1,762 matches
-
odată (ca niciodată). Vorbitorul unei limbi are în conștiința sa asemenea norme și formule, care îl fac să dea expresie numai la ceea ce se înscrie în tradiția limbii sale, îl fac deci să posede o competență expresivă. Determinismul lingvistic Prin determinism se înțeleg, în știință și în filozofie două lucruri: 1) o relație constantă între obiecte care presupune că aceleași cauze produc aceleași efecte (acesta este, deci, un determinism ontologic) și 2) un principiu metodologic care atribuie o asemenea relație constantă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sale, îl fac deci să posede o competență expresivă. Determinismul lingvistic Prin determinism se înțeleg, în știință și în filozofie două lucruri: 1) o relație constantă între obiecte care presupune că aceleași cauze produc aceleași efecte (acesta este, deci, un determinism ontologic) și 2) un principiu metodologic care atribuie o asemenea relație constantă tuturor evenimentelor și, în special, acțiunilor umane. Interdependența și interacțiu-nea fenomenelor, ca trăsături ale întregii lumi, au generat la nivelul cugetării filozofice teoria determinismului universal de tip ontologic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acesta este, deci, un determinism ontologic) și 2) un principiu metodologic care atribuie o asemenea relație constantă tuturor evenimentelor și, în special, acțiunilor umane. Interdependența și interacțiu-nea fenomenelor, ca trăsături ale întregii lumi, au generat la nivelul cugetării filozofice teoria determinismului universal de tip ontologic, care, în funcție de un domeniu existențial sau altul, se particularizează ca mod de manifestare și ca forță de structurare a entităților, sistemelor, complexelor etc. În acest context, s-a stabilit că și omul este "determinat", adică este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încadrat într-o rețea de condiții, cauze și legi, care-i orientează existența și activitatea, iar fenomenele ce țin de existența și de activitatea umană sînt determinate și determină printr-un șir de conexiuni de diferite tipuri și intensități. Expresia determinism lingvistic vizează, desigur, aspecte ontologice particularizate, în special, în modul de determinare a omului prin limba sa. Dar, în complexul de relații determinative, limba este condiționată la rîndul ei de existența socială a omului, apoi, de nivelul de civilizație la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de orice con-strîngere stînjenitoare, fiindcă mediul lingvistic este ambian-ța indispensabilă a realizării și dezvoltării aptitudinilor umane. Determinarea omului prin limba sa comportă două aspecte: 1) ca însușire a limbii populare și 2) ca însușire a limbii literare. Prima formă a determinismului decurge din-tr-o încadrare naturală și obligatorie a indivizilor în societa-te, cea de-a doua este rezultatul unui efort educativ (și autoeducativ) programatic, reglarea fiind produsă prin sancționări ce au în vedere norme legiferate. Educația, sugestia și sancționarea orientează și corectează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectiv, iar obiectivitatea de ordin social, deși alcătuită deseori din aspecte ale subiectivității colective, acționează pentru individ, în mare parte, ca obiectivitatea de tip natural, în sensul că el nu are posibilitatea de a decide după bunul său plac. Manifestarea determinismului în cazul limbii literare pune probleme într-o oarecare măsură deosebite decît cele de la nivelul limbii populare. După G. Ivănescu 267, limba cultă, deși posedă numeroase asemănări și relații cu limba populară, are și trăsături specifice, între care se remarcă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și relații cu limba populară, are și trăsături specifice, între care se remarcă relativa ei fixitate în raport cu mobilitatea accentuată a acesteia. Această particularitate își are originea în noul statut al limbii, prin trecerea din natură în cultură, prin trecerea din determinismul de tip natural în cel tipic social. În primul caz predomină aspectele ce nu sînt produse în virtutea unui program, însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
are numai în anumite circumstanțe șansa de a deveni o creație socială și de a modifica aspectele fixate prin normă. Voința a întemeiat și a delimitat, așadar, un domeniu al competenței, al esenței și al necesității, instituind un aspect al determinismului social caracteristic numai unei societăți evoluate, fiindcă numai aceasta presupune existența unei limbi literare. Acționînd ca formă a autorității și concretizîndu-se în acte de conștiință susținute cu argumente raționale, acest determinism plasează posibilitatea și libertatea în limitele unei ordini normative
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al esenței și al necesității, instituind un aspect al determinismului social caracteristic numai unei societăți evoluate, fiindcă numai aceasta presupune existența unei limbi literare. Acționînd ca formă a autorității și concretizîndu-se în acte de conștiință susținute cu argumente raționale, acest determinism plasează posibilitatea și libertatea în limitele unei ordini normative sau deontice, în vreme ce la nivelul limbii populare ordinea este naturală, în sensul că funcționează ca regulă impusă de mediu într-o formă nesupravegheată decît de tradiție, de rezultatul evoluției și al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a pronumelui personal în dativ și în acuzativ sau în cazul elementelor de relație). În mod firesc, tradiția se manifestă atît la nivelul limbii populare, cît și la cel al limbii literare, în ambele cazuri aceasta fiind o manifestare a determinismului social la nivel empiric și la nivel instituționalizat. Pentru limba literară se adaugă și tradiția grafică, încît, în multe situații, deși se constată deficiențe ale sistemului de scriere, ele nu se pot uneori înlătura tocmai datorită presiunii tradiției. În cultura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înalte ale culturii, cărora le stimulează dezvoltarea în virtutea unor idealuri sociale și culturale. Libertatea lingvistică Cînd se discută despre "libertate" îndeosebi din perspectivă filozofică sau teologică −problema libertății umane fiind, în primul rînd, una metafizico-teologică− se realizează o confruntare cu determinismul, cu principiul științific potrivit căruia fenomenele sînt rezultatul unor cauze, iar aceleași cauze produc aceleași efecte. Un asemenea principiu nu lasă loc, se pare, acțiunii umane libere, mai ales acțiunii individu-lui uman impulsionat de propria voință, dar silit să ia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în raport cu puterea limbii, omului îi rămîne totuși o anumită libertate 307. Prin "libertate" nu trebuie să se înțeleagă însă "posibilitatea de a face orice", adică liber-arbitru. De fapt, conceptul de "libertate" nu ar trebui înțeles ca fiind opus aceluia de "determinism", ci ca o fază de mediere între noțiunile de "liber-arbitru" și "determinism", adevărata opoziție realizîndu-se între acestea. Într-o astfel de poziție, "libertate" ar trebui să accepte și laturi limitative din perspectiva determinismului și, într-adevăr, se poate constata că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
libertate" nu trebuie să se înțeleagă însă "posibilitatea de a face orice", adică liber-arbitru. De fapt, conceptul de "libertate" nu ar trebui înțeles ca fiind opus aceluia de "determinism", ci ca o fază de mediere între noțiunile de "liber-arbitru" și "determinism", adevărata opoziție realizîndu-se între acestea. Într-o astfel de poziție, "libertate" ar trebui să accepte și laturi limitative din perspectiva determinismului și, într-adevăr, se poate constata că o libertate congruentă liberului-arbitru nu mai poate fi percepută ca "libertate". Desigur
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
trebui înțeles ca fiind opus aceluia de "determinism", ci ca o fază de mediere între noțiunile de "liber-arbitru" și "determinism", adevărata opoziție realizîndu-se între acestea. Într-o astfel de poziție, "libertate" ar trebui să accepte și laturi limitative din perspectiva determinismului și, într-adevăr, se poate constata că o libertate congruentă liberului-arbitru nu mai poate fi percepută ca "libertate". Desigur, esența libertății o constituie lipsa constrîngerii, ieșirea de sub orice autoritate percepută ca un obstacol în calea propriei realizări. Acțiunea umană liberă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
simple precum neconcordanțele dintre limbi sau existența sinonimiei și polisemiei. Laturile obiective existente la un nivel înalt în desemnare și în semnificație se răsfrîng și asupra sensului, asupra întrebuințării concrete și individuale a elementelor limbii, căci individul însuși este supus determinismului lingvistic. Cînd prevalează totuși subiectivitatea se depășește normalitatea și se produce o marcare stilistică a discursului. La nivelul construcției lingvistice, problema raportului dintre subiectiv și obiectiv se relevă în cazul unor determinanți verbali, determinanți actualizabili, desigur, din per-spectiva conținutului verbului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se poate exprima pe sine potrivit aptitudinilor, opiniilor, atitudinilor etc. proprii, atît sub aspectul conținutului celor exprimate, cît și sub cel al manierei de exprimare, aceasta sugerează că el aspiră astfel la libertate, prin evitarea, pe cît posibil, a oricărui determinism (îndeosebi a determinismu-lui de natură senzorială sau pragmatică). H e g e l remarca în acest sens că, pe terenul filozofiei, excelența realizărilor este dată nu atît de meritele individului particular, cît de impunerea lor ca manifestări ale gîndirii libere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale "caracterului general al omului ca om"360. Observația este aplicabilă în principiu și creației poetice, deoarece reprezentările sensibile de care uzează poezia nu sînt echivalente repezen-tărilor realizate pentru obiectele naturale, ci se caracterizează prin idealitate, adică prin eliberarea de determinismul senzual, și, prin aceasta, poartă sigiliul universalității. Fiind construcții umane, reprezentările poetice redau împrejurări, interese și tendințe generale care primesc prin poet expresie individuală, dar ele exprimă umanitatea printr-un individ reprezentativ. Construcția filozofică este marcată și ea de universalitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
266, 350 cultivarea limbii...140, 345, 238-241 cultură 133, 134, 231-233 cunoaștere 91 cuvînt 33, 54, 55, 58, 59, 66, 86, 87, 155, 320, 340, 341 denotație 67, 290, 313, 334 desemnare 34, 68, 223, 253, 254, 256, 257, 333 determinism 194, 195, 224-228, 230, 263, 273 discurs 66, 67, 75-79, 93, 94, 150, 151, 204, 222, 289, 306, 307, 329; filozofic 334-337, 365; repetat 80-83, 96, 97, 271 enérgeia 44, 208, 266, 350 enunț 65-67, 71, 72, 170 epocă-salt 165-167
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
economic major, cu condiția subînțeleasă a calității și a unei bune promovări, a racordării la rețelele de comunicații globale. Tehnologia precede și structurează economia. Tehnologia determină mijloacele de producție și le determină modul de organizare. Modelele economice reieșite din aceste determinisme tehnologice determină la rîndul lor un anumit tip de comportament al producătorilor și consumatorilor. Arbitrajul acestora este decisiv, inclusiv în plan cultural. Ei aleg, de pildă, între loisir și cultura savantă. Deci tehnologia precede mutațiile economice, iar acestea provoacă mutații
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
hipetrofiaza, reușind să expulzeze un volum sistolic suficient. Aceasta compensare este însă de scurtă durată, deoarece după un anumit grad de hipertrofie miocardica, forța contractila scade, conform legii lui Frank-Starling. Cardiomiopatiile pot fi de tip hipertrofic, restrictiv, dilatativ, peripartum, cu determinism genetic sau consecința alcoolismului, bolilor infecțioase, terapiei cu citostatice, unor boli neuromusculare ori a diabetului zaharat. Cardiopatiile pot fi cauză de moarte subită; există posibilitatea ca bolnavul să nu prezinte nici un semn de boală până la producerea decesului, sau, în alte
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
cu țesut adipos. În consecință apar aritmii și scăderea forței de contracție, implicit insuficiență ventriculară dreaptă. Cardiomiopatia dilatativă este cea mai des întâlnită formă de cardiomiopatie. Cauza producerii afecțiunii este ateroscleroza coronariană, dar a fost pus în evidență și un determinism genetic. Miocardul hipoperfuzat nu poate dezvolta o forță contractila adecvată care să contracareze presiunea intracardiacă din timpul sistolei și ca urmare se dilată (are loc expansiunea camerelor inimii). Aritmiile cardiace pot induce scaderea debitului cardiac dar relația poate fi și
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Depopularea neuronală și glială are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Rezultatul este instalarea demenței; in functie de etiologie există mai multe tipuri de demențe: Alzheimer (cu determinism genetic), vasculare, posttraumatice, de cauza infecțioasă, anoxice, toxice, carențiale, dismetabolice. Psihopatologic, în sindromul demențial au loc scăderea atenției (amneziei antero- retrogradă) și alterarea comportamentului (dezorganizarea activității cognitive cu producții delirante, tulburări de vigilență și afectivitate). Are loc degenerarea extrapiramidală, cu
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
nervilor periferici sau sclerozei sinapselor motorii. Consecutiv slăbirii mușchilor piciorului apare platfusul flexibil, afecțiune asimptomatică și nedureroasă care devine evidentă în timpul mersului. Amiotrofia (lipsa de troficitate a mușchiului) este simptomul principal în distrofiile musculare progresive. Acest grup de boli, cu determinism genetic, și deci cu debut precoce, se caracterizează clinic prin amiotrofii proximale și simetrice însoțite de afectarea progresivă a reflexelor osteo-tendinoase în sens proximo- distal. În distrofia musculară pseudohipertrofică (de tip Duchenne), masa musculară este mărită dar structura microscopică și
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
economic major, cu condiția subînțeleasă a calității și a unei bune promovări, a racordării la rețelele de comunicații globale. Tehnologia precede și structurează economia. Tehnologia determină mijloacele de producție și le determină modul de organizare. Modelele economice reieșite din aceste determinisme tehnologice determină la rîndul lor un anumit tip de comportament al producătorilor și consumatorilor. Arbitrajul acestora este decisiv, inclusiv în plan cultural. Ei aleg, de pildă, între loisir și cultura savantă. Deci tehnologia precede mutațiile economice, iar acestea provoacă mutații
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
primitive și în comunitățile rurale tradiționale. Ea apare ca principiu general și sistematizat care explică evenimentele nefaste ce se abat asupra oamenilor. În aceste culturi, nefericirile de care suferă oamenii nu sunt niciodată considerate rodul întâmplării ori al unui simplu determinism natural: se crede că ele provin din răutatea și din invidia celorlalți. Pizma este implicată în orice necaz întâmplat cuiva. De aceea, există numeroase ritualuri și credințe destinate să-i apere pe oameni de cei stăpâniți de porniri răuvoitoare. Dată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]