1,067 matches
-
fiul Mihail. La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Pantalonii sunt strâmți, iar încălțămintea are vârful ascuțit. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui Neagoe Basarab, după vechiul model. Mircea capătă coroana mare din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cimier acvila cruciată. Câmpul plin al scutului este marcat deseori cu diverse sigle servind ca indicații de emisiune și de ateliere monetare. În cronica lui Ulrich von Richental (copia de la Aulendorf, din 1483) se află și o stemă atribuită „principelui Despot al Țării Românești”, care prezintă un scut de argint încărcat cu un leu negru încoronat, profilat spre dreapta. Tot în această copie (căci originalul s-a pierdut) se regăsește și stema voievodului Valahiei Mici (Olteniei) (ori a boierului Dobromir după
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Cruciada a patra (1204). Orașul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând să-l susțină împotriva Imperiului Otoman, despotul bizantin Andronikos Palaeologus a fost forțat să-l vândă Veneției, care l-a păstrat sub autoritatea sa până în 1430. Monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic au fost înscrise în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În localitățile din
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
octombie 1879 pe scena Teatrului Național din București. Piesa fusese citită în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-a jucat drama "Despot Vodă". La Montpellier este premiat pentru poezia "Cântecul gintei latine". Scrie feeria națională "Sânziana și Pepelea". Începe să lucreze în 1882 la piesa "Fantâna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
om, neîngrădit de o lege, fiind arbitrar. Acesta a fost președintele parlamentului din Bordeaux și consideră că aceste instanțe, ca stările provinciale, au un rol că intermediari între rege și supușii săi. Puterea lor îl împiedică pe rege să devină despot. Parlamentele erau entuziasmate de ideile lui, în timp ce opinia publică le acceptă că apărătoare ale drepturilor oamenilor împotriva despotismului ministerial. Filosofii criticau instituțiile vechiului regim, dar nu se opuneau regimului pentru că nu erau revoluționari. Mulți dintre ei, ca Montesquieu, Voltaire și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mai însemnată lucrare este "Alexandru Lăpușneanul", publicată în "Dacia Literară" în 1840, una din nuvelele de referință ale literaturii române. Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot Vodă, fusese ucis de Tomșa, care devenise domn al Moldovei; Alexandru Lăpușneanu, care mai domnise o dată, vine cu oști turcești ca să reintre în posesia tronului. A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează "Scrisorile", peste 30 de bucăți. În
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
romană Moesia. În antichitate, Dobrogea era cunoscută sub denumirea de Sciția Mică (Scythia Minor, denumire romană). Începând cu secolul XX, unii istorici au început, sub influența naționalismului romantic, să folosească și denumirea anacronică de Dacia Pontica. Numele actual vine de la despotul bulgar Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
și Imperiul Otoman, Serbia și Bosnia, pentru a stopa atacurile otomanilor în timp ce își mobiliza armata maghiară. Fidelitatea principilor din statele tampon era garantată prin depunerea omagiului față de rege, ce își asumă rolul protector și le oferea feude pe teritoriul Ungariei despoților sârbi. Între 1401-1403 s-a confruntat cu o gravă criză internă datorită rebeliunii nobiliare ce și-au contestat autoritatea, astfel, profitând de context, Mircea a încheiat un nou tratat secret cu regele Poloniei împotriva regelui maghiar în 1403. În 1402
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1432, Alexandru Aldea a fost obligat să participe cu un contigent alături de turci în timpul ofensivei turcești. În 1435, Sigismund a fost încoronat ca împărat al Imperiului Romano-German și a organizat noi planuri de cruciadă. I-a readus la supunere pe despoții Serbiei și Bosniei, a sprijinit răscoalele bulgarilor și albanezilor din Balcani. După moartea lui Alexandru Aldea, a urmat o nouă dispută între Draculesti și Dănești. Vlad Dracul, un alt pretendent la tron, cavaler al ordinului Dragonului, a fost sprijinit să
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a închinat sultanului. Sigismund murise în decembrie 1437 și a izbucnit o răscoala țărănească în Transilvania. Profitând de criza din Ungaria, în 1438, sultanul a condus o expediție împotriva Ungariei, iar sub comanda să erau principii vasali Vlad Dracul și despotul sârb Gheorghe Brancovici al Serbiei. După campania din Transilvania, Vlad s-a închinat la Adrianopol otomanilor, unde și-a lăsat ostatici cei doi fii ai săi, viitorii domnitori, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. În 1440, Cruciadă antiotomană a fost
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
întoarce la Buda. După expediția din 1444, care s-a încheiat cu eșec, în 1448, a început o nouă campanie. În Bătălia de la Kosovo Polje (1448), așteptând ajutorul albanezului Gheorghe Kasrioti Skanderbeg, a cunoscut înfrângerea. Ioan a fost capturat de despotul Serbiei, Gheorghe Brancovici al Serbiei, și închis la cetatea de la Semendria, de unde a fost răscumpărat cu bani grei, după câteva luni. Ultimul război purtat de Ioan împotriva otomanilor s-a dat la Asediul Belgradului în 1456. În fruntea unei armate
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
sprijinul Poloniei. L-a îndepărtat pe pretendentul la tron, Joldea și a intrat cu turcii în Transilvania, sprijinindu-l pe Szapolyai. A prădat Țara Bârsei pentru că nu a obținut răsplata cuvenită. În a două domnie s-a confruntat cu boierii. Despot Vodă a promovat protestantismul, a înființat școală de la Cotnar și i-a marginalizat pe boieri, de pe urmă căreia a pierdut tronul în timpul unei revolte Ștefan Tomșa a fost ales de boierii răsculați, îl ucide pe Iacob Heraclid și a prădat
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
confruntări și armistiții intermitente cu statele cruciate. Mai târziu în istorie, „nizariții au făcut cunoscute ostilitățile france; ei au primit sprijin de la Ayyubidi.” După un secol de conducere selgiucidă, Siria a fost cucerită (1175-1185) în cea mai mare parte de despotul războinic kurd Saladin, fondatorul dinastiei Ayyubide din Egipt. Aleppo a căzut în mâinile mongolilor lui Hulegu în ianuarie 1260, iar Damascul în martie, dar apoi Hulegu a fost forțat să-și întrerupă atacul și să se întoarcă în China pentru
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
cu îndemânare, fără însă a fi susținută și de un limbaj nimerit. Plăieșul logofăt mare (1876) este o dramă istorică. Păstrându-se în tiparele romantice, piesa are în centru înfruntarea dintre Stan Plăieșul, considerat reprezentant al bunului simț popular, și Despot Vodă. Anticipând cu aproape patru decenii personajul omonim al lui V. Alecsandri, acesta e un amestec straniu de despotism și toleranță, predispus mai curând să filosofeze asupra vieții decât să conducă țara. Iubire, crimă, complot, adulter alcătuiesc schema piesei lui
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
s-a ținut de cuvânt. După nimicirea tutorelui Georgios Mouzalon și a fraților acestuia (cei mai de seamă adversari ai săi), Mihail, de fapt, și-a concentrat nestingherit în mâinile sale puterea deplină. În toamna anului 1258, el era deja despot, iar, la începutul lui ianuarie 1259, patriarhul Arsenios Autoreianos îl încorona pe Mihail Paleologul pe tronul niceean. Proclamarea lui Mihail ca împărat n-a fost o întâmplare. El a tins cu perseverență spre putere, în plus a desfășurat o întreagă
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
împăratului Henric al VI-lea și a regilor normanzi din Sicilia. Din anul 1258, el cucerea Corfu, apoi orașele cele mai importante de pe coasta Epirului: Dyrrachion, cucerit anterior de Theodor al II-lea Lascaris, precum și Avlona și Butrinto, care aparțineau despotului Mihail al II-lea al Epirului. Pentru despotul din această zonă, prietenia cu regele Siciliei însemna pierderea acestor orașe: Manfred, dându-i mâna fiicei sale, considera orașele cucerite drept dotă și încheia cu acesta o alianță împotriva Imperiului de Niceea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
normanzi din Sicilia. Din anul 1258, el cucerea Corfu, apoi orașele cele mai importante de pe coasta Epirului: Dyrrachion, cucerit anterior de Theodor al II-lea Lascaris, precum și Avlona și Butrinto, care aparțineau despotului Mihail al II-lea al Epirului. Pentru despotul din această zonă, prietenia cu regele Siciliei însemna pierderea acestor orașe: Manfred, dându-i mâna fiicei sale, considera orașele cucerite drept dotă și încheia cu acesta o alianță împotriva Imperiului de Niceea. Un al treilea partener intra în ligă: Guillaume
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
se asigure de sprijinul grecilor influenți din Constantinopol, împărțindu-le, în speranța cuceririi apropiate a orașului, bani și hrisoave cu diverse promisiuni. În primăvara anului 1259, sebastocratorul Ioan Paleologul, fratele împăratului, a dat o puternică lovitură posesiunilor de nord-est ale despotului Epirului. Îmbinând acțiunile militare cu intrigile diplomatice împotriva Epirului, Paleologul și-a atins scopul principal: alianța creată de Angelos a început să se clatine din ce în ce mai puternic. Toamna, când armatele celor doi Mihaili s-au întâlnit lângă Pelagonia (în Macedonia) pentru
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și ademenite de sclipirea aurului dușmanului, trupele lui Angelos au pierdut lupta înainte de începutul ei. Mihail al II-lea și fiul său, Nikephor, au fugit de pe câmpul de luptă, fără să mai aștepte deznodământul; Ioan de Thessalia, fiul nelegitim al despotului și vlahii săi nici nu au apucat să intre în luptă. Pentru grecii vicleni au trebuit să suporte consecințele aliații franci. Cavalerii regelui Siciliei, Manfred, și călărimea grea a lui Guilaume de Villehardouin, principele Ahaiei, au avut un sfârșit lipsit
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
grecilor, podesta-ul genovez Guercio, încerca să stabilească legături cu cel mai înverșunat dușman al Imperiului, regele Siciliei, Manfred, drept pentru care basileul a poruncit să fie izgoniți din capitală, pentru trei ani, toți italienii. Nu a renunțat la intrigi nici despotul Epirului, care recunoscuse, de formă, în 1265, suzeranitatea Imperiului. Guvernarea lui Mihail al VIII-lea avea două sarcini: măsurile diplomatice contra planurilor de atac occidentale și restabilirea dominației bizantine în vechile teritorii bizantine prin eliminarea despotatului de Epir și a
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
1262, porturi importante pe coasta occidentală a Mării Negre: Anchialos și Mesembria (astăzi, Nesebăr), extinzându-și teritoriul către interior în defavoarea Bulgariei. În Epir, cuceritorul Constantinopolului, Alexios Strategopulos, nu era mai fericit în operațiunile sale de început din 1260. Dar fratele împăratului, despotul Ioan Paleologul, repurta în vara anului 1264 o victorie importantă și-l constrângea pe despotul Mihail al II-lea să facă pace și să recunoască suveranitatea împăratului. Fiul lui Mihail al II-lea, despotul Nikephor I, inițial căsătorit cu o
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
teritoriul către interior în defavoarea Bulgariei. În Epir, cuceritorul Constantinopolului, Alexios Strategopulos, nu era mai fericit în operațiunile sale de început din 1260. Dar fratele împăratului, despotul Ioan Paleologul, repurta în vara anului 1264 o victorie importantă și-l constrângea pe despotul Mihail al II-lea să facă pace și să recunoască suveranitatea împăratului. Fiul lui Mihail al II-lea, despotul Nikephor I, inițial căsătorit cu o fiică de-a lui Theodor al II-lea Laskaris, se căsătorea cu o nepoată a
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
început din 1260. Dar fratele împăratului, despotul Ioan Paleologul, repurta în vara anului 1264 o victorie importantă și-l constrângea pe despotul Mihail al II-lea să facă pace și să recunoască suveranitatea împăratului. Fiul lui Mihail al II-lea, despotul Nikephor I, inițial căsătorit cu o fiică de-a lui Theodor al II-lea Laskaris, se căsătorea cu o nepoată a lui Mihail al VIII-lea. Luptele din Grecia de Sud, după succesele de debut, luau o turnură nefavorabilă. Războiul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
trupe în Moreea, în cursul anilor 1271-1272 vor opri înaintarea bizantinilor. Mihail al VIII-lea Paleologul neutraliza influența lui Carol I de Anjou în țările grecești și slave din Balcani prin alianțe dinastice. Statul grec occidental fusese dezmembrat după moartea despotului Mihail al II-lea (1271), conducerea Epirului trecea moștenitorului legitim, despotului Nikephor (căsătorit cu nepoata împăratului bizantin); Thessalia aparținea lui Ioan, fiul nelegitim al lui Mihail al II-lea (împăratul acorda acestuia din urmă titlul de sebastocrator și o căsătorea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Mihail al VIII-lea Paleologul neutraliza influența lui Carol I de Anjou în țările grecești și slave din Balcani prin alianțe dinastice. Statul grec occidental fusese dezmembrat după moartea despotului Mihail al II-lea (1271), conducerea Epirului trecea moștenitorului legitim, despotului Nikephor (căsătorit cu nepoata împăratului bizantin); Thessalia aparținea lui Ioan, fiul nelegitim al lui Mihail al II-lea (împăratul acorda acestuia din urmă titlul de sebastocrator și o căsătorea pe fiica lui Ioan cu nepotul său, Andronic Tarchaniotes). Suveranul Thessaliei
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]