7,081 matches
-
urc în copac? N-ai nici o grijă! E foarte ușor... Te rog... nu! Nu! Dar ce mai!! Nică a sărit de pe creangă și a luat-o la fugă cât îl țineau picioarele. Acum, mai rămâne de văzut cum se va descurca cu bunica. Andra Andrei, clasa a V-a C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scrisul, nici În anul ăsta... Nu prea, recunoscu el rușinat de fiecare dată. Abia au plecat, adăuga el timid. Mâncare ai? Mănânc la cantină. Sunt abonat. Așa mai merge, mormăi tutungiul concesiv. Poate că e chiar mai indicat să te descurci de mic de unul singur. Știu pe unu' care la șaișpe ani a ajuns În Canada. Prin Rusia! Acum e milionar. Nici că se putea altfel. După atâta drum, are și omul satisfacțiile lui... Eh, te las. După cum vezi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și glezna antilopei. Cu slujba cum o duci? Mă descurc. Fac filmulețe publicitare și reportaje la televiziunea locală. Scenarist, regizor și operator. Regizor, carevasăzică. Visul tău... Așa mi se și spune: domnu' regizor. Și tu ce zici? Îi pot eu contrazice? Satisfacții? Nenumărate: diplome, insigne, premii. Un fel de Oscaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Călina roșie... Ceva Între sfânt și pușcăriaș. La o Înmormântare se admite, observă Flavius-Tiberius, pe când la nuntă... Ca și cum, apăsând pe declanșator, aș fi modificat În chip misterios alcătuirea lumii, continuă absent Grațian. Am Înțeles Însă că tot datorită fotografiilor vă descurcați. Am Învățat-o pe Maria să fotografieze. Mie Îmi revine doar partea de prelucrare. Plătiți impozit? Evaziunile fiscale nu mă atrag. Și filmele cum Îți ies? Bine. Pe ele Însă le salvează textul... Izbucni În râs. Comentariul, domnule, interpretarea... Imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
astăzi, ca să mă-nțelegeți, m-am simțit ca porumbelul lui Noe. Știți dumneavoastră care. În felul dumitale ești Într-adevăr un porumbel, un vestitor... Numai că am pierdut frunza, mesajul... L-am uitat. Inventează alt mesaj. Cum să inventez? Te descurci dumneata... Bine, da’ al meu era unul epocal. Și un pic secret, pe deasupra. Ti l-a spus cineva? Da. Mai Întreabă-l o dată. Nu pot să fac așa ceva. E vorba de onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În tavan alții cu ochii În gol, cei mai mulți, de unde sperau să li se arate sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele, bărbați Între ei. De toate vârstele. Zorela se descurca binișor, placată acum de un rugbist din linia de trei sferturi de la Remin. Dom' profesor nu dansa. Nici gagica lui. În calitate de gazde aveau niște răspunderi. L-au Întrebat dacă se simte bine, dacă nu-i lipsește ceva. Nu-i lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amândoi undeva pe scaunele din spate ale autocarului marca Mercedes. Totul a mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din cei trei șoferi au anunțat că rămân și ei pe loc. Sperau că domnul Tobă se va descurca În cei câțiva kilometri care Îi mai ramâneau până acasă. Domnul Tobă i-a asigurat că va ajunge la destinație după orar, mai ales că toate polițiile de frontieră erau de-acum la curent cu prezența pe autostrăzi a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine preț de o secundă. — Ascultați-mă, nu arătați bine deloc. Vreți niște analgezice sau un paracetamol sau altceva? Lovi ușor cu piciorul o geantă maronie, de piele de sub scaunul său. — Cred că am aici câte ceva. — Nu, am zis. Mă descurc. Trebuie doar să stau nemișcat și să nu mă gândesc la asta. — Ei, dacă vă răzgândiți... De fapt, la 2 trebuie să-mi iau pastilele pentru ochi. Uit mereu. Ați putea să-mi faceți o favoare și să-mi amintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu mâncare pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu și m-am uitat în sus, la nori. — Cred că-mi amorțesc picioarele. Lumina slabă a amurgului de care aveam parte nu era de-ajuns pentru a citi, așa că Scout aprinse lanterna ca să-și consulte din nou carnețelul. — Ne descurcăm bine, zise. Mâine ar trebui să ajungem la destinație. Mâine. Mâine ar trebui să-l găsim pe Trey Fidorous. — Bun, am spus, închizând ochii și negândindu-mă la nimic altceva decât la bucuria de-a sta nemișcat. Hei. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai? Am ridicat sprâncenele într-o expresie falsă de surpriză. — Stai. Vrei să spui că nu ești deja absolut convinsă? Scout ridică din umeri, cu rucsac cu tot, și zâmbi poznaș. — Ai grijă ce spui. Nu forța nota, Sanderson. — Mă descurc eu aici, am strigat în urma ei pe când se îndrepta spre pasaj. Se întoarse să-mi arate degetul mijlociu și dispăru în întuneric. Am mai băut o gură de apă, apoi am pus sticla deoparte, m-am ridicat în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de hârtie. Era albă, cu excepția unui singur cuvânt: ThERa. — Hei, nu scrie nimic pe asta. — Ce? Nimic? — Numai un cuvânt: Thera. — Mda, asta-i. Începem din partea de jos a lui „T“ și mergem spre rotundul lui „a“. Crezi că te descurci? M-am uitat din nou la hârtie. — Sigur, am spus. Aerul din tunel mirosea ca paginile unui roman de Charles Dickens de anticariat; hârtie îngălbenită, tipăritură veche și grăsime de pe degete, genul de miros presat, conservat. Lanterna mea proiecta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi mult mai în siguranță și se va mișca mai repede, fără tine alături. Haide, timpul e totul: dacă prea mulți fry își croiesc drum prin tuneluri, n-o să-i mai scoatem niciodată. Are dreptate, îmi spuse Scout. O să mă descurc, trebuie să ne păzim sistemele de apărare. — Sisteme de apărare? — Îți explic totul când vin înapoi, apoi, întorcându-se spre Fidorous: Doctore, înainte să... — Hmmm? — Trebuie să te pun la curent cu câteva lucruri. — Îmi imaginez că sunt multe lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prind deja din urmă. Scout a stabilizat o conexiune între laptop și sinele on-line al lui Mycroft Ward. Trebuie să purcedem la drum. Am încercat să spun să purcedem la drum încotro?, dar n-am apucat. — Ei, cum te-ai descurcat azi-noapte, cu apa și pensula? — Cu pensula am terminat, am zis, dar hârtia din pahar este și acum doar hârtie. Este... Pur și simplu n-am știut cum s-o fac. — Hmmm. Unde-i pensula? Am găsit-o și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
inima în dinți pentru încă o încercare cu conceptul de apă. Dimineața se duse. Scout și Fidorous se întoarseră la montajul Orpheus iar și iar, aducând alte lucruri. Din când în când, doctorul mă striga ca să mă întrebe cum mă descurcam sau ca să-mi spună ce rol aveau obiectele pe care le includeau în machetă. Un teanc de cărți legate cu un lanț subțire deveni ancora, un suport de haine pornind din lateral era vinciul și o lanternă care-și arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de armă. — Eric Sanderson, strigă văzându-mă. Haide. E-n viață și e un monstru. — Știu, am izbutit, am spus în stare de șoc și slăbit. Știu că e. — Vino aici, vino aici. Acum al nostru e. Scout, cum te descurci? — Aproape am reușit. M-am uitat de jur împrejur, dar n-am văzut-o. — Se întoarce, mă anunță doctorul peste umăr, adresându-i-se și lui Scout, care cine știe unde era; ținea arma îndreptată în față. Se întoarce. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
m-am ridicat în picioare. Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea noastră. — Nu pare să-l încetinească destul. Nu, dar n-o să poată continua așa mult timp. O să mai leg unul de el, doar ca să fim siguri. Cum te descurci cu nodurile? — Păi, mă descurc... Am tăcut, arătând peste umărul doctorului, în largul mării. El se întoarse chiar la timp să vadă butoiul afundându-se sub apă și dispărând. — Ei, asta-i. Rămase tăcut un moment, uitându-se la oceanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea noastră. — Nu pare să-l încetinească destul. Nu, dar n-o să poată continua așa mult timp. O să mai leg unul de el, doar ca să fim siguri. Cum te descurci cu nodurile? — Păi, mă descurc... Am tăcut, arătând peste umărul doctorului, în largul mării. El se întoarse chiar la timp să vadă butoiul afundându-se sub apă și dispărând. — Ei, asta-i. Rămase tăcut un moment, uitându-se la oceanul gol. — Scout, oprește motorul. Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cé are și mult de lucru, dar Nadenica e-o faté muncitoare, nu cred cé s-a plîns vreodaté de ceva. Și-i place, Edmundîci, Îi place! - Eu mé Întreb, Vladimir Ilici, dac-aș fi eu În locul ei, m-aș descurcă oare? - Trebuie sé ai vocație pentru asta, Edmundîci! Nu e de ajuns sé vrei, trebuie sé și simți, iar pentru asta trebuie sé ai vocație! Numai vocația Edmundîci! Vocația și puterea de muncé! Asta are Nadiușa și n-avem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Paris. De ce rămîn cei care rămîn? Întrebare retorică. A vrut să-și încerce puterile în teatrul hexagonal. La al nu știu cîtelea eșec social al meu, m-a chemat în Franța, cu generozitate de hidalgo sărac. Știam că nu se descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred c-o să mă pot repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tău de muiere! Ce-s io, broască țestoasă? Țestoasele tinere sînt carnivore. Devin vegetariene cînd îmbătrînesc. Ce mai? Focare de incendiu peste tot, o dă Magda U. pe zeflemea. Unde mai pui că pompiarii sînt în grevă. Trebuie să te descurci pe cont propriu, Iordana. Revine, pe altă pedală: Rusalin Pop face minuni de vitejie: ți-a recuperat tinerețea. Am sentimentul că ochii lui au gheare-n loc de gene. Depinde de felul cum dai pagina, zîmbește Magda U.. Eu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
2003 E iarnă și joi, frig și joi. Ninsoare măruntă și urîtă ca o mătreață. Întrebare pentru Radio Erevan: Există viață înainte de moarte? Gluma asta amară e formula exactă a totalitarismului. Dacă regimul comunist îți fractura destinul, nu-i mai descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris: Teme-te de restrîngeri de activitate. Se mai numeau și raționalizări, chiar dacă n-aveau nici o rațiune; erau făcute, însă, din varii rațiuni. Dictatura hard din Institut mi-i greu s-o rememorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe cîte cineva dintre vizitatori și mă prefăceam că-l recunosc, că-i părintele pierdut și regăsit". Pot să-mi închipui multe despre fata asta fără copilărie. Înaintînd în vîrstă cu apăsarea că, gata, la 18 ani trebuie să se descurce, să-și găsească slujbă, locuință, rost. Ce rost? Îmi pot imagina și ce simte pentru providențialul ei Rusalin. Dar Rusalin o fi avînd vreo inimă pentru Șichy? I-ar trebui "două inimi, două inimi, două inimi". Ca lui Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mic: O vacă! O vacă cu sutien în loc de țâțe. Ce v-am spus? Cine ar fi putut sta cu scorpia în casă fără să explodeze? Am făcut și noi cum ne-am priceput... Și părerea mea este că ne-am descurcat onorabil și mai ales original! (Judecătorul continuă să dea din cap în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]