3,459 matches
-
În a le evita pasul cadențat, atunci când Îl auzea de departe. Ajuns În apropierea abației, scrută pentru ultima oară strada din fața lui, spre a se asigura că nu mai era nimeni. Apropiindu-se de colțul clădirii, i se păru că deslușește un zgomot metalic, urmat de un foșnet rapid de pași ai cuiva care se Îndepărta În grabă. Așteptă câteva clipe, Însă liniștea redevenise deplină. Abia atunci deschise portița. Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era prea târziu. Totul era pierdut, și pentru totdeauna. Se pregătea să se Întoarcă spre ieșire, când auzi un glas stins, În Întunericul din spatele său. Parcă cineva Îngăima niște rugăciuni, o bolboroseală confuză și neinteligibilă, din care priorul izbutea să deslușească doar un „blestemat” repetat obsesiv, printre alte numeroase imprecauții. Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se deprindă cu Întunericul. - Arrigo, autoritatea Florenței vine cu mine, ca să dai seama pentru crimele dumitale, scandă el cu o voce fermă și cu mâna ridicată, asemenea unei statui antice a justiției. Puțin câte puțin, vederea devenea mai limpede. Desluși profilul filosofului, așezat pe micul scaun din dreptul mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă el cu mai puțină răceală În glas, apropiindu-se. Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe dinafară fiindcă purtau pălării verzi, pentru că erau „afurisite de manechine de croitorie“, pentru că se bucurau de „prea multe pile În Rai“, pentru că se Îmbătaseră Într-o seară „nu ca un gentleman, nici vorbă“ sau din motive secrete, greu de deslușit, necunoscute nimănui, cu excepția celor ce votaseră cu bila neagră. Orgia asta de sociabilitate a culminat cu o petreceră gigantică la Nassau Inn, unde s-a servit punch din boluri imense, astfel Încât tot parterul s-a transformat Într-un melanj delirant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și plin, ochii mari și luminoși, năucitor de plini de viață, în spatele cărora plutea mitocanca, ce va fi fost una poate mai slobodă la gură, dar îngăduitoare și iertătoare, sunt sigur. Ceva mă leagă de el, ceva ce nu pot desluși, dar care are, iată, forța să mă facă să-mi amintesc, de parcă privesc o fotografie, chipul celui care a fost unul dintre cei mai interesanți oameni de teatru pe care i-a avut și i-a devorat Teatrul Național, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-și dea seama ce ar fi trebuit să facă să Îndrepte lucrurile. — Noriko! Ești legată de un scaun, cu picioarele larg depărtate, Îi spuse bărbatul pe un ton amuzat. Noriko nu Înțelegea nimic din ce i se spunea, nu putea desluși sensul cuvintelor, dar percepea intuitiv, din tonul vocii și din felul lui de a vorbi, că se afla acum În cea mai umilitoare situație, total expusă, fără cea mai mică apărare. Corpul, deși lipsit de libertatea de mișcăre, Îi trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
4 -, e o lumină. O fi vreo stație interplanetară. — Ia mână într-acolo, porunci comandantul Felix. Dromiket 4 reveni la tabloul de comandă și corectă traiectoria. Nava spațială „Bourul” coti lin, fără zgomot, conform licenței. În curând, în fața lor se desluși o clădire mare, cenușie, cu acoperiș în stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub clădire și venea mult în față, lăsând loc suficient pentru aterizare sau acostare. Deasupra ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. Într-adevăr, în fața navei interplanetare „Bourul” se zărea ceva asemănător unui copil mergând pe o tricicletă, în aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu capul cam mare, poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11 (ora Agerpresului) deslușiră înaintea lor și satelitul propriu-zis, o pată mare, rotundă, galbenă. Dromiket 4 reduse din forța celor două-trei motoare principale, iar Felix S 23, Getta 2, Stejeran 1 și nefericitul inspector Pătrașcu își legară centurile de siguranță, pregătindu-se de asatelizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
încet din cap, apoi făcu semn tarafului să cânte. Nava se ridică în tării. Episodul 50 În sfârșit, acasă! Ce poate fi mai frumos, întorcându-te din spațiu și apropiindu-te de Terra, decât să vezi la un moment dat deslușindu-se în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul meu era pădurar, mă speria cu un lemn. Adică nu numai mă speria, mă și bătea cu el. Uite, vezi semnul de-aici? își arătă comandantul țeasta, unde se deslușea un mic loc fără păr. De la bunicul îl am. Pilotul pipăi cu respect semnul cu pricina. Da’ nu-mi pare rău, spuse comandantul. A scos om din mine. — Da - aprobă pilotul -, se vede. — Mi s-a făcut din nou foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ia priviți, a scăzut mult viteza! spuse el cu însuflețire. Poate scăpăm. Comandantul se uită la indicator, apoi se uită pe hublou. — Da, ai dreptate. Și parcă se și zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau. În plus, pentru prima oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Zabrousky”, când menționa destul de limpid modalitatea de „a-l convinge pe dictatorul de la Moscova ca să fie de acord cu crearea statului Israel”, conform celor menționate de către istoricul J.C. Drăgan -, care, din pixul primului-ministru al Imperiului britanic de atunci, ni se deslușea privirilor drept o sinistră târguială de secol XX (România - Rusia 90%, ceilalți (Anglia și Statele Unite) 10%; Grecia - Rusia 10%, ceilalți 10%; Iugoslavia - Rusia 50%, ceilalți 50%; Ungaria - Rusia 50%, ceilalți 50%; Bulgaria - Rusia 75%, ceilalți 25%), cu șirul de urmări
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
dar foarte usor simțită ,degajata și asimilată. Ochii lor nu mai sunt simpli ochi ci se transformă în emițători ,conducători și asimilatori de pură emoție și dorința. Sunt ochi în care privești și nu vezi nimic...nu simți nimic.Nu deslușești nici o emoție...nici o undă de regret,nici o fărâma de bucurie sau durere. Nici măcar ură și dezamagire.Ochi fără culoare...fără sentiment... "Aș vrea să știu că gândești,încerc să te ghicesc dar nu te pot patrunde" Și sunt ochi care
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului magie Cu ochii sufletului Privesc adâncurile în care umbra ta se risipește pe alei neștiute de timp. Tu, care culegi izvoarele să adapi ciutele cuvintelor, lasă-ți mâna să deslușească viul contur exilat într-un ciob de oglindă. Scoate-i cu grijă algele și scoicile prinse în plete și dăruiește-i sărutul reînvierii în timp. Atunci pustiul va deveni mare de cântec spre care porni-vom doinind. Leonid IACOB Referință
MAGIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361521_a_362850]
-
cuget Nefi resc, și plăcerea-i o farsă Când tot ce-ți dorești se cere plătit Chiar și încrederea oarbă e arsă În castelul de vis cu trudă clădit Alergând după Fata Morgana În trecutul de scrum și cenușă Bulversați deslușim cum Satana Ne-a legat de picioare cătușă! AJUNS ACASĂ Când am ajuns acasă lumina era stinsă Mă aștepta la poartă o candelă aprinsă Miros de-nmormântare trona-n ulița mare Mă așteptau în negru zeci de admiratoare Nebunul din
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
fală. Așa și noi ne ducem traiul cu contribuții voluntare în jeg, păduchi și toate cele ce-s părți din viețile amare... Desigur, nu-s doar bucurii în lumea asta prost făcută, chiar dacă-n vis suim la cer și-o deslușim cât e de slută. Fiind deci viața curviștină cu fericirea omului, nu strică dacă-i pedepsită prin sila boschetarului. Atâta doar că în binomul format din om și din viață, pedeapsa omului revine când se transformă în paiață. --------------------------------------- George PETROVAI
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
poate să-nceapă - fără sfârșit - fără păcat STIHURI PE NERĂSUFLATE el îmi cunoaște toți pașii - dinaintea clintirii: mi-a binecuvântat cărămizile - una câte una - chiar în timpul zidirii mireasma lui mi-a înlocuit stihul și răsuflarea - acolo unde-ncep eu a desluși zarea el îmi este dimineața seara și mai ales noaptea - care-i adevărata amiază - acolo unde lumânarea și-a tocit - întru lumină - toată ceara TĂRÂM copacii - pe-un tărâm haìn și nins cu făclìi de promoroacă s-au aprins iar
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
pe cel mai mare om de cultură dintre toți absolvenții din anul IV, promoția 1977! Îmi aduc aminte de tine când dădeam amândoi admiterea la limba română, în acea vară fiebinte ,prima vară fierbinte a vieții noastre. În fața mea se deslușea,pregnant, chipul și personalitatea unui om, venit din sânul poporului, cu o mare forță de izbândă, capabil să treacă prin stânci și prin furtuni ,capabil să adune toți norii de pe cer și toate fulgerele, și să izbândească, nemaipomenit de delicat
DEŞERTUL DE CATIFEA (71-74) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363897_a_365226]
-
a rămas din mine este amintirea unei umbre de foarte demult. Psihologul: Nu e cazul să ne îngrijorăm. Ai avut experiențe dureroase în viață. Nu este nimic grav. Ești liber. Afin: Mulțumesc. (Un zgomot puternic se aude. Din culise se deslușește glasul polițistului.) Polițistul: Accident rutier. ACTUL IV Decorul: O cameră de spital a cărei geam are vedere spre o pădure deasă așezată pe spinarea unui deal. Personajele: Afin, Ana, polițistul, elevul 1. Polițistul: În acest salon se află pacienta pentru
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]