144,535 matches
-
pisici de stradă, în apartamentul tău n-aș putea sta mai mult de o zi, exact atît cît ți-ar trebui să-mi electrizezi pielea cu mîinile tale pricepute să mîngîie, să apuce, să strîngă, atîta timp cît să-mi deschizi porii făcîndu-mă să par spre ziuă un foc de artificii rătăcit, ultimul din acea noapte. Porii mei, simpli, delicați, albiți de așteptare, - nu i-aș fi descoperit altfel. Te arunci în ei cu viteza mercurului, nu ratezi nici unul, înoți prin
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
îngândurate pe străzile însorite și calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise nouă, trăitori pe pământul umed, negru și moale nu ne rămâne decât să ne căutăm părțile îngerești ale trupului o aripă moale ici, una frântă colo, alta uscată un sex carbonizat în palmele unui fals mântuitor precum cei preziși în
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe cer Stau de vorbă cu mine la pagina abia deschisă pe ecranul de monitor răvășit de vântul biciuitor al dezastrului, veniți și vă bucurați și voi alături de mine De fapt scriu o simplă moțiune în fața bășicii sparte a eternității 31 dec. 2008 Noi, oamenii, mai rezistîm Pe banca mea de
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
simte nimic. N-o să cădem niciodată la învoială pentru că ura mea coboară până la rădăcina cuvintelor și a amintirii, ura mea e un cazan în care fierb căpățâni de porc cu ochii pierduți prin zeama îngrozitoare. Ați auzit ceva? A venit? Deschideți ușa, nu o lăsați iar să plece fără să treacă și pe la noi. Cu sufletul la gură... Ardem de nerăbdare să vedem care dintre noi va înnebuni primul. Pe cine vor scoate mai întâi sanitarii pe ușă și câtă bătaie
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Doina Ruști Din ușa bisericii Sf. Pantelimon se deschide o străduță ca o alee până în Traian, iar în intersecția asta mică, pe locul unei coșmelii, demolată anul trecut, primăria a ridicat un monument. Este vorba despre un bloc de marmură, cam cât un televizor cu diagonala de 50, lustruit
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
amiază de aprilie, în care străzile Bucureștiului se acoperiseră pentru câteva minute cu o pulbere de aur. Unii, care nu văzuseră ploaia, se îndoiau de existența ei, deși ce-i drept, cam cu părere de rău, iar câteva inimi exaltate deschiseră topice pe forumuri și chiar liste de susținători ai ideii. Și în timp ce Primăria cheltui o groază de bani să șteargă textul de pe fața netedă a blocului de marmură, Leonard își termină filmul, care arăta câteva imagini tremurate și cețoase, despre
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
totul să fie atât de armonios totul să se sufoce în spatele pielii? știu culegătorii vor spăla fructele în cada mea să las ușa deschisă mi-a fost sete și-am vrut să beau cu toate organele dar nimic nu se deschide în ascuns nici măcar un por nici măcar ușa atunci când e întuneric și gura ta gândește la rodii iată prada mea cu sânge de rodie iar eu îmi mestec opera sârguincios politicos cafea cu rom buzele supte ca niște baloane dezumflate crețe
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
vreau să-ți spun este că se lasă peste oraș noaptea cu aripi puternice înfipte ca niște gâturi de argint oxidat în porii lumii și că zâmbetul îngăduitor e ca un deget uscat apăsând pupila albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul de fereastră sub fereastră se înșiră prosoapele tuturor experiențelor noastre buretele care păstrează mirosul pielii mele ude fragmente de piele firme de cosmetice urme de mohair și sare cu alte cuvinte și tu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
nu ai avut altă grijă decât scrisul și manipularea mușchilor faciali ai cititorului tău ai făcut abstracție de liberul arbitru al fiecăruia și ne-ai făcut o lume de triști de sinucigași de apartamente ferecate la etajul 10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
unde toate de-acum îmi vorbesc în duet. 4. Oare ce-a fost ce taină a crescut - săvârșindu-se sub haina-mi de carne, ce gesturi simple s-au adunat ca și cum aș fi șters o fereastră, în rotire mărind-o, deschizându-i lăcașul cel sfânt. 5. Sărutul celor de-acasă, rămași mai bătrâni între ziduri. Urma, în care-ți strecori piciorul și-l retragi zimțuit de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
pot fi printre rânduri citite. Iată ispitele neduse până la capăt. Moartea, bucuria de-a vedea totul, mereu nevăzut. într-un târziu, putința de-a te ivi în calea femeii ce demult te-a iubit, în acea dimineață când rufele se deschid proaspete-n vânt ca niște aripi nehotărâte între firea de aici și cea de acolo.
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
Constantin Th. Ciobanu Mi-aș fi numai gândul Deja-nvățasem undeva s-ascult, pe când soseau sunete ciudate, ca din alt auz, deschid un ochi să mă regăsesc în ton, apoi pe celălalt, aflând că vin însumi din rezonanță, cum până și aerul are culoarea muzicii. (Onești, luni, 1 ianuarie 2001) Neăntrerupt La dezordinea cuvintelor nu le tulbur libertatea, doar zărindu-le peste
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
plăcea să locuiești într-un turn gravitez pe orbita refulărilor cotidiene cuci grăbiți trec prin mine ca printre picioarele arcului de triumf șuvoiul zilelor nopților zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi dâra fosforescentă din urmă poate-ți va arăta vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în vid (ii) nu știu să flirtez la naiba
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
noi aicea jos escaladăm picioroangele ăl dintâi dacă nu scrie bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e zid (dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
perdelele par ude de sărut nu aprind lumina iau o carte și mă așez pe marginea patului transpirația mea miroase a lut cartea miroase a clei de oase mă gândesc la conținutul vieții mele mă gândesc la conținutul acestei cărți deschid cartea fiecare cuvânt pare un punct ce frumos sună în gura copilului ciocolata ascult când primesc o scrisoare când primesc un sărut când văd o stea căzătoare apar zorile cum o femeie cinstită care habar nu are ce imensă putere
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
cinstită care habar nu are ce imensă putere are frumusețea ei de parcă viitorul orb îmi pipăie fața căutându-și ochelarii Îndrăgostirea morților la plimbarea nocturnă acest mare oraș pare pustiu doar de la nesfârșitele geamuri flama televizoarelor încă unele baruri sunt deschise văd prin vitrinele aburite chipuri aplecate discutând febril le văd sufletul un deal râde cu narcise o biserică sângerează în timp ce se joacă degete cu ceașca o rugăciune disperată apoi iar vin gânduri-întrebări îmi aprind încă o țigară pot oare două
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
o devălmășie care îmi amintește de câmpurile copilăriei. Câte surprize nu mă așteptau prin ierburile înalte... Reveria îmi este întreruptă de zgomote ciudate. Un lătrat amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger Pentru a ieși din temnița creată de oameni Și am pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar preface în infinitul de a fi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
Pași invizibili pe prund De stele au o mirare crudă. De coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude cu mugurii, Părinți ai zămislirii tale, pământule, Tu ce devorezi din noi păcatul. Astfel ne conține vindecarea. De înger adoptat mă ofer Ploii de azi, cu ea chemat din ceață. Cine
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
cuprins nesfîrșitul are pieptul lacom e urîciune încă nu s-au revărsat zorii apele lui să te cruțe/ de friguri Alergătorule tu/ care porți clopoțeii Tigrului urechile și ciucurii/ pălăria Bastardului mai mult/ pielea tăbăcită/ ciubotele înalte cuiele de aramă deschide sipetul/ ventricul după ventricul nu-ți fie teamă de mînia ce curăță și ia solzii însoțitor al tainei cerșetorul întregului ridică-te/ recunoaște pe cel mare cît Cerul Într-o dimineață atîtea lucruri se rezolvă cu un glonte și atîtea
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
azi, a inspirat mii de zicale populare sau metafore culte. "Prin mijlocirea teatrului să facem din gândire pâinea mulțimilor" (Victor Hugo). Sau proverbul: "Mai bună-i pâinea mâncată în picioare, decât friptura în genunchi." ...Imagini și cuvinte care i-au deschis apetitul. Și-a înfipt dinții în rustica crustă crocantă, a ajuns la miezul alveolat și... Și iată că Memoria, această Mumă a pădurii neuronilor, simți o perversă plăcere să-i pună piedici, să-i încurce cărările, să-l rătăcească. Să
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-ară-tau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n--trebă în arabă dacă o doare și ea nu înțelese exact, însă intui și îi
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
se întremase puțin cu mâncarea celor din sat. A treia zi, îl găsise sprijinit de gardul casei sale, în aceeași poziție, cu genunchii la gură și cu brațele încolăcite în jurul lor. Doar că de data asta, de cum îl auzise că deschisese poarta, își ridicase privirea, uitându-se la el cu ochii umezi, ca atunci când îl mângâiase pe cap. Îi mormăise ceva încurcat, în timp ce cotrobăia prin boccea după ceva de mâncare. De data asta, îi lăsase ceapa și mămăliga pe jos, fără
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]