1,251 matches
-
pentru a umple găurile din opera lui Epicur asupra acestor chestiuni: într-adevăr, Lucrețiu preamărește meritele unei vieți naturale - se spune -, ca la început, când oamenilor le plăceau să prânzească pe iarbă, preferând feluri de mâncare simple, cântând sau regăsind desfătările conversației cu câțiva prieteni aleși... Numai că acest tablou idilic ne prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura așa cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe țin de lumea culturii, nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bucurie - autentică 40, 43-44; consecință a nefericirii altcuiva 76, 281; și frumusețe 44; și hedonism 70; liniște sufletească 66-67; și plăcere 44-45, 162, 204; termen confiscat 41; țel al sufletului 44-45; viață socială 68 carpe diem 236 contract hedonist 215-217 desfătare - și conștiință 120-121 dorințe - dietetica dorințelor 60, 65, 194-195, 202-203, 286; naturale și necesare 195-196, 286, 296; naturale și nenecesare 195-196, 286; nenaturale și nenecesare 195-197, 285-286; și plăcere 197 etica hedonistă 41, 63, 94, 156, 194 eudemonism - definiție 41-42
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
285-286; și bani 94; binele suveran al hedonismului 41, 114, 145, 156, 158; bune și rele 136-137, 150, 234-235, 286; catastematică 150, 204-207; cinetică 118, 204-207; cirenaică 118-122, 304-305; corporală ca țel al idealului hedonist 119; definiții 43, 120-121, 244; = desfătare 42; dietetica plăcerilor 66, 114-115, 135; distinctă de fericire 121-122; epicuriană și ascetică 200, 286, 309-310; și epicurism campanian 233-234, 244; estetică 198, 202, 241-243; evitarea neplăcerii 67-68, 113, 119, 201, 280; excluderea reflecției 148-149; de a exista 235-236, 238
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
servește de aceasta spre a-și spori autoritatea și a și-o extinde, grație acestei supravegheri la nivelul unei „clădiri mondiale”, al unui bordel global, metaforă a „satului global”... La Genet, totul, întotdeauna, valori și practici, suferă o răsturnare. Oglinda desfătărilor trupești devine aici oglindă de supraveghere. Dublă întrebuințare pentru un singur accesoriu. Se știe că oglinda reflectă o imagine, dar acestei priviri frontale i se adaugă o alta, deseori adoptată, privire răsfrântă, privire oblică. Oglinda ne permite să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Sophia Îi folosește și ea pentru a transmite mesaje cu privire la venirea lui Cristos pe pămînt 122. Narațiunea din AJ urmează o schemă similară 123. Pentru a-l Înșela pe Adam, Ialdabaot Îl duce În Paradis, pretinzînd că-i va oferi desfătare (tryphe), dar, În realitate, amăgindu-l cu iluzii provenind de la Arhonți: „Căci hrana lor e amară, iar frumusețea lor perversiune, desfătarea lor Înșelăciune și arborele lor nelegiuire”124. Misterul așa-numitului Arbore al Vieții este că el nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
schemă similară 123. Pentru a-l Înșela pe Adam, Ialdabaot Îl duce În Paradis, pretinzînd că-i va oferi desfătare (tryphe), dar, În realitate, amăgindu-l cu iluzii provenind de la Arhonți: „Căci hrana lor e amară, iar frumusețea lor perversiune, desfătarea lor Înșelăciune și arborele lor nelegiuire”124. Misterul așa-numitului Arbore al Vieții este că el nu e nimic altceva decît antimimon pneuma (spirit contrafăcut): „Rădăcina lui e amară și crengile lui sînt uscăciune, umbra lui este ură și Înșelăciunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
actual; Adi de la Vîlcea; Alex; alinare; amarnică; amăgire; amărît; amestec; angoasă; apărare; apăsare; apăsătoare; așteptare; azi; bani; bolnav; bosumflat; botos; calm; cazino; de ce?; certare; certat; certuri; chin; ciocolată; cîine; cînd; conflict; creativitate; cursuri; cuvînt; depărtare; deplină; depresii; deranj; prea des; desfătare; dezamăgit; deznădejde; dispoziție rea; rea dispoziție; dor; dușman; durată; de scurtă durată; durere de cap; enerva; eu; examen; examen picat; exces de furie; faptă; fată tristă; foc; frică; gîndire; gol; greșeală; greu; greutăți; groaznică; iaurt; ignoranță; indiferență; indispoziție; indispunere; inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
destinate desertului? O simplă întrebare, dar ce efect... Din greșeală descoperisem pâinea cu unt, dulceață și sare, iar fantezia mă ajutase să desăvârșesc desertul: pâine cu unt, dulceață și fără sare. Să-l încercați neapărat. Nu știți ce clipe de desfătare vă poate aduce... - fantezia defensivă - ca principiu, rețineți că în bucătăria voastră nu există erori, nu există omisiuni, nu există scăpări. Scoateți aceste cuvinte din vocabularul de acasă. Sunt de folos la serviciu, când luați în discuție munca subalternilor, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își adjudecă victoria într-o binemeritată revanșă: Regulamentul de bloc face parte din categoria acelor texte dramatice care pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
literare, ci "elaborarea unor instrumente care să permită analiza tuturor acestor opere"; deci, obiectul său nu reprezintă totalitatea operelor literare, ci discursul literar, care creează o infinitate de texte.14 Înțeles în sensul aristotelic de meșteșug poetic, poiesis denumește acea desfătare rezervată de Augustin lui Dumnezeu, și care, de la Renaștere încoace, a devenit tot mai mult marcă a activității artistice autonome. Ca experiență estetică fundamentală, de tip productiv, poiesis corespunde, astfel, definiției date de Hegel artei, după care omul își poate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a se vedea personajul Filomena). Pictor de geniu al lumii îmbibate de senzualitate, Gabriel Liiceanu sugerează că autorul "Decameronului" are, în cele o sută de povestiri, înțelepciunea poetică a lui Shakespeare și ritmul teatral al lui Goldoni. Pentru naratorul florentin, desfătarea cărnii este un datum natural sau, perché no, dumnezeiesc. Madonizarea femeii operată de Dante decade la Boccaccio; prin personajele sale, povestitorul toscan nu pregetă să o aducă la adevăratul ei statut. Nu totul este măreț, courtois, intangibil. Se învederează astfel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și trupurile lor, după cum și Hristos a iubit Bi serica“. În mănăstiri sau la inițiativa vreunui mare prelat sau mare boier se copiază traduceri după diversele cărți de învățătură religioasă morală de origine bizantină și slavă sau după „cărțile de desfătare“. Din prima categorie face parte, între altele, Cartea ce să chiamă Crinii țarinii, sau Flori prea frumoase care s-au adunat din dumnezeiasca Scriptură pentru mântuirea sufletească și s-au așezat prin osteneala oareșcăruia bărbat binecredincios. După cum anunță și în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
la mănăstirea Znagov unde să fie șăzători până la sfîrșitul vieții lor“, pentru că „abătându-se la rele pe treceri, um blând pe la locuri ne trebnice prin cafenelei prin cârciume după beții și mișelii cu cântece i jocuri, umblând pe poduri în desfătări, care sunt spre defăimarea cinului pre o țesc“. Așa dar, mănăstirea joacă rolul unui „aparat de transformat in di vi zii“. Lo cul ne bu ni lor este tot la mănăstire. Ig na tie ie ro diacon, căruia i „s-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
perversitatea din lume au vreun sens ascuns care scapă viziunii noastre stângace despre viața, insă instinctul nostru de viață ne incită să luptăm mai presus de orice, iar asta e suficient, înseamnă că nu suntem complet izolați. Trecătoarele momente de desfătare în fața frumosului pe care le avem cu alti semeni, momentele de solidaritate în fața durerii sunt niște punți fragile și trecătoare care îi unesc pe oameni, dincolo de prăpastia fără fund a singurătății. Speranța la Sábato se sprijină pe credință de nezdruncinat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de mesele grase, ... mama ticăloasă a poftelor lascive; nu mi-a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al celor cărora le place să fie înconjurați de avuții nenumărate care le aduc puțină desfătare și multă osteneală. Mie-mi place pâinea de orz și drept dulceață sarea, îmi place să am o masă sobră iar drept băutură trează apa; aceasta e pentru mine bogăția cea mai bună și Hristos Care înalță pururea mintea mea
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Dumnezeu, își pot arăta recunoștința față de El prin milostenia față de cei care poartă chipul Lui, dar trec prin oarece lipsuri și suferință. Cei „care judecă înțelept trebuie să fie încredințați că avuția li-i dată spre administrare și nu spre desfătare; iar când se despart de ea trebuie să se bucure ca unii care se despart de bunuri străine și nu să se întristeze ca și cum ar pierde bunurile proprii”<footnote Ibidem, omil.a VII-a, III, p. 413. footnote>. Dacă „fiecare
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
amenințată cu o cruntă răzbunare, că ea a rămas neclintită în hotărârea ei. Dar tocmai în acea vreme a venit la vânătoare pe plaiurile acelea un crai vestit, cu numele de Uz, îmbrăcat cu zale de argint ce străluceau în desfătarea razelor de soare. Dar domnița a fugit din calea acestor străini, pentru că acel crai era însoțit de mulți oșteni. Când, în sfârșit, craiul a văzut-o, cu glas blând a rugat-o să adăsteze, că el vrea să-i grăiască
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
războinicului și privilegiul eternității.Bunăoară, diavolul nu are nimic înspăimântător, fiind flămând Povestea lui Stan Pățitu) sau cuprins de usturime în urma bătăii administrate metodic de Ivan Turbincă. Același personaj, găsește în Rai, o sărăcie lucie, în timp ce Iadul este plin de desfătări ăinvers decât se crede de obicei) Păstrând trăsăturile de bază ale realului, miraculosului și fabulosului, genialul Ion Creangă le-a imprimat o seamăa de particularități care-i conferă operei sale strălucire și unicitate. Lumea poveștilor lui Creangă între real și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de mesele grase, ... mama ticăloasa a poftelor lascive; nu mi a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al celor cărora le place să fie înconjurați de avuții nenumărate care le aduc puțină desfătare și multă osteneală. Mie-mi place pâinea de orz și drept dulceața sarea, îmi place să am o masă sobra iar drept băutură treaza apă; aceasta e pentru mine bogăția cea mai bună și Hristos Care înaltă pururea mintea mea
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
a condus pe evrei. Deci filosofia pregătește mai dinainte, conducând pe cel ce este desăvârșit de Hristos. La fel spune și Solomon: «Îngrădește-te cu înțelepciunea și te va înaltă (Prov., 4, 8) și va pune pe capul tău cunună desfătării» (Prov., 4, 9). Iar dacă întărești, ca și cu un zid, înțelepciunea prin filosofie și printro justă bogăție de idei, atunci o vei păstra nebiruita de sofiști. Calea adevărului este una, dar îi ea se varsă din ale părți și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
împiedică nefericit întâlnirea dintre intenția autorului și "abilitatea" lectorului: "Dar, va fi de-ajuns să cadă cartea Carolinei Invernizio, scrisă pentru croitoresele torineze de la sfârșitul secolului trecut, în mâna celui mai împătimit amator de kitsch literar și se va produce desfătarea lecturii oblice, a interpretării printre rânduri, a savurării poncifului; a gustului huysmansian pentru textele care se bâlbâie. Textul, din <<închis>> și represiv cum era, va deveni foarte deschis, mecanism menit să dea naștere unor aventuri perverse."14 (s. a.) Desigur, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de-a dreptul obsedat de un vers al lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Prin conduita probă, eroii celor două romane nuanțează o tragică axiomă: eroismul e credul. Ultima reprezentare arhetipală comună este ceea ce același Unamuno numește "desfătarea în înfrângere". De câte ori Ladima și don Quijote se simt înfrânți și umiliți, încep să declame versuri din varii autori, fie poezii întregi din propria creație: "Și cum zăcea Don Quijote la pământ își află scăparea într-una din isprăvile din cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-una din isprăvile din cărțile sale, așa cum, atunci când suntem înfrânți, ne aflăm refugiul în isprăvile din cărțile noastre, și începuse să se rostogolească în țărână și să spună la versuri, lucru în care trebuie să vedem un fel de desfătare în înfrângere și o preschimbare a acesteia în substanță cavalerească."198 De fapt, în situația lui Ladima nu e vorba de a declama stihuri, ci de a le compune și include în scrisorile sale deznădăjduite, ceea ce nu schimbă foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stârpi neregulile și abuzurile mediului clerical al Capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care țineau în locuințele lor călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică de preoți, care erau robi pântecelui, desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...<footnote Introducere, în P.S.B..., vol. 21, p. 13. footnote> Nectarie, patriarhul
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
de marea amară, locul oricărei nenorociri, căci amarul inimii voastre este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată este locul nimicirii voastre, este marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]