care poporul dreptcredincios se ruga, dar și învăța să scrie și să citească, ori deprindea meșteșugul artelor frumoase: caligrafia, broderia, miniatura, tiparul. La mănăstirea Râmeț, exista o școală chiar înainte de 1762, când acest așezământ a fost devastat, iar copii sătenilor din jur au rămas fără învățătură de carte. Exista de asemenea aici o școală de
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
o săgeată e atins Și-a căzut în nemurire în palatul său astral. Am rugat icoane vechi și credeam că le-am convins Să ne lase în plăsmuiri, sufletu-i torențial, Dar destinul joacă strâmb iară noi nu ne-am deprins Și hrănește lung nevroza unui spirit ancestral. Vuiet amorțit în vis cu tăceri de gând ascuns Este vorba lui rămasă-n viitor ca și-n trecut. Voi turna făptura lui într-un lăcrimat răspuns Și voi sparge forma veche a
ETERNUL PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341426_a_342755]
-
mă rugam pe boabe de mărgea. Te-am căutat prin marile cetăți Nădăjduind să-nduplec noaptea să-ți SONET CONSTANT Pe nume-ți este scris : statornicie! Și-un blând miracol te pândește-ades. Să-i descifrezi sublimul înțeles Tu te-ai deprins din fragedă pruncie. Credință îți alunecă-ntr-un riț Te dai iubirii ca-ntr-o Mater Alma Și printr-o amintire vie, calmă, Ai vrea sa retrăiești eternul mit. Să nu te-ntorci din drum de-ai obosit Chiar dacă luntrea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
găsirea de tineri care să ducă doctrina mai departe. Iar când doctrina o constituie plocoanele, tunurile și traficul de influență, cine ți-o pot cunoaște mai bine decât cei care ți-au fost apropiați și, poate, chiar au străduit să deprindă de la tine ideologia tuturor metehnelor politice? Iar aici, pe primul loc stă intimitatea secretarelor sau, sub forma lor androgină, a democrației interne fără deosebire de sex, șoferii. Cam asta deducem despre întărirea doctrinei prin primenirea cadrelor: Atunci când magnificii din partid
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
COGITO Autor: Alexandru Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului I Sacrificiu și dorință Motto: Nu e răspunsul cel care luminează, ci întrebarea. Eugen Ionescu, Tot ce am învățat fiecare dintre noi, a fost deprins din cărți și din ceea ce a reușit să facă din noi dialogul cu sine și cu fiecare.” Iată ce frumos rezumă Horia Roman Patapievici funcțiile fundamentale ale învățării: 1) Inteligența afectivă 2) Inteligența cognitivă 3) Inteligența cantitativă Toate trei ca
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
aceea, cu ele. Știința i-a exersat și i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice și literare i-au șlefuit-o atât cât s-a putut. Născută la Sulița, în județul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic, sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite orașe, a schimbat mereu școlile, a pierdut și a câștigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasă amintire din vremea începutului este legată de natură, de parcul din Tg. Jiu, unde alerga
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
uliță cu el. Școala elementară avea numai două săli de clasă la început și era ținută de familia Nițescu, soț și soție, care educaseră înaintea mea, multe generații de elevi. La școlă se străduia domnu' învățător cu noi toți să deprindem buchisitul slovelor, ne învăța să compunem propoziții mai scurte, să citim cu intonație. Și când avea ceva treabă pe la cancelarie, ne punea să scrim atâtea propoziții în caietele noastre, din care prima era obligatoriu: vaca mugește urmată invariabil de: porcul
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
guiță dom'le! - Dă-i mă' să mănânce să nu mai guițe. N-aveam voie să facem propoziții cu catedra și piedestalul, unde am fi dat greș fiecare dintre noi. La ar'metică ni s-a părut mai greu să deprindem cele patru operații dar ne-am obișnuit repede. - Cât fac mă' trei plus cinci? La care noi nu răspundeam decât cu: trei și cu cinci, face opt. Da' cinci plus trei? Socoteam din nou pe degete și răspundeam net: cinci
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
pe degete și răspundeam net: cinci și cu trei face opt. Și-cu în sus, și-cu în jos, că ajunsesem să-l exasperăm, mai ales la tablă când nu țineam creta bine și scârțâia de mama focului. Ne-am deprins apoi și cu tabla înmulțirii, cu primele poezii, mai greu a fost când ni s-a cerut să povestim cu cuvintele noastre ceva din carte. Ni se părea mult mai ușor să învățăm pe dinafară și să debităm totul pe
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine”. Autorul nu face trimitere directă, explicită, la acest celebru verset, dar cititorul cât de cât deprins cu cercetarea Scripturii o va identifica numaidecât. Această Cină de pe urmă (“Bujorul miroase/ pe masa Cneazului Lazăr - / cina de pe urmă”), această Cină a unei așteptări neliniștite, înfrigurate, încărcate de speranță, de zbucium, de disperare, copleșită de un teribil mister, este
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
tatăl lor, ei devenind în timp o reflexie clară a ceea ce era în adâncul sufletului său, pentru că el a fost acea oglindă strâmbă după ale cărei imagini s-au modelat ei, atunciel, Damian, de unde și de la cine ar fi putut deprinde ura și invidia? Doar tatăl vostru era altfel... - M-am gândit și eu deseori la asta, însă abia când am ajuns să am cunoștințele de acum, am înțeles. Din păcate la el a fost vorba de o întâmplare nefastă, care
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]