280,392 matches
-
alții își dispută la mustață atitudinea, cei care văd jumătatea plină a paharului fiind într-un relativ echilibru cu cei ce văd jumătatea goală. Cineva spunea însă că doar lumea materială se bazează pe echilibru; lumea morală - pe echitate. Echilibrul devine astfel o virtute ursuză și întunecată, opunându-se formal noțiunii de înțelegere (cu sensul de apropiere întru refacere). Atunci când optimiștii, pe de o parte, și pesimiștii, pe de alta, se află în proporții sensibil egale, vrând-nevrând se instalează o stare
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
acele calități care la data nașterii sale nici nu erau inventate; românul, de pildă, s-a născut președinte. Pentru că altfel nu se poate explica stihiala vocație prezidențială, fără pereche în nici o altă țară europeană, care se manifestă subit atunci cînd devine cazul cu alegerile. Dar toate acestea, la urma urmelor, pot fi reduse la una singură: românul s-a născut, așa cum bine zice el din tată-n fiu, Poet. Adică s-a născut cu vocația exemplarității, s-a născut ales. în timp ce
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
genialitate, prin exemplare malformate în ultimă instanță, culturile viguroase evoluează firesc și se dezvoltă organic tocmai datorită stratului fertil pe care îl oferă munca ordonată și etica profesională ale celor care nu s-au născut Poeți, dar au știut să devină poeți, pictori, muzicieni ș.a.m.d. prin educație, prin efort și prin rigoare. Privit în acest orizont mai larg, artistul plastic din România de astăzi nu este prea bucuros să facă parte din clasa de mijloc a artei. Pentru că aici
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
în sociologia prefeministă, feministă și postfeministă." în acest fel, autoarea încearcă să dizolve inerțiile din studiile sociologice actuale și să diminueze ostilitatea față de ideile feministe. Adoptând o poziție constructivistă, autoarea pledează, pe urmele Simonei de Beauvoir ("nu ne naștem, ci devenim femei," spunea reprezentanta feminismului francez), pentru ideea că genul, departe de a fi un dat natural, constituie un statut mult mai complex decât am putea crede, depășind granițele strâmte ale categoriilor lingvistice: "Astăzi știm mai curând ce nu este genul
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
-ul este cunoscut și are o longevitate de cîțiva ani. S-au încercat, din '90 încoace, diferite variante. Cred în continuare că cea mai eficientă este aceea în care directorul artistic al festivalului coincide cu persoana selecționerului unic. Profilul ediției devine astfel personalizat, asumarea responsabilităților precum și a ofertei nu se mai mută, românește, de la unii, la alții, fără să fie cu putință să aflăm vreodată cui aparțin meritele, disfuncționalitățile, pe cine trebuie să felicităm - și pentru ce anume - și pe cine
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
când a descoperit o urmă de mucegai verde pe peretele de pe scara blocului domnul Carol îl lăsă în pace. Nu-și amintea cum își găsise cuib în adâncimea ființei sale gustul pentru fatalitate al destinului său. Putea, fără îndoială, să devină un altul, așa cum putea măcar să-și schimbe numele; dar devotamentul ce-l lega de cel care fusese era fără margini. Totdeauna brava cu patimă pe această temă, dar pentru cei câțiva prieteni întâmplători, această fidelitate tenace și devotamentul lui față de
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
instructive istorii a Societății Scriitorilor Români (apărută la Editura Gramar) o instituție a cărei existență acoperă patru decenii din prima jumătate a veacului XX (1908-1948). S-a bucurat de prestigiu această instituție în lumea culturală românească, un prestigiu care a devenit însă, cu trecerea timpului, oarecum abstract. Într-adevăr, o bună faimă a însoțit, până în zilele noastre, amintirea S.S.R., dar puțini mai știau despre ea lucruri concrete: cum s-a constituit și în ce condiții, care i-au fost punctele de
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
preocupările S.S.R. au vizat prioritar aspecte sociale și profesionale, aici aflându-și, "după vreo zece ani de șovăire", "echilibrul", cum constata Liviu Rebreanu în 1919: "A renunțat de a mai râvni să fie o nouă academie. Se mulțumește anume să devină ceea ce trebuie, într-adevăr, o întovărășire pentru ocrotirea intereselor profesionale ale scriitorilor". Istoria S.S.R., în cei patruzeci de ani, va înregistra o sumă de șocuri, de zguduiri, în urma contactelor inevitabile cu cealaltă istorie, cu Istoria. Astfel, primul război mondial aduce
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
majoritatea eseuri scurte, pornind din domenii diferite, semnate de autori cu profesii și specializări diferite, dar cu intenția de a se întîlni în același punct - melancolia fecundă a plictiselii. Rămîn texte despre plictiseli, la plural, ce reușesc totuși să nu devină contradictorii, deși aceasta ar fi fost poate un avantaj. Nu e vorba nici despre un același subiect fragmentat în perspective diferite, ci, în mod esențial, despre stări diferite. "Fiecare popor are modul său specific de a se plictisi - și de
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
scriitorului maghiar Deszö Kosztolányi. Sau nenumăratele plictiseli dintr-o minuțioasă analiză lingvistică a Annei Szulmajster-Celnikier, în trecere prin patruzeci și cinci de limbi actuale, probă definitivă că de plictiseli e vorba și dovadă riguros științifică a faptului că banalul afect devine extrem de ambiguu dacă oamenii vorbesc limbi diferite. Succesiunea celor douăsprezece texte, variind între notația de jurnal ceva mai elaborată și discursul științific ceva mai greu accesibil novicelui, e întreruptă de istorii scurte de jumătate de pagină, în genul știrilor de
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
decenii, interesată de coroborarea unor date ce vin dinspre domenii diferite, și în care analiza lingvistică ocupă un loc important; nu întîmpător cea mai sobră dintre analizele incluse în cartea de față e ultima, cea lingvistică. Conținutul antropologic al plictiselii devine de altfel evident prin răspunsul pe care îl primește întrebarea Se plictisesc animalele?, titlu al unuia dintre cele mai interesante eseuri din carte. Animalul se dovedește o alteritate ireductibilă, plictiseala lui reflexul dificultății antropologice de a exista în lume, proiecție
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
a membrilor clanului său, de fecunditatea turmelor sau de conducerea morților în lumea spiritelor, șamanul este principalul actor al vieții religioase a tungușilor. Se distinge de membrii grupului său prin faptul ca e ales de un spirit și forțat să devină șaman. Traversează o inițiere și capătă astfel puterea de a-și părăsi corpul în timpul căderilor în transă. Interesante sînt capitolele ce se opresc asupra relației dintre șamanism și isteria artică sau asupra raporturilor dintre propaganda sovietică și vechile credințe tunguse
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
Năstase, protectorul lui Priboi, e ca și numit în fruntea echipei care va dialoga pe tema secretelor militare cu Bruxelles-ul, ce iluzii să mai nutrim? Că "amicul" brașovenilor e singurul securist din anturajul său? Că un partid cleptoman va deveni, peste noapte, o echipă de măicuțe mizericordioase, lăcrimând de mila unei populații care, din punctul de vedere al alianțelor militare, se află în secolul al douăzeci și unulea iar din punct de vedere ale nivelului de trai bâjbâie în- tr-un
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
a jale. PSD-ul știe că, pe termen scurt - adică până la alegerile anticipate - a dat marea lovitură de imagine a deceniului. Lordul Robertson s-a dovedit cel mai eficient agent electoral al regimului iliescian. Opoziția, din pipernicită ce era, a devenit invizibilă. Singurul discurs care-o diferenția de (ei, da!) neocomuniști - discursul pro-occidental - se capitalizează spornic în conturile pesediștilor, iar alte idei nu par să tulbure mințile liberalo-pedisto-țărăniste exilate în planul îndepărtat al unui bal trist, de mahala. În disperare de
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
Adică în cheia aflată la buzunarul de la piept al neo/criptocomuniștilor. Să ne bucurăm, așadar, cu măsură. Și să nădăjduim că NATO va rămâne ceea ce a fost vreme de o jumătate de secol - o forță militaro-civilizațională -, și că nu va deveni doar adăpostul vremelnic al comunismului de tip mafia, în drumul său spre spulberarea oricărei brume de omenie pe-aceste tărâmuri cu o sinucigașă vocație a nefericirii.
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
că era forma mea de egoism, dar de fapt nu era decât o spaimă nelămurită, dominatoare, că ceva sau cineva mă va trăda... Nu ieșeam cu ea decât seara prin Herăstrău, pe alei pustii, strângând-o sub umărul meu, ea devenind mai mică decât era cu adevărat, se ghemuia ascunzându-se de ochi nevăzuți, de frig. Vorbeam mult despre tot felul de lucruri, iar Maria mă asculta cu gândul aiurea, răspunzând rar și monosilabic. Când o cunoscusem era foarte vie, vorbea
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
iar Maria mă asculta cu gândul aiurea, răspunzând rar și monosilabic. Când o cunoscusem era foarte vie, vorbea repede și curgător de câte un scriitor puțin cunoscut și pe care vroia să mi-l impună, de planurile ei, de a deveni profesoară. De fapt, asta mă enerva la ea. Că punea prea multă energie ca să apere un ideal atât de modest... Dacă stau și mă gândesc bine, sursa neliniștii ei ședea într-o expresie imprudentă și nefericită folosită când îi făcuse
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
acumulează o asemenea putere, - e adevărat, cu complicitatea multor colaboratori și, de asemenea, ca urmare a abdicării unei mari părți a populației, care, în loc să-i opună rezistență, consimte și abdică de la dreptul său de a i se opune - încât el devine un monstru. Acesta este procesul prin care trec toți dictatorii, fără excepție. Cred că Ceaușescu a devenit un monstru, precum Stalin sau Mao, Hitler sau Fidel Castro, ca urmare a unui proces în care au existat mulți complici și în
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
unei mari părți a populației, care, în loc să-i opună rezistență, consimte și abdică de la dreptul său de a i se opune - încât el devine un monstru. Acesta este procesul prin care trec toți dictatorii, fără excepție. Cred că Ceaușescu a devenit un monstru, precum Stalin sau Mao, Hitler sau Fidel Castro, ca urmare a unui proces în care au existat mulți complici și în care o societate întreagă, la un anumit moment, a încetat să mai opună rezistență. Nouă, de multe
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
nu numai despre Trujillo, ci și despre Somoza, Perón sau Fujimori, Ceaușescu, Enver Hodja, Mao sau Stalin, pentru că toate dictaturile, de stânga sau de dreapta, au un numitor comun și, în esență, sunt identice. Într-o dictatură raționalul dispare, forța devine argumentul suprem pentru a tranșa toate dezbaterile, toate discuțiile, iar rezultatul acestui sistem de putere piramidal și autoritar este întotdeauna corupția, violența și, desigur, minciuna. Din punctul de vedere al culturii, o dictatură este întotdeauna letală. Acest lucru îl știu
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
civilizație și natură. În acest timp, reprezentativ dar destinat retragerii din lume, castelul exprimă și o componentă a statutului activității artiștilor. La Schloss Solitude tatăl clasicului autor Schiller a înființat în 1775 o pepinieră. În vremuri de război, castelul a devenit lazaret, în timp de pace uneori și închisoare, hotel, spațiu de reuniune a diverselor asociații. Dar deja de timpuriu, Castelul Solitude a fost fie și sporadic, un loc care a însuflețit artiștii. Din 1990, Academia Schloss Solitude, care este o
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
în momentul în care creezi locul te și incită fiindcă nu-ți oferă altă posibilitate și atunci intri cu totul în tine, poți să realizezi niște lucruri extraordinare. Iar eu simt că în ultima vreme ceea ce scriu a început să devină sincron cu ceea ce se face în altă parte. Acest lucru nu l-aș fi putut niciodată învăța și n-aș fi ajuns la acest fel de a mă exprima dacă nu aveam șansa ca în ultimii ani să vin mereu
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
ați tălmăcit-o și pe prima, care a avut succes în România? Aglaia ținea mult la d-voastră... N. I.: Aglaia ținea foarte mult la mine și eu foarte mult la ea: a fost un "coup de foudre" și chiar am devenit prietene... Nu știu, aș traduce-o oricînd pe Aglaia Veteranyi, aș vrea să-i traduc a doua carte, însă există în mine un soi de barieră... Eu nu pot să traduc foarte curînd, una după alta, două cărți ale aceluiași
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
din care ies prost: unul e lichidat la propriu, celălalt la figurat. "Cum se poate transforma un băiat cumsecade într-un criminal", ar putea suna, în hiper-rezumat, subiectul filmului. Se întîmplă un lucru ciudat, în Furia: punctul slab al filmului devine, paradoxal, și performanța lui! Punctul slab ar fi acela că dramaturgia lui pare să opereze cu momente "primite de-a gata", deja-văzute în multe alte filme... Ai senzația că ți se aduce aminte, ca "din alte filme", ce e aceea
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
de părere (și are dreptate) să observe absența din critica foarte tînără a percepției "teme majore", cum ar fi "raportul dintre revizuire și continuitate, între etic și estetic, între comunism și anticomunism, între politică și cultură". E adevărat și că devine general dezinteresul pentru istoria recentă (și literară), ca și cum ceea ce s-a petrecut ieri nu mai este treaba celor de azi. Cei trei participanți la emisiune își pun întrebarea dacă există reviste în care pot avea deplină încredere. Nici una nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]