83,221 matches
-
general de dezvoltare a imaginii sistemului și trebuie să fie în concordanță cu principiile, normele, valorile și simbolurile promovate de către acesta. Capitolul 13 Etapa VIII • Punerea în aplicare a campaniei de PR Toată construcția teoretică a consilierului PR, începând cu determinarea situației-problemă și terminând cu planificarea campaniei, cu toate elementele componente până la cel mai mic amănunt, este realizată în vederea derulării campaniei în mod practic. Această etapă le încununează pe toate celelalte. Toate etapele sunt importante, dar în aceasta consilierul PR își
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
a temei abordate de campania de PR Etapa III. Analiza situațională referitoare la problema în cauză și la toate implicațiile care ar putea rezulta atât din rezolvarea, cât și din nerezolvarea acesteia Etapa IV. Definitivarea și stabilirea obiectivelor Etapa V. Determinarea diferitelor categorii de public-țintă Etapa VI. Alegerea strategiilor, metodelor, tehnicilor și instrumentelor Etapa VII. Planificare, calendar, buget Etapa VIII. Punerea în aplicare a campaniei Etapa IX. Evaluarea și arhivarea Munca unui consilier PR poate fi considerată ca fiind: știință și
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
reformulată că proprietatea asupra bunurilor furnizate se transferă de la furnizor la beneficiar din momentul livrării până în momentul înregistrării cantităților prin aparatele beneficiarului. Prețul este stabilit de către furnizori prin contract. În situația în care se modifică reglementarea prețului sau modul de determinare a acestuia în timpul derulării contractului, se va aplica prețul și modul de calcul stabilit în contract la data încheierii, dacă reglementarea nouă nu prevede în mod expres contrariul. Dacă reglementarea nouă privind prețul și mecanismul de determinare a acestuia prevede
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
sau modul de determinare a acestuia în timpul derulării contractului, se va aplica prețul și modul de calcul stabilit în contract la data încheierii, dacă reglementarea nouă nu prevede în mod expres contrariul. Dacă reglementarea nouă privind prețul și mecanismul de determinare a acestuia prevede în mod expres că se va aplica și contractelor în curs, părțile pot denunța contractul. Câteva reguli în materia închirierii locuinței Considerăm potrivit să comentăm pe scurt prevederile art.1824 și 1825 Cod civil care reglementează închirierea
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
faptul că aceștia, dacă au fost parte în una dintre pricinile în care s-au pronunțat asemenea hotărâri și există opuneri cu privire la îndeplinirea obligațiilor statuate de către instanță, pot să evite calea executării silite, prin apelarea la serviciile unui mediator, în vederea determinării lor la plata obligațiilor bănești sau materiale pe care le prevăd. 6. Procedura de urmărire în instanță a datoriilor la întreținere Proprietarul care nu își plătește datoriile la întreținere și are restanțe de peste 90 zile de la expirarea termenului de plată
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
pune În lumină autonomia ca principiu fundamental al moralității. Ea se formulează astfel: acționează În așa fel Încât voința ta să se poată considera ca fiind ea Însăși autoarea legii morale. Autonomia voinței se opune În totalitate eteronomiei acesteia, adică determinării ei prin motive sensibile. Imperativul ipotetic nu este necesar și nici universal valabil, deoarece el exprimă o exigență condiționată de un anumit scop. Imperativele de acest tip nu sunt apte pentru a Întemeia legi morale care sunt valabile, conform universalității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ținta ei. Apropierea „celui mai mare bun politic”, cum numea Kant „pacea eternă” va fi posibilă numai printr-o reformă treptată după principii statornice. Important este faptul că din simpla speranță, Kant a Înscris posibilitatea păcii eterne ca pe o determinare necesară a ceea ce este logic și rațional În omul Însuși. Proiectul kantian al păcii eterne este un demers teoretic, desigur el vizează mai ales eșafodajul unei Întemeieri raționale, mai mult decât empirismul fiecărui timp istoric - neignorat nici el. Proiectul teoretic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Paulsen afirmă cu claritate: „Numim această obligație resimțită și recunoscută intern DATORIE. Ea apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală”. Paulsen mai lămurește Înțelesul conștiinței (morale) astfel: „Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportării potrivit acestei norme se numește Conștiință. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, ele sunt exprimate prin predicatele bun și rău: Bună este o voință determinată de respectarea legii orale fără a ține seama de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
practică: senzualitatea, dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo ca legi ale naturii, aici ca legi morale. Și aici ca și acolo - conchide Paulsen generalul și legitatea reprezintă specificul uman, și de aceea superiorul și principalul”. Văzând, ca puțini alții, Înrudirea filosofică (spirituală) dintre poziția
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice; individul participă, tot așa ca la limbă și credință, și la moravurile și la comportările morale ale Întregului social. Bineînțeles - subliniază Paulsen - moralitatea ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare; dar această moralitate subiectivă nu poate fi explicată fără referirea la moralitatea obiectivă, care se Înfățișează În obiceiuri și În drept, În cerințele și judecățile morale, În vederile și idealurile Întregului: ethosul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe care singur și le impune. Este vorba despre ceea ce numim datorie, adică această obligație resimțită și recunoscută intern, care apare În conștiință Întotdeauna sub forma că pretinde subordonarea voinței proprii față de o normă generală, obiceiul sau legea morală. Funcția determinării și aprecierii propriei voințe și comportamentului conform cu această normă reprezintă, de fapt, conștiința. Judecățile sale sunt judecăți de valoare, exprimate prin bun și rău; astfel, bună este o voință determinată de respectarea legii morale fără a lua În seamă Înclinațiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este „submorală” sau imorală În măsura În care respinge acest caracter și urmează numai manifestarea instinctuală. Pretenția de legalitate a normei rațiunii față de determinarea instictuală este, pentru Kant, de la sine Înțeleasă: pentru el, senzorialul este, fără Îndoială partea animalică, inferioară, a ființei noastre, rațiunea fiind partea superioară, specific umană. Este ideea fundamentală platonico-artistotelică, evident suficient de puternic și În gândirea kantiană. Opoziția dintre senzorialitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății. Și aici, ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfațișându se acolo ca legi ale naturii, iar aici ca legi morale. Generalul și legitatea, (reiese cu claritate) reprezintă și Într-un loc și În celălalt specificul uman și, de aceea, principalul și superiorul. Dar raționalul este Înrudit cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aparținând individului ca atare sau ale rațiunii sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice. Tot așa cum participă la credință, la limbă, individul participă și la moravurile, la comportamentul moral al Întregului social. Moralitatea, ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare, Însă această moralitate subiectivă (care Își are sursele În etosul popular „devenit istoricește”) nu poate fi explicată fără a face referire la moralitatea obiectivă - manifestă În obiceiuri, În drept, În judecățile morale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nemijlocit În individ prin ereditate” odată cu Înzestrarea lui psihofizică naturală și care „stimulează Îndeplinirea unor acțiuni În vederea menținerii vieții genului și a individului, fără ca să aibă loc o anticipare a succesului În gândirea subiectivă și, de asemenea, fără cunoașterea generalității determinării voinței potrivit speciei” (Friedrich Paulsen). Obiceiul uman se deosebește de instinctele animalice - care, totuși, nu lipsesc din viața umană nici ele -, deoarece omul știe că acesta (obiceiul) reprezintă determinarea generală a voinței În cadrul Întregului social și că el, datorită voinței
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a succesului În gândirea subiectivă și, de asemenea, fără cunoașterea generalității determinării voinței potrivit speciei” (Friedrich Paulsen). Obiceiul uman se deosebește de instinctele animalice - care, totuși, nu lipsesc din viața umană nici ele -, deoarece omul știe că acesta (obiceiul) reprezintă determinarea generală a voinței În cadrul Întregului social și că el, datorită voinței arbitrare mai dezvoltate, se află față de obicei Într un raport cu un grad mare de libertate. Obiceiul nu-i determină activitatea cu siguranță și nemijlocirea instinctului, ci, mai degrabă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
valorilor vitale dominante. Acest nou ideal de afară,cât și pentru propria acțiune, În acest mod am avea forma unei conștiințe individuale, care se știe opusă conștiinței generale, nedevenind Însă din această cauză dezorientată În sine: dimpotrivă, crește, În certitudinea determinării deosebite, a unei misiuni individuale constând tocmai În propovăduirea unei „noi dreptăți” și În anunțarea sfârșitului valabilității celei dominante În prezent. Însă curajul și puterea de a realiza o atât de uriașă Întreprindere Își are originea În certitudinea de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contradicție de neîmpăcat cu judecata morală necoruptă; binele și răul sunt acțiuni, așa spune fiecăruia conștiința morală neîncurcată În prealabil de teorii sofistice, fără a ține În nici un fel seama de efecte și scopuri sau valori, ci numai de forma determinării voinței, de modul de a orienta voința, adică de faptul că voința care se manifestă În ele este determinată exclusiv de atenția dată legii, fără a ține În nici un fel seama de scopuri și de Înclinați. Abia ulterior, În teologia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
coincide Întru totul cu aceasta: este așa pentru că individul resimte datoria ca fiind necondiționată, nu ca o cerință condiționată de un scop; și mai este așa pentru că valoarea morală a persoanei constă În modul de a gândi, adică În forma determinării voinței: respectarea unei norme recunoscute interior ca fiind necondiționat obligatoare, legea morală. Etica teleologică consideră Însăși aceste norme ca obiect al unei investigații mai ample. Aceste norme prin care individul Își determină voința nu Își au originea În rațiunea sa
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un criteriu special care, Întrucât se traduce În percepte, Îmbracă În mod necesar forma uneia din cele două categorii mai sus arătate. La fel, religia este un complex de credințe și dogme care poate servi drept temei unui sistem de determinări ale conduitei, dar acest sistem, chiar de s-ar construi În felul acesta, totuși va cuprinde determinări morale sau juridice. Aprecierile juridice implică, așadar, În mod constant, un raport transsubiectiv. Ceea ce un subiect poate juridicește, poate și față de alții; facultatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
două categorii mai sus arătate. La fel, religia este un complex de credințe și dogme care poate servi drept temei unui sistem de determinări ale conduitei, dar acest sistem, chiar de s-ar construi În felul acesta, totuși va cuprinde determinări morale sau juridice. Aprecierile juridice implică, așadar, În mod constant, un raport transsubiectiv. Ceea ce un subiect poate juridicește, poate și față de alții; facultatea juridică Înseamnă facultatea de a cere de la alții. De aici urmează că, În timp ce valutările morale sunt subiective
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o directivă numai pentru acela care trebuie să acționeze. Chiar dacă comportarea unui subiect, căruia i se adresează norma, are efect față de alții, aceștia nu primesc nici o indicație din partea acelei norme, referitor la propria lor comportare. Din contră, În sens juridic, determinările acțiunii sunt Întotdeauna bilaterale și Înlănțuite, posibilitatea subzistă dintr-o parte, Întrucât persistă necesitatea corespondentă de cealaltă parte (adică datoria de a nu Împiedica) și, viceversa, un termen Își trage sensul și eficacitatea sa din celălalt termen. Acestea fiind, schematic
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Acestea fiind, schematic, elementele esențiale ale conceptului de drept, se poate defini Dreptul În felul următor: coordonare obiectivă a acțiunilor posibile Între mai multe subiecte, conform unui principiu etic care le determină, excluzând Împiedicarea lor. Între cele două specii de determinări etice - cea subiectivă sau morală și cea obiectivă sau juridică - există o coerență necesară. Altfel spus, Între drept și morală există o serie de relații constante care pot fi determinate a priori, Întrucât acestea sunt necesități logice. Relația fundamentală se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de apă sau două frunze de copac absolut egale una cu alta. Și totuși, față de această nemărginită varietate, dreptul Își fixează schemele sale, categoriile sale, care trebuie să cuprindă În mod uniform o serie Întreaga de cazuri. Dreptul procedează prin determinări care uneori au de-a dreptul ceva mecanic În ele, fără a putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport particular de viață (de exemplu, la limita majoratului, la termenele de prescripție și la toate termenele procesuale). Norma se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
recunoașterea desființării În anumite Împrejurări a unei norme preceptive sau prohibitive (În toate efectele sale sau numai parțial); de aceea, Întotdeauna ușor pot fi transformate Într-una din aceste norme. Deci această categorie Își Însușește caracterul imperativ, care este propriu determinărilor juridice În general. Același raționament se poate face și pentru o altă categorie de norme, anume pentru normele explicative sau declarative, care cuprind definiții de cuvinte sau de concepte. De exemplu, când Codul civ. italian arată ce trebuie să Înțelegem
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]