1,235 matches
-
falsifică datele: evreul care îndeplinise în mod tradițional funcția de țap ispășitor pentru ponoasele antisemitismului individual este ridicat la rangul de țap ispășitor pentru suferințele tuturor, deci la nivel național. Uneori acest fel eronat de interpretare istorică este fructul unui derapaj de concepție nepremeditat, ceea ce însă nu diminuează din gravitatea antisemitismului și nici nu anihilează influențele negative decurgând din această interpretare istorică asupra interpretării responsabilităților, individuale și colective, față de trecutul națiunii. Numai o societate conștientă de răspunderea ei față de trecutul istoric
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică, pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar. Sus inima! E un îndemn pe care, în limbajul cotidian, îl rostim sau îl auzim ca pe o îmbărbătare. „Sus inima!“ înseamnă: „nu te lăsa!“, „fii tare!“, „nu fi trist“, „fii bărbat!“, „ridică te deasupra necazurilor!“. Se spune
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa redacției, scrisoare, provocată de textul meu despre „autenticitate“. E un prilej să revin cu câteva nuanțe, oarecum îngrijorat de un posibil derapaj hermeneutic: înțelegerea autenticității ca „program“ de viață, ca justificare pentru orice, ca virtute privată, de natură să te plaseze deasupra celorlalți. Domnișoara C. se socotește „o practicantă încăpățânată a autenticității“, pe care ar fi moștenit-o „genetic“ de la bunici și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care cei cu bani cred că le au, și anume tocmai pentru că dispun de bani. Toți, sau mai toți, își închipuie că banii aduc înzestrări, drepturi, puteri și virtuți pe care sărăntocii nu le au. Acesta e, de multe ori, derapajul major al bogatului: o falsă conștiință de sine. Unii cred, de pildă, că banii sunt un atestat de personalitate. Pentru că se întâmplă să ai ceva, începi să crezi că ești cineva. Capeți un aer fudul, de vedetă răzgâiată, îți afișezi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de pasiunea vieții depline. Nu mai avem puterea de a admira și de a lă uda cu o genuină evlavie splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii. Suntem turmentați și sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiția să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre zilnice alte priorități și alte orizonturi. Insensibilitatea cotidiană Faptul de a avea imaginație e o garanție de nefericire. Nu te
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de spus și că disperarea nu trebuie nici disprețuită drept „slăbiciune“, nici condamnată drept „păcat“. Omul are dreptul (și destule motive) să fie, la răstimpuri, disperat. Nu trebuie să-i fie rușine de disperarea lui, s-o trăiască sub stigmatul derapajului solitar, al unei „nelegitime“ patologii. Și Iisus are momentul lui de disperare, când se simte abandonat de Tatăl. Evident, se poate rezista disperării, se poate rupe cercul „fatalității“ ei. Dar a cădea, în anumite situații, sub trauma disperă rii face
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că adevăratul lor necaz e încălcarea libertății de conștiință. Se trezesc, vezi Doamne, din anestezie, văd pe perete o icoană și cad la loc, răpuși de dictatura creștină. Parlamentul nostru - mai e nevoie s-o spun? - e ciuruit de vicii, derapaje și neputințe. Aș, zici dumneata, e intoxicat de însemne mistice. Parlamentarii vorbesc în bobote, sau dorm impenitent, din cauza câte unui crucifix, iar miniștrii sunt proști fiindcă jură pe Biblie. Musulmanii visează la semilună, evreii la candelabrul cu șapte brațe, ateii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
picior, să înțelegi cât poți fi de caraghios sub impactul lor. IV. Viciile nu atacă solitar, ci în haită. Sfinții Părinți, care sunt doctori în materie, atrag mereu atenția asupra reacției în lanț pe care o provoacă întotdeauna primul mare derapaj malefic. Orice consimțire vinovată le instituie treptat pe toate celelalte. Ioan Casian, născut, pare-se, în Dobrogea, stră-român carevasăzică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
celor care nu cred că cred, pentru că își fac o idee falsă despre ce înseamnă „a crede“. E un tip de ampla sament spiritual pe care Dostoievski i-l atribuie lui Stavroghin. Cei care cred că cred ilustrează tipul de derapaj pe care părintele Andrei Scrima îl numea „ortopraxie“. Sunt sârguincioșii „gesticulației“ religioase, cei care se simt „în ordine“ pentru că pontează birocratic la oficierea liturghiei, mănâncă de post și se roagă doar „cu buzele“ (Matei, 15, 8). Cei care spun toată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nițel impur. Așa, ca să mai râdem! 2. Ce cred unii despre oamenii de cultură? Că stau de dimineața până seara în frac, cu mâna la tâmplă, rostind aforisme, citind Kant și ascultând Bach. Orice alt tip de „consum“ e un derapaj, o subterană stingheritoare, o „plăcere vinovată“. E ca și când ai spune că, dacă îți plac icrele negre, e musai să nu te atingi niciodată de mititei, sau să o faci pe întuneric, deghizat, roșind de jenă. Împotriva acestei imagini bolânde despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în afara sferei sale: să-ți trăiești pasiunile, vocația, destinul personal. Evident, fiecare din noi trebuie să participe la ungerea mașinăriei democratice: să voteze (adică să judece șansele de funcționalitate guvernamentală ale tuturor formațiunilor politice), să-și apere drepturile, să amendeze derapajul, ori de câte ori viața cetății dă semne de descumpănire. Dar în momentul în care politicul, în loc să fie precondiția bunei stări publice, ajunge un conținut de viață pentru majoritatea cetă țenilor, în momentul în care, în loc să fie un adjuvant al realizării de sine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
opune, am ales să facem o baie igienică de lătrături și lături compensatorii. Dar, de la o vreme, atmo sfera a devenit toxică și născătoare de confuzii pernicioase. Mai întâi, spiritul critic se constituie într un sindrom de autoritate, într un derapaj vicios al nevoii de putere. „Uitați-vă la mine!“ pare să spună câte un gazetar. „Uitați-vă cum mi ți-l tăvălesc pe ministrul X, cum mă bat pe burtă cu Y, cum zic și fac ce vreau, indiferent de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
surâde vieții!“ etc.). Misterul se dizolvă într-o mână de „secrete“ ezoterice, mântuirea e un soi de „body building“. Ne ocupăm de „mediu“ mai mult decât de ecologia sufletului propriu, de „drepturile omului“ mai mult decât de desăvârșirea lui, de derapajele Bisericii mai mult decât de rostul ei adânc. Suntem „raționali“, „pragma tici“, „critici“. Și patrioți. Nu ne lăsăm manipulați de fasoanele Occidentului decăzut. Iar între religie și Biserică, alegem „actualitatea“ impusă de emisiunile de știri și de micile noastre obsesii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
experiență care merită, cred, câteva fișe preliminare, în vederea unei analize viitoare. (Orice asemănare cu personaje reale e, se înțelege, accidentală.) De cele mai multe ori, ticăloșia e un viciu derivat. Anumite împrejurări, anumite configurații interioare o aduc la suprafață ca pe un derapaj colateral, surprinzător pentru cei din jur, dacă nu chiar pentru ticălosul însuși. Mulți ticăloși nu știu că sunt ticăloși, iar când află, nu acceptă o asemenea calificare în ruptul capului. Un caz, aș spune, „clasic“ e, de pildă, cazul celui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
veghe ofensivă. Nu poți dovedi că îți merge mintea decât în atac, în opoziție, în încă pățânarea de a fi mereu „contra“. Inteligența devine, astfel, echivalentă cu temperamentul nevricos. Nu funcționează decât stimulată de o perpetuă iritare. Pacientul unui asemenea derapaj nu poate intra în dialog decât dacă se enervează, dacă găsește preopinentului nod în papură. Bătăios ca prostul, arțăgos, agitat, insul lovit de această umoare e previzibil (adică plicticos) și, în fond, nefrec ventabil. Inteligența nu e, totuși, o simplă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un soi de transă. Nu mai percepe nimic din lumea înconjurătoare, își dizolvă, torențial, interlocutorul, clămpăne precipitat, ridică glasul, se ridică în picioare, gesticulează spasmodic, se înveselește imprevizibil și se înfurie devastator. (Subspecie: stilul fluvial, cumulativ, cu intercalări infinite, divagații, derapaje, deliruri.) 10. Vorbitorul informal. Tutuie, americănește, pe toată lumea, e „interactiv“, pantomimic, matter-of-fact. Băiat de viață, nepretențios (dar smart), săritor (și la propriu, și la figurat), tolerant, trendy. Ireproșabil, inexpugnabil, indigerabil. ...Și așa mai departe. Portret-robot De câțiva ani buni, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ce au de făcut. Curățată de toxina vanității, intervenția lor în viața publică ar putea fi, într-adevăr, esențială, salvatoare. Dar sabotată de vanitate, ea nu face decât să încurce lucrurile, să înșele toate așteptările, să sporească haosul din jur. Derapajul și falimentul multor vieți se explică prin nebunia latentă a vanității. Există femei fru moase pe care vanitatea le schimonosește fizic, există premianți care ratează cariere onorabile pentru că alunecă într-un sterilizant narcisism, există cupluri care sucombă din cauza unor intratabile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țin o conferință, ci scriu un capitol de carte, dacă nu toată cartea. Au un aer genialoid, ușor smintit. Oricum, pentru ei, ceilalți nu există decât ca pretext: o colecție de spectre pentru o vorbire spectralăă O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puțin conștientă, a genuri lor. Mulți vorbitori nu fac nici o diferență între o intervenție la o masă rotundă, o lansare de carte cu patru-cinci prezentatori, o comunicare la un congres sau colocviu și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
morala Morala, moralitatea, moralismul, moralizarea sunt, de vreo douăzeci de ani, cuvinte-vedetă ale lumii românești. Toată lumea se simte îndreptățită să ju dece pe toată lumea, toată lumea e foarte exigentă și foarte competentă, când e vorba să-și pună semenii în insectarul derapajului etic. Pe de altă parte, nimeni nu suportă să fie privit cu binoclul întors, să devină obiect al verdictului moralizator. Cei mai feroci dintre judecători sar ca arși dacă cineva îndrăznește să le pună la îndoială virginitatea, legitimitatea, autoritatea. Ne
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
într-o subspecie a shopping ului. Dar a fi cultivat nu înseamnă a ști, înseamnă a ști să cauți. Nu a ști să utilizezi o „mașină de căutare“, ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale. Cultura nu te îmbogățește prin ceea ce îți livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor. Cultura e facultatea de a decide ce e de făcut când nu știi ceva: cum să pui întrebarea, la ce ușă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și în recuperarea unei virtuți esențiale: virtutea bunei dispoziții, a bunului dozaj dintre seriozitate și relativism, dintre melancolie și zâmbet, dintre „criză teribilă, mon cher!“ și „a se slăbi!“. Pe scurt, e păcat să-l
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
folosire a limbii române în lumea de azi, fie că e vorba de presa de toate felurile, fie că e vorba de exercițiul cotidian al comunicării, se pot scrie tomuri întregi. Stricarea limbii nu aduce în discuție simpla inadvertență gramaticală, derapajul semantic, invazia barbarismelor, smintirea accentelor etc. În joc e ceva mai adânc și mai periculos: criza limbii indică criza țesutului intim al unei comunități. Între energia unei națiuni și sănătatea limbii sale e o relație strânsă, a cărei dereglare ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
auto-convingem că ne amintim, sau pretindem că ne amintim". Va fi avut un rol și imaginația, și autoconvingerea, dar, cu certitudine, amintirile legionarilor de marcă sunt rodul unor experiențe-limită mult prea terifiante pentru a mai lăsa loc jocului imaginației ori derapajelor autoiluzionării. Prima surpriză ce ți-o oferă cartea radiofoniștilor vine să contrazică flagrant imaginea generală stas promovată de literatura și arta anterevoluționară: mișcarea legionară n-a fost o simplă adunătură de derbedei sanguinari fanatici, purtând într-o mână Biblia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cum sunt constituite grupurile, cum se moștenesc funcțiile, cât de bănoasă poate fi gazetăria pentru unii ș.a.m.d. Întreg acest tablou pestriț și destul de dezolant (fiindcă, alături de prestații intelectuale merituoase, remarcabile, acceptabile, sunt identificate, la fiecare pas, sumedenie de derapaje) este încadrat în ramă europeană (și nu numai), autorul izbutind corelări semnificative cu opiniile marilor specialiști în domeniu de pretutindeni. O carte ce-ți lasă gust amar, dar care, fără îndoială, trebuie citită. Fie și numai pentru revalidarea unei cugetări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o să trăim doar din "a fost odată..." * C ondiția intelectualului și poziționarea lui în societate tinde a se despărți net de misia întruchipată de Zola în Afacerea Dreyfus, (moment considerat a marca apariția noțiunii de "intelectual" 1898) ca inamic al derapajelor adevărului în disputa cu puterea, complet despărțit de profitul material al prestației sale. Apare cumulardul, descris în 1985 de Hervé Hamon și Patrick Rotman în termeni ce par a ilustra realități actuale românești: "un universitar ce coordona o colecție a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]