1,919 matches
-
spusele altor personaje, uneori pe ample porțiuni. Esențiale sunt nu atât tehnicile narative, cât viziunea de ansamblu, revitalizarea mitului și a simbolului, deschiderea către gândirea tradițională, filosofia implicită. Definitorii sunt și atmosfera, anecdotica episoadelor componente, esențializarea viețuirii anonime, „banale” și „derizorii”, descoperirea și revelarea a ceea ce criticii (Mircea Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru familiar, chiar trivial - ciobanului mioritic i se substituie un profesor de țară, Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia năzdrăvană e o fetiță cu care protagonistul are relații
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în narațiunea literară decupajul în sine poate deveni o sursă autonomă de sens. Teritoriul prin care circulă naratorul amator de instantanee este cel al prezentului, dar și cel al trecutului apropiat, într-o cordială devălmășie, căci, explorate în aspectele lor derizorii, cele două universuri se confundă. Lumea fictivă a cărții ascultă de aceeași regulă a jocului - simularea - și se supune principiului lui „ca și cum”. În narațiunea titulară mistificarea este ridicată la puterea a doua, mimând o formă deja golită de sens. Refugiat
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
dar fără să se piardă în anonimatul umoristicii industrioase. În Proiect de câine, volum de povestiri antirealiste, superior burlești, V. impresionează prin combinația de umor lexical, lexical-conceptual și sintactico-silogistic și admirabila risipă de imaginație aplicată unor lucruri mici, din sfera derizoriului. Prozatorul se înfățișează mai ales ca un experimentalist, operează cu parabola modernistă, cu bufonada absurdă și inventează cu dezinvoltură cuvinte, manipulate în manieră ironică. Scriitura lui se caracterizează prin oralitate convingător construită, prin ironie și umor necomplezent, prin fantezism uneori
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
prea multă voie” - recunoaște cineva, de unde și drama: poți să faci orice din ceea ce se poate face, și din această cauză eroii ating un prag de suficiență, își doresc să nu mai facă nimic. Mircea Zaciu numește Vladia „un paradis derizoriu”, iar proza lui U., ce elimină convențiile și mizează pe adevărul utopiei, o „luptă cu fantasmele”. Titlul ironic al nuvelei Totul e în ordine sugerează exact contrariul și totodată paradoxul unui spațiu livresc unde există totuși cineva care vrea să
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
lui, dar pentru Securitate a meritat tot deranjul! * Aparent, cele câteva tipuri de informatori extrase din eșantionul microscopic smuls arhivelor Securității prin Legea Deconspirării (pentru curioși, Legea nr. 187/1999, cunoscută sub numele de „Legea Ticu”) par să arunce în derizoriu orice tentativă de a folosi criteriul colaborării cu poliția politică în des pomenita (și nici pe departe mult discutata) „reformă morală” a societății românești 6. S-ar zice că avem o lege nu doar insuficientă (nefiind și a lustrației), ci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al realității. Acum poemele refuză aproape programatic să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de seamă biografice, glose pe marginea vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și dintr-o atitudine radicală în fața răului social și politic. Astfel, textele din ciclul Libertățile dictatoriale, scrise în perioada ceaușismului agresiv, exprimă laconic și percutant oprimarea ființei în universul totalitar, ale cărui mecanisme s-au infiltrat malefic în
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
Pasul corbilor (1980), Coridă (1983) și Trăgătorul la țintă (1999), unde încărcătura de modernitate e mult mai vizibilă. O subtilă critică a realităților unui timp tiranic, cel al „epocii socialiste”, se instituie aici printr-o lucidă și ironică prospectare a derizoriului vieții colective, din care se evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor și anomaliilor vieții (Poem pentru ultima reprezentație, Poem pentru gardienii de suflet). Între cerebralitate și
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
armă de luptă împotriva spațiului-carceră, ele cresc și trec prin pereții vecinului, care nu este însă decât celălalt, dublul. Totul se învârtește în cerc, precum în halucinantul poem Nănești, camera, blocul, casa sunt pe rând carceră, corabie a nebunilor, bâlci derizoriu, sicriu, arcă pândită de distrugere și ambiguu destinată salvării. Orașul, alt loc al geometriei morții, este împărțit în două de un râu: pe un mal așteaptă eul, pe celălalt mal așteaptă celălalt; când podul care unește cele două maluri se
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se naște, viața ca interstițiu fulgurant care întrerupe pentru o clipă veșnicia. În fața morții totul îi apare poetului derizoriu, iar viața, zbaterile, iubirea sunt văzute ca fiind ilar zadarnice. SCRIERI: Titu Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga, introd. Charles
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
fiind supraeul, spiritul lucid, sceptic, care se privește cu ironie, își comentează cu mult umor, cu superioritate sentimentele și faptele, menținând toată întâmplarea într-o tensiune amuzat-amăruie. Scurte inserții din texte celebre, cu rol de comentarii ilare, sau alte referințe derizorii la teorii/modalități literare vădesc intenția de a deconstrui actul literar, ca în postmodernism. Un fel de joacă a unui spirit viu, subtil și sarcastic, cu scopul de a atrage atenția asupra mistificării prin cuvinte și construcții artificiale, creatoare de
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
iubită, Laguna, se poate recunoaște o versiune a doamnei T. din Patul lui Procust de Camil Petrescu. Pe lângă temele principale - armata și dragostea -, rețin atenția și alte teme ori motive: moartea și frica de moarte, violența, oroarea de sordid și derizoriu, prietenia, solidaritatea ș.a. Să crești într-un an cât alții într-o zi, tot un roman de actualitate și despre tineri, pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință pentru banalizarea intenționată a recuzitei poetice tradiționale, pentru acuta autoreflexivitate a eului, sunt căutate sursele de inspirație în cadre și situații dintre cele mai derizorii („în noaptea asta/ vreau să scriu cel mai lung poem/ de dragoste/ e ora zero unu/ sunt schimbul trei/și în atelierul electric colegul meu/ de serviciu discută cu nea firu - mecanicul/de la compresoare-/despre starea planetei// tu (poate) dormi
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
în afara jocurilor de limbaj), autoreferențialitatea, deconspirarea ficțiunii ca artefact și convenție, recursul la metalimbaj, preferința accentuată pentru ludic, ironie, contradictoriu, incertitudine referențială, experiment lexical, caracterul fragmentar și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la grotesc și la bizarerie, la elemente tematice șocante și la procedee compoziționale abstruse, amestecul derutant între fabulos și realism, manipularea kitschului și conivența deliberată cu arsenalul de
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
formează „o speță de malefic minor, o descompunere asimilabilă, pe alocuri suavă”: după incendiile discursive ale începutului și combustia interogativă de mai târziu, ceea ce rămâne în final este tocmai „fumul mic al ironiei”. Totul e punctat de vocabulele miniaturalului, ale derizoriului, ale fragmentarului: „câteva”, „mărunte”, „puține”, „mică”. „Ironia, mica noastră Grecie” se proiectează acum în lucirile crepusculare ale epilogului imperiul de umbre și deghizamente ale prințului Jumătate. Păpușarul a fost înghițit de propriile-i plăsmuiri. „Și dacă sunt eu, Dumnezeule/ eu
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
este consonantă cu aceea a lecturii. Motivele dominante sunt „mainimicul” și „docta puella”, primul, „semnul pierderii de substanță a lumii, emblema elegiei acestei pierderi” (Ion Pop), înlocuind „viața fără nume” din primele două cărți cu imaginea existenței situate sub semnul derizoriului. Experiența decisivă a eului poetic înseamnă acum conviețuirea cu „mainimicul”, iar textul poetic constă în „ideograme ale mainimicului pătând cu un sânge poetal foaia verde”. Titlul Scurtă proză, frecvent în acest volum, nu se referă atât la aspectul formal al
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
care se amuză în tot ceea ce scrie, rămânând însă, în umbră, un autor serios, ce mizează mai ales pe logos, pe dialogul colorat între personaje. Cu fantezie nesecată, păstrând și o doză de autoironie, care îl ferește să cadă în derizoriu, improvizând mereu jocuri pentru a submina genul de spionaj, autorul învinge alte stereotipii care îi pândesc narațiunile. SCRIERI: Bobby Felix Făt-Frumos și motocicleta BMW, Craiova, 1942; Magdalena și Târțoi, Craiova, 1943; La sud de lacul Nairobi, București, 1945; Apa vie
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
Scriitorilor. Volumul Căderea zilei, situat sub semnul lui Saint-John Perșe, reunește poezii cerebrale și ceremonioase, ce supun unei cenzuri riguroase profuziunea imagistică și tind spre o dematerializare a lirismului. Aici, nicăieri apelează la intertextualitate, plasând totodată spațiul cultural sub semnul derizoriului: saturația livresca pare să impună întoarcerea la real, dar demersul liric rămâne mai degrabă controlat decât spontan. Postmodernist prin gustul pentru metapoem sau ironie, N. recurge adeseori la o imagistică suprarealista și se apropie de autorii avangardei. Jocul interferentelor livrești
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
la literaratură. În volumul de proză scurtă Ceai dansant (1934) P. își extinde aria de investigație, realizând dări de seamă despre modul de a fi al unor personaje aparținând unei „protipendade” de mahala, studențimii, presei. Petreceri stupide, preocupări și discuții derizorii, un orizont meschin, o agitație fără înțeles și o vulgaritate sufocantă constituie mediul natural al acestor indivizi. Naratorul pare un naturalist pus pe observarea speciei, notând exact ce vede și ce aude. Spre pildă, în Reportaj marin, într-un peisaj
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
artiste”. Mai pregnante sunt două personaje, preocupate de artă și cărți, de calitatea propriei vieți, cu tristeți, neîmpliniri și năzuințe vagi. Prin celelalte prezențe, caricate, se ridiculizează pretențiile unor femei care se amăgesc sau doar își ascund instinctele sub un derizoriu văl romanțios. Versurile din placheta Primăvară pustie (1945) înregistrează neîmpăcarea legată de conștiința unui preaplin de vitalitate și trăire sufletească, resimțit ca povară: „Aș vrea să mă dezbar de harurile mele/ Ca de niște podoabe grele”. O efervescență lipsită de
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
Vorbindu-vă prin semne (1979) și Elegii vorbite (1982), în care se simte influența poeziei italiene (Carlo Porta, Edoardo Sanguineti, Spatola ș.a.). Limbajul își sporește acum coeficientul de plasticitate și de colocvialitate, miturile sunt resemantizate prin poziționarea lor în contexte derizorii („hei Apollo/ sau Phaeton ce-ai căutat cu cvadriga/ pe teren accidentat”), livrescul e domesticit într-o vastă rețea intertextuală, în timp ce procesul scrisului cunoaște o mai largă difuziune tematică: „Pe mal stă un copil răutăcios/ strappando i pesci/ despărțindu-i
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
odioasă. În linii mari, caracterizarea ar putea fi adecvată, însă la o examinare nuanțată lucrurile nu se mai prezintă chiar atât de simplu. Pe de o parte, nu puțini optzeciști importanți manifestau o deschidere certă, incontestabilă către real, către biografismul derizoriu sau către cotidianul sordid, precum și o angajare puternică, o autenticitate ostentativă, deși mediată de ingineria textuării. Pe de altă parte, nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul lor de gravitate și realism
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
viitor și se întoarce, deci, cu plăcere mai degrabă spre trecut. Această modificare împiedică în două moduri programul de planificare: - pe de o parte, timpul pare lung și antrenează o senzație de zile goale, interminabile, în care o activitate pare derizorie; - pe de altă parte, subiectului deprimat îi este greu să anticipeze ce va face într-un viitor apropiat (câteva ore mai târziu). Din acel moment, pentru a modifica această impresie a unui timp nesfârșit și a unor zile goale, sunt
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
francofonă de formare și de cercetare în terapii comportamentale și cognitive). Granier și al., 2003. O ședință ar trebui să dureze, minim, 45 de minute. Uneori excesiv de ridicat față de precaritatea materială a unor pacienți, singuri, fără slujbă sau cu slujbe derizorii datorită tulburărilor lor. Fnap Psy și Unafam. Inserm, 2004. Cinci din șaisprezece în ceea ce privește terapiile de familie și unu din șaisprezece - tulburările de personalitate - în ceea ce privește terapiile de inspirație analitică. Andrș și Lelord, 1999. Centrate pe acțiunile întreprinse de către pacient. Centrate pe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
formare și sensibilizare În dinamica grupului, reuniunile de discuții sunt un teren favorabil de „afirmare” pentru cei care nu pot sau nu vor să participe la un proiect comun. Tactica lor este de a denigra, persifla, submina, a arunca În derizoriu regulile, jocurile de rol ale celorlalți, Întregul program. Asemenea conduite găsesc adesea adepți, promotorii se angajează În astfel de hărțuieli sperând să atragă complici, să-i seducă și să-i deturneze; 4. „embolia” situațiilor și practicilor educative. Embolia este o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]