1,077 matches
-
știți că am primit, pe diferite căi, fără să vă pot spune precis de unde, foarte multe informații, care s-au cristalizat pe parcurs și au devenit certitudini. Ca fiecare om, mai am și eu clipele mele de slăbiciune și de derută, dar în acele clipe apare de undeva cineva și mă ajută să mă ridic, ceea ce nu e puțin lucru. De aceea aș dori să mulțumesc aici tuturor celor care m-au ajutat „prin cuvânt și faptă” să ajung să iau
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
viclenie de forța sau natura aceea. Trăiam, ca totdeauna, printre avertizoare, așteptând ceva din ce în ce mai nedefinit. „De fapt, nu se întâmplă nimic grav“, îmi spuneam, ca să mă liniștesc. Dar, amenințat și slab în dezlănțuirea agresivă a unor legi nesigure, îmi spoream deruta chinuindu-mă să le deslușesc mecanismele. Obișnuita mea nepăsare-activă mă părăsea în favoarea unei obsedante nevoi de a găsi repere coerente. Percepțiile mele directe, cărora aș fi avut destule motive să nu le acord prea multă încredere, îmi săpau și ele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dubău vtorâi logofăt...ș-a ales Vale Rușilor și a Holbocăi, cu loc de țarină și de fânețe să fie de odaie sfintei mănăstiri... Vălet 7179 (1671), august 6.” La sfârșitul acestui răspuns, am rămas pe gânduri, într-o ușoară derută. „La ce te gândești, dragule?” Nu sunt lămurit cu spusa lui Duca: „ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă”. „Dar care-i părerea ta?” Nu întâmplător, locul se chema Cetățuia. Acest nume se întâlnește și în zapisele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală, iar prin sala de așteptare păianjenii au reînceput să-și țeasă pânza, deoarece, după câteva zile de derută, renunțasem să ne mai zbatem. Mâncam în silă și aveam sentimentul că lucrurile nu puteau evolua decât spre mai rău. Trebuia să începem, prin urmare, să învățăm ceea ce eu n-am știut niciodată: să așteptăm. Atunci am descoperit că așteptarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
veni să mă bată pe umăr. Și când una mă bate pe umăr nu sânt sigur dacă nu e o nălucire de o clipă. Chiar atunci pe peron, după ce mă întorsesem din mlaștină, am avut un moment de confuzie și derută. Cum stam lângă Eleonora pe bancă și priveam trâmbele stârnite de vânt, o rafală violentă a transformat întreg peronul într-un vârtej de praf care m-a orbit și m-a silit să închid ochii. M-am simțit ca un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui Mefisto, eram tânăr. Publicul m-a găsit diabolic: cred că, mai degrabă, era înclinația sa spre malefic. După reprezentație, am fost bătut cu flori, așa după cum, altă dată, aceleași mâini, m-au lovit cu bastoanele. Două manifestări opuse ale derutei în care trăiesc cei de aici. Semnul confuziei: nu știu să deosebească actorul de personaj. Sublimul de banal. Arta de încropeală. Magistratul simte cum stau lucrurile. Avem, fiecare, scena lui. Nu suntem adversari: nu ne suportăm: chiar de la Început, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ordine în Stațiune, dar Capitala nu dorește asta. Și nici țările învecinate, ar constitui un exemplu rău. Aș conduce Stațiunea prin Ordine orale: nu mi-aș pierde nici o secundă cu hârtiile: sunt soldat, folosesc forța, nu condeiul. Fițuicile Magistratului produc derută, el crede că rânduială! Câteva execuții publice ar liniști pe toată lumea. Existența unui Tribunal Militar care să judece civili face cât un Palat de Justiție. Cu balanța într-o mână și cu pușca în cealaltă se judecă o cauză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e zdravăn. Magnetismul pacienților. Magistratul nu și-a ținut promisiunile: pensii, conturi în bancă, dreptate - doar mânjeli -, iar Castelanul se dovedește a fi o fantomă ce bântuie locul, încurcând și mai mult lucrurile. Apariția și dispariția lui au adus numai derută. Romancierul, nu se mai îndoiește nimeni, este, la rândul său, unul din marii vinovați. I-a fost răscolită casa: manuscrisele citite în Piață, în fața mulțimii, cărțile arse. CRONICA INFAMĂ aproape că a explodat. Cei trei, separat, au dus Stațiunea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
legitimitatea exilului, spaima lacerantă de a nu muri departe de Spania, de acea biată Spanie nebună de care nu se poate despărți cu niciun chip, cum nici Pirandello de mama sa cu mințile duse, tot acest climat de disperare și derută profundă evocă insistent circumstanțele unei crize sufletești mai vechi, cea din 1897, consemnată în paginile Jurnalului intim. Încearcă să scrie un roman, dar rezultă, cum insistent repetă Unamuno, o „carte oglindă“, o oglindă devoratoare și mărturisitoare, plimbată de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scăldatul este erotic, un peisaj poate să fie profund erotic, o masă gustoasă este erotică. Uneori până și sexul este erotic! Trimitere la ultimele cuvinte ale lui Ceaușescu din 22 decembrie 1989, de la tribuna Comitetului Central, adresate unei mulțimi în derută, în preajma răzmeriței: „Alo, alo, Tovarăși, stați liniștiți la locurili voastre!”. L-am contrazis și în alte cărți, mai neutre și mai academice: vezi Societatea retro, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe (Editura Polirom, 2004). (Editura Trei, 1999) Laura Grünberg, Anca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ales fi prea bine, fie prea prost. Părăsi New York-ul pe 9 iulie 1870, la bordul vasului Scoția; ajunse la Cherbourg În data de 18, În seara zilei de 19 se găsea la Paris - războiul fusese declarat la amiază. Retragere, derută, invazie, foamete, Comună, masacre, tatăl meu n-avea să trăiască niciodată un an mai intens, acesta va rămâne amintirea lui cea mai frumoasă. De ce să tăgăduim? E o bucurie perversă aceea de a te afla Într-un oraș asediat, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai curând decât să investigheze și să amplifice confesiunile sau să sugereze o terapie pentru ceva care nu era sigur că e boală. Nu amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare. Nu vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă. Curând, curând. Povestea de ieri va deveni povestea de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat, va găsi puterea. Mai ingenios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toată viața pe cel care la numai patru ani descoperă că omul e muritor. Între România și Franța, Între ortodoxie și catolicism, obsedat și de originea evreiască a mamei, urîndu-și tatăl, scriind și gîndind În două limbi, Ionesco a trăit deruta identitară pînă la obsesie („Nimeni nu mai e nimeni!”zice și un erou din Pietonul aerului). Teza conturează cu precizie portretul artistului În tinerețe, naveta sa anxioasă Între lumi afolante, tragedia exilului (și-a celui interior) din care evada, alternativ
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui Cioran, revelatoare:„Eugen Îmi telefonează de două ori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași, în fiecare zi, ceas și secundă, aș zice că monotonia e ucigașa de serviciu și m-aș încredința ei indiferentă. doar că tot alta mă aflu, cum lumina se schimbă de la o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
toate organele lui la locul lor. Punând organele textului la locul lor le pun și pe-ale mele, cele vii, la locul lor. Îmi recapăt scriind toate independențele posibile, cred din nou în libertățile mele cele mai profunde, ies din derută, inclusiv din cea a corpului de zi cu zi. Dar asta după mult chin și pentru o clipă doar. Niciodată însă această senzație de a reveni în propriul corp nu a fost mai puternică, mai completă, mai fericită, dar și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
am uitat la gura ei în căutarea unei expresii care să-mi dea cât de cât o idee despre ceea ce simte. I-am urmărit ochii să văd cât de cât o scânteie care să-mi spună adevărul, vreo sugestie a derutei sau amărăciunii. I-am cercetat fața și fruntea în căutarea vreunei cute care să indice o emoție puternică. Dar chipul ei era o mască pe care nu puteai citi nimic. Mâinile îi stăteau nemișcate în poală, una peste alta. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o iubi pe Artemis cu care ar fi avut cincizeci de fete! Ceea ce naște două gânduri contradictorii. Dragostea e singura care nu (și nu ne) îmbătrînește. Dar cine a deschis ochii numai pentru a iubi? Ca să nu mai vorbesc de deruta în care te aruncă o scenă aflată în friza de la Olimpia unde Zeus însuși patronează o cursă de care trucată. Privești și te întrebi: oare Zeus știe că patronează o înșelăciune? Dacă știe, înseamnă că și zeii mint. Dacă nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
senzația că te învîrți într-un timp de împrumut, care nu devine nici o clipă "al tău", dar aceasta face parte din condiția mea. 2 septembrie Să pun puțină ordine în ceea ce socot eu "mitologic americană". Mitul progresului. (El explică, probabil, deruta americanului când ceva nu merge sau se defectează în "mașinăria", aproape perfectă, în care crede. Dintr-o dată, siguranța cu care și-a organizat, până atunci, averea și superficialitatea se surpă.) Mitul eficienței. (În timpul războiului "din golf, americanii priveau foarte mândri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Doamne și zei Unii au dorit democrație Și frăție Cu americanii Și hoinarii, Alții au dorit să meargă în apus, Unii au urcat în sus, Au devenit miliardari Și șacali. Țara a ajuns în grabă De pradă La dispută Și derută. Azi părinții sunt uitați. Se omoară frați cu frați. Prostituția și drogul Au cuprins țara și globul. Fărădelegea Încalcă legea, Nu-i omenie, Ci dușmănie. Pentru un os, Mare și gros, Vând ce-i mai scump pe lume: Țară și
Doamne ?i zei by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83192_a_84517]
-
rapid de o înfrângere. În timpul luptei, răcnetele scoase de unitatea lui Matsuda se schimbară cu repeziciune, devenind asemănătoare sunetelor unui copil mic, între suspine. Optimismul se transformase în deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
minute în urmă. Armata clanului Sakuma numărase opt mii de oameni, dar mai rămăseseră doar vreo treime din ei. Ceilalți erau fie morți, fie răniți, fie dezertaseră. Cei rămași erau soldați în dezordine sau comandanți nedumeriți, iar urletele lor de derută făceau situația și mai nenorocită decât era. Se vedea clar că frații mai tineri ai lui Genba nu erau capabili să organizeze haosul. Majoritatea ofițerilor superiori muriseră. Diversele subunități nu mai aveau comandanți, iar soldații nu erau siguri cine urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]