2,337 matches
-
cantitate de aer curat, de un anumit număr de servicii de bază. O dată stabilite aceste cifre, Le Corbusier a conceput un oraș care era, Într-adevăr, mult mai sănătos și mai funcțional decât metropolele aglomerate și Întunecate pe care le detesta. Arhitectul se baza pe „respirația punctuală și exactă” și pe diverse formule de determinare a dimensiunilor optime ale unui apartament, insistând ca zgârie-norii cu locuințe să aibă spațiu verde, iar circulația rutieră să fie eficientă. Orașul lui Le Corbusier era
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
atitudinea lor era Înțeleaptă și economic, și ecologic. Mușuroirea pe soluri nisipoase era instabilă, ceea ce tindea să creeze ravene În anotimpul ploios, iar În anotimpul secetos făcea ca solul să se usuce repede; drept urmare, furnicile atacau rădăcinile culturilor. Cei strămutați detestau uniformitatea proiectelor guvernamentale; Într-un caz, o „așezare model cu fermă comunală” nu a atras nici un imigrant voluntar și a trebuit să fie transformată Într-o fermă de stat de cultivare a porumbului, cu lucrători plătiți. Voluntarii fuseseră descurajați de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
the Black Act, Pantheon, New York, 1975: „O serie Întreagă de decizii juridice luate de-a lungul secolului al XVIII-lea indică faptul că avocații asimilaseră noțiunile legate de proprietatea funciară absolută și că (oricând apărea cea mai mică Îndoială) legea detesta situațiile complexe și Încâlcite În care dreptul de folosință aparținea mai multor persoane”, p. 241. Le code civil nu făcea explicit referire la agricultură, cu o singură excepție: preciza condițiile contractului de arendare (fermage), ca recunoaștere a marilor proprietari din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din punct de vedere rațional la nici o problemă de acest gen care nu ține cont de subiectivitatea umană. Viabilitatea unui proiect de producție eficient depinde de reacția pozitivă a forței de muncă. Lucrătorii din industria automobilelor din Lordsville, Ohio, care detestau munca la banda rulantă, au reacționat muncind atât de superficial, Încât să devină ineficienți. Lenin, State and Revolution, pp. 84-85 (sublinierea aparține autorului). Marx, Engels și Lenin foloseau termenul de „sub-proletariat” pentru a-i desemna pe toți acei marginali care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
excelent, încât pot să lupte cu • În bilanțul mișcării cruciate s-au înscris, nu în ultimul rând, impresiile puțin măgulitoare pe care europenii și le făceau unii despre alții: germanii apreciau la italieni inteligența, bunele maniere, sârguința, bogăția, luciditatea, dar detestau avariția, instabilitatea, vanitatea și lăcomia; italienii i-au văzut pe germani grosolani, greoi, fără tact, fără măsură la mâncare și băutură, de unde mereu certăreți, anarhici și nestăpâniți. În ochii francezilor și italienilor germanii erau barbari - furor Teutonicus - calificativ devenit loc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
post-napoleoniană. Dar acest neajuns explică doar în parte antisemitismul pe care Karl îl exprima cu orice prilej. În persoana lui se intersectau ura față de burghez și aversiunea față de evreitatea care îl hărăzea marginalizării și, mai ales, sărăciei. Străduindu-se să deteste evreul, Marx voia, poate, să se îndepărteze măcar mental de condiția ancilară a strămoșilor săi. În același timp, nu ura mai puțin situația socială pe care trebuia să și-o construiască, dar care pretindea, în prealabil, frustranta negare a sinelui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
e cam plin. Și-o să fie nevoie să sortați lucrurile și să faceți puțină ordine. În clipa asta e dezastru. — Nici o problemă, strigă Luke. Mersi, Jane! Mama dispare iar În casă, și el culege mingea Pilates. Ce facem, ne apucăm? Detest să triez lucrurile. Și să fac curat. Cum să fac să mă fofilez cu grație? — Știi ce, m-am gîndit s-o scot pe Minnie la o plimbărică, zic În treacăt. Cred că i-ar prinde bine niște aer proaspăt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
paulinic sau, normal, este postmodernitate, dai impresia că doar refaci un mod al scriiturii, dar toată tensiunea și toată propunerea asta de cooperare cu un text este lirică, pe de o parte, și, cu un cuvânt pe care lumea-l detestă astăzi și pe care eu Îl iubesc la nebunie, este patetică. Deci este o invitație continuă, care va fi, Încă o dată spun, prost primită de către public, dar este o invitație la cooperare În text. Lucrul asupra căruia mă Întreb este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a construi, pentru ceilalți, o imagine de sine falsă, în timp ce încearcă să și-o reveleze, numai pentru uz propriu, pe cea autentică (Duminica mironosițelor, 1977); Ghighi - profesoara-gospodină ce schimbă Stăpânul - se eliberează de soț, spre a intra în subordinea fiicei, detestându-și subordonarea, dar răbdând-o „cu devotament” (Sărbătorile răbdării, 1980). Deși acțiunea propriu-zisă, conflictul care organizează fluxul epic, nu există la D. decât ca reflex în conștiință - de unde o anume libertate în organizarea faptelor și un subiectivism (care devine mai
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
dublă: la nivelul aparențelor și la cel stihial al spiritului ce nu se poate regăsi pe sine. Definirile de sine pe care le formulează scriitorul accentuează proteismul propriilor înfățișări, chipul poetic însuși fiind o iluzie propusă cititorului, asemeni ideii întrupate („Detestat de oamenii dintr-o bucată și / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu nicicând acolo unde apar și / nici nu sunt așa cum mă vezi” - Autoportret), dar și - sau mai ales - eșecul final al efortului de a capta imateriala iluzie
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
presiunea pe care o exercita discursul de autocelebrare, si asta În ciuda faptului că lipsa de unitate, diviziunile, denunțurile și calomniile fac parte din istoria apocrifa banală a aceluiași exil. Compus din persoane care nu-și vorbesc, nu se Întâlnesc, se detesta și se contesta reciproc, acest mediu este adesea dependent de instanțe de consacrare externe (din țară de origine sau internaționale). A Incerca o „sociologizare” a exilului apare de aceea că o operație politică de demistificare, Îndreptată mai ales Împotriva unei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
spaima cărnii și lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părți din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluție și să am șocul întâlnirii cu poporul meu, să mă destram, să mă detest, să mă înec în regrete și remușcări și să mai vreau, totuși, să mă adun din nou. Fără toate astea, orice pagină scrisă în nume propriu nu este decât o enormă pălăvrăgeală.” „Sentimentul conștient al insuficienței personale”, asumat în cuprinsul
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
politic francez Jean Bodin a Început să argumenteze că proprietatea comună nu este naturală, fiind, În același timp, o violare a legii divine. Comunitatea lui Platon, care adoră proprietatea comunală, scrie Bodin, este „Împotriva legilor lui Dumnezeu și ale naturii, detestând nu numai incestul, adulterul și omorurile inevitabile, dacă toate femeile ar fi comune, dar care ne interzic În mod expres să furăm sau chiar numai să dorim bunul altcuiva”8. Bodin le reamintea cititorilor săi că furtul este interzis de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Americanilor fanatici le place să spună că dacă s-ar putea ca Uniunea Europeană să fie o superputere economică, ea este un pigmeu politic În lumea dură a geopoliticii globale. Trebuie spus că dreaptă conservatoare, care include majoritatea membrilor administrației Bush, detestă mentalitatea „Bruxelles”. Percepția este că Uniunea Europeană e moale, cu un caracter aproape feminin, incapabilă și nepregătită să se apere. De câte ori la Washington subiectul conversației ajunge la geopolitică, invariabil comentariul este că puterea de la Bruxelles se plânge de tacticile de mâna-forte
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Lui Cristian Tudor Popescu i-ar plăcea ca Emil Constantinescu să ia pistolul cu laser, să se teleporteze în vilele construite din bani furați și să-i aneantizeze pe parveniți. Dar cum așa ceva nu se întâmplă, publicistul ajunge să-l deteste pe posibilul lui idol, considerându-l cauza răului. Ce se va-ntâmpla cu oamenii? Navele cosmice, planetele care gravitează în jurul unor stele îndepărtate, extratereștrii nu sunt - în "ficțiunile speculative" din Omohom - simple fantasme ale unui intelectual cu educație științifică, așa cum
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
un popor al cărui blestem e mediocru (dar totuși blestemat) - eram făcut pentru a intui blestemul prin excelență. Cît îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de unitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile". Dar altădată, cu cîteva luni înainte, nota cu semn de memento: "Să nu-ți renegi niciodată
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
publicat ori chiar suspectat (faima de „nebun” l-a ferit poate de represalii mai dure); „Exilul a început pentru mine înaintea exilului, el a început chiar în patria mea”, „în casa părinților mei”, mai exact a tatălui, pe care îl detestă aproape freudian, în vreme ce mama, ființă privilegiată, este glorificată. Are vise cu Eminescu și cu Nichita Stănescu și dese coșmaruri, evocă lecturi și scriitori, se dezlănțuie împotriva artei decadente, dar mai ales se zbuciumă întru credință, o credință dobândită, certă și
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
ς:γ4Η Ργβ∗≅ΛΗ)” (6, 45). Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în capitolul 46, în care Origen se mulțumește să reproducă două mărturii scripturistice deja clasice în mediile creștine: 2Tes. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
B. LeCalloc’h stabilește un consens al dezgustului față de Ghulab Singh, consens la care participă Victor Jacquemont (1801-1832), Godfrey Thomas Vigne (1801-1863, cu ale sale Travels in Kashmir, Ladakh & co., 2 vol., 1842), baronul Karl von Hügel (1796-1870) (care Îl detestă), Henry Edward Fane (1778-1840), comandant al trupelor anglo-indiene (care vede În el „un despot de cea mai joasă speță”), și la care se raliază William Barr, William Lewis McGregor (Honigberger Îi grafiază altfel numele), Henry Lawrence (1806-1857) și William Godolphin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
social în sfera metafizicului, transmițătorul gândurilor lui S. îi oferă lui Ghiță Blidaru (personaj întruchipându-l pe Nae Ionescu) ideea pe care acesta o va dezvolta absurd în prefața la roman: „Există o obligație metafizică a evreului de a fi detestat. Asta este funcția lui în lume. De ce? Nu știu. Blestemul lui, destinul lui.” Incluzând asemenea aserțiuni, cartea a stârnit în epocă discuții aprinse. Anterior prin elaborare (1929-1931), Orașul cu salcâmi este un roman poetic, cu modelul îndepărtat în Paul et
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Coșbuc. Ca și autorul Baladelor și idilelor, Iorga nutrea cea mai sinceră aversiune pentru poezia franceză de după 1880, considerând-o „bolnavă”, „rătăcită”, văzând în ea o molimă periculoasă pentru literatura română, cu toate că Émile Verhaeren, de pildă, îi inspira admirație. Ce detesta mai mult Iorga în simbolism era „destrăbălarea”, senzualismul morbid, ruptura de tradiție, vădită mai cu seamă în răsucirea arbitrară a limbii, în alambicarea expresiei, în lexicul extravagant - aspecte proprii, într-adevăr, unei părți a poeziei produse sub impulsul acestui curent
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
umbre, alcătuite prin acumularea de trăsături esențiale deduse din faptele și atitudinile lor sau relevate direct de autor, totul fiind ordonat în funcție de o dominantă a caracterului celui portretizat. Criteriul principal de apreciere este patriotismul, eficiența faptelor în favoarea țării. Cu toate că U. detestă și condamnă cruzimea, violența, samavolnicia, în cazul când cei vinovați de asemenea păcate întreprind acțiuni benefice pentru Moldova, defectele lor sunt privite cu mai puțină asprime. Astfel, lui Ștefan cel Mare, deși i se reproșează înclinația de a vărsa sânge
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
dezastrul, schimbarea sistemului politic, instalarea comunismului, închisoarea, deportarea. A trecut prin toate, istoria nu a menajat-o deloc. Specialista în Montaigne și Kant are, probabil, simpatii monarhiste, este, oricum, un spirit democrat și judecățile ei politice și sociale sunt juste. Detestă demagogia politicianistă, mișcările xenofobe, simpatizează cu evreii persecutați („Să fie oare cu putință să se facă ghetouri? Am înnebunit cu toții! Deportările sunt de o cruzime ca și executările. De ce suntem fiare sistematizate?”), nu îi plac „legionarii lui Cristos” și nici
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
aceste proiecte decât planurile și câteva însemnări. Aproape totdeauna se va întâmpla așa cu proiectele intelectuale ale acestui filosof al culturii cu știință de carte în toate domeniile, om de sistem într-o generație care, pe urmele lui Friedrich Nietzsche, detestă sistemul în filosofie. Leagă acum prietenie cu Paul Sterian, viitorul poet din grupul Criterion, cu Sandu Tudor (poet, prozator și mai târziu teolog, participant la acțiunea grupului Rugul Aprins, călugărit după război și dispărut în închisorile comuniste), cu Anina Rădulescu-Pogoneanu
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
a spiritului. Orice subiect ar aborda (de filosofie, sociologie, literatură sau din sfera acțiunilor practice), el începe prin a pune „temeiuri” sau prin a defini „feluri”, „ispite” „probleme”. Este, din acest punct de vedere, un maiorescian într-o generație care detestă „filosofia de școală”. Sunt și alte deosebiri față de tinerii filosofi din anii ’30. Emil Cioran crede, de pildă, în Schimbarea la față a României că ortodoxia și țăranii cu miturile și morala lor mioritică reprezintă o povară pentru România și
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]