1,136 matches
-
volum cum vine o rândunică în primele zile ale primăverii și fără să zăbovească prea multă vreme caută o streașină de casă...“ În realitate, poeta menționată nu are nimic de rândunică. Ea recurge la titluri de genul Sinestezii, Emanații elegiace, Devoțiuni native, care numai a ciripit nu seamănă. „Poezia doamnei Doina Vodă este alcătuită din scurte secvențe și din picături extrase din tulpina trestiei de miere găsită în anumite locuri dând sens cuvintelor să exprime anumite stări invocative...“ O poezie compusă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să-mi ierte aceste amănunte de strictă intimitate! Cea care a făptuit această nelegiuire a trăit și s-a hrănit iluzoriu cu ideea că îi fusese răpit, după presupunerile sale bolnăvicioase, pe cel pe care îl iubise cu patimă și devoțiune și scontase să-l aibă partener pentru o viață. - Obiectez! Spuse avocatul Diaconescu. Rog instanța să admită audierea, ca martor, a numitei Olga Stamate. Președintele îl chemă la masa sa pe avocatul Jan Mocanu și îl consultă, dacă este de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
uciși de sergent. Un anume locotenent Slütter, al cărui nume evocă, prin sonoritate și cavalerism, pe ofițerul ce cutreiera mările din Sud, alături de Călugăr, în balada pacifică a lui Corto Maltese. Un alt Slütter și aceeași moarte absurdă, sub semnul devoțiunii care face din aristocrații germani victimele ideale ale războiului ce se întinde din Oceania până în Africa de Est, hrănit din moarte și sânge. Răzbunarea asasinării lui Slütter este, pentru Corto, rațiunea din spatele unei alte misiuni enigmatice. Și de această dată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alt ahasverus. Scrisă cu trei decenii înainte ca Steven Soderbergh să dea, odată cu al său Che, o imagine cinematografică mitului fondator al stângii radicale, Che, banda desenată a lui Alberto Breccia și Hector Oesterheld, este semnul cel mai puternic al devoțiunii mistice pe care o inspiră martirajul laic al lui Che în imaginarul latino-american. Destinul acestei cărți va decide, în cele din urmă, destinul lui Oesterheld însuși : scriitorul dispare fără urmă atunci când junta argentiniană preia puterea. Mormântul lui nu va fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
viețuirea schimbătoare lângă cele mai interesante locuri (unde câinii dormeau cu lupii într-un straniu “pact de neagresiune”; mese servite uneori doar la praznice și hramuri; întâlniri rarisime cu zeul automobil și mult mai frecvente cu hoții de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pelerinaj anual de la inspectoratele regionale, județene și altele asemenea. Cu un veritabil talent sociologic este refăcută imaginea de altădată a Basarabiei de sud, astăzi Ucraina. Nu lipsesc de aici cârciumile populate de hoți aflați în
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și mai tînăr. Eu Îndeplineam toate condițiile pentru ca Clara Barceló să mă trimită la plimbare, Însă am preferat să cred că condiția ei de nevăzătoare Îmi garanta o anumită marjă de siguranță și că crima mea, totala și patetica mea devoțiune față de o femeie de două ori mai vîrstnică, mai inteligentă și mai Înaltă decît mine, avea să rămînă ascunsă. Mă Întrebam ce altceva putea ea vedea În mine ca să-mi ofere prietenia ei, decît, eventual, un palid reflex al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mele literare, În afară de acea minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curînd și au rămas surghiunite pe terenul oratoriei. La acest lucru a contribuit descoperirea jucăriilor mecanice și a tot soiul de mașinării de alamă ce puteau fi găsite În piața Los Encantes la prețuri mai potrivite cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru Clara nu era altceva decît un izvor de suferință. Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care ne face să ne ținem după cei care ne fac rău. De-a lungul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se umpluseră de ciuperci recriminatorii, un soi de lepră a libidinosului. — Luxura e un lucru foarte rău, conchidea Bernarda. Vă spun eu că așa e. Don Gustavo, În pofida glumelor pe care le spunea pe socoteala mea, vedea cu ochi buni devoțiunea mea pentru Clara și dăruirea mea entuziastă ca Însoțitor. Eu Îi atribuiam toleranța faptului că, probabil, mă considera inofensiv. Într-o după-amiază, Îmi plasa o ofertă suculentă de a cumpăra romanul lui Carax. Îmi spunea că discutase subiectul Împreună cu cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele, șuncile, ghiudemul, pâinea la liber etc., etc., etc., dispărute din comerțul socialist, dar păstrate cu devoțiune de anemica, încăpățânata și subversiva memorie a bătrânelor purtătoare de coșnițe. Neîndrăznind să se viseze vreun Ahile, vreun Novac sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mea. La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă devoțiune. Nepăsători la protestele lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul cu ei. — Văile astea mișună de indivizi ciudați - i-am spus, încercând să-l liniștesc. Nu vă mai gândiți la cartea aceea, domnul meu; nu ați pierdut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plecăciuneși Își flutură degetele de cele două părți ale turbanului, atrăgând inevitabil râsetele grosolane ale cetei de gură-cască. — Cum am putut oare să nu-l recunosc pe cel care a scris acest rubai atât de plin de cucernicie și de devoțiune: Carafa de vin, o’ Doamne, mi-ai spart-o! Iar ușa bucuriei, o’ Doamne, În nas mi-ai trântit-o! Din stângăcie, Tu mi-ai vărsat pe pământ rumenul vin! (De pământ să mi se umple gura!), oare erai, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină batistă albă, fața transpirată de arșița primăverii, dar și ochelarii, fruntea, barba. Am stat de vorbă cu studentul, când și-a revenit. Mi-a confirmat extraordinara devoțiune, bucuria pe care o reprezenta Mila. Amor să fi fost sau sex, cum se spune azi, nu mă interesează. O inițiere afectuoasă, asta era. Nu doar a trupului, poți fi sigur. Terapia unei concentrări care pune răul în paranteză. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-o ia în brațe, dar ea s-a tras deoparte și l-a rugat să nu o atingă. A implorat-o să nu-l părăsească. I-a spus cu câtă patimă o iubește și i-a amintit de toată devoțiunea cu care o copleșise. I-a vorbit despre viața lor fericită. Nu era supărat pe ea, nu-i făcea nici un reproș. „Te rog, lasă-mă să plec în liniște, Dirk“, mi-a zis ea în cele din urmă. „Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ani de viață în care ea a dus o luptă obosită pentru o supraviețuire nedorită, încheiați cu renunțarea finală. De fapt nu știe dacă în final a fost renunțarea, sau a hotărât în locul ei Creatorul în care ea credea cu devoțiune. Lucian se afla la București. Se despărțiseră cu doar șase zile înainte. Fusese pentru prima oară când ea rămăsese în pragul ușii deschise, cu lacrimile curgându-i pe obraji. De când cu boala ei, a avut grijă să n-o lase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe umărul drept, intonând Jurământul Fidelității. El trebuia să-l repete după mine. Vezi câtă organizare, câtă disciplină și ce preocupări profunde puteau avea niște fetițe de școală! Câtă seriozitate puneam în toate micile noastre ritualuri care ascundeau o mare devoțiune în prietenie, o credință puternică în sentimentul acesta atât de complex și încă ne înțeles! De cine te-ai apropiat mai târziu? — M-a iubit mult Domnița Ileana a României. Îna inte de a deveni stareță, a stat la Paris
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și altele ce le deslușise în întregul ei comportament, îl determinară să reflecteze. El privea căsătoria ca pasul cel mai important din viața oamenilor, ca pe cea mai importantă instituție care trebuie tratată cu respect, seriozitate și mai ales cu devoțiune. Tocmai când își potrivea cravata în oglindă, ochii îi alunecară pe coperta unei cărți terminată cu o săptămână în urmă. Era vorba de „Thaïs” de Anatole France. O carte mare în toate ale ei, dar el rămăsese mai ales cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Sarcasmul lui Drusus era aproape de insultă. „Bietul om ar fi trebuit să se retragă într-o provincie îndepărtată împreună cu nevasta aceea prea faimoasă și să nu se mai arate. Însă, nefiind destul de isteț, l-a salutat pe Tiberius cu o devoțiune care era, poate, teamă, dar pe care Tiberius a luat-o drept bătaie de joc. Îndată asupra lui s-au abătut falsele acuzații: discursuri rebele și conspirație. Au însăilat un proces dezgustător, iar sărmanul om a fost zdrobit. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stai alături de el era foarte riscant. Îl privi pe tânărul Gajus; acesta vru să-l salute, însă ura îi uscă gâtlejul. Pentru prima oară în viața lui, se aplecă, apucă marginea tunicii și, tăcut, cu un gest lent, plin de devoțiune, o sărută. Percepu, în adierea proaspătă a insulei, un iz stătut de lână păstrată de cine știe când, ca în casa Liviei. De sus, cu o ușoară tresărire de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă era frumoasă sau nu, dacă era tânără sau nu, îi văzu doar ochii negri și mari, mărginiți de o umbră, profunzi datorită licăririi de aur a cerceilor grei. Întinse mâna spre ea, iar ea, dintr-un impuls, cu o devoțiune orientală, i-o luă, o strânse drăgăstos și o sărută. O lăsă să-i strângă mâna, băgă de seamă că avea încheieturi subțiri și mâini călduțe, moi, foarte frumoase. Domus Gaj De pe imensul șantier pe care îl deschisese pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala, scările, soclurile pilaștrilor și coloanelor, se adunase în mici dune la baza zidurilor și în porticuri. Templul nu era foarte înalt, dar avea o lungime colosală. În Egiptul antic, dacă - în semn de devoțiune sau de mulțumire în cazul victoriilor - la un templu se adăugau un vestibul, o sală sau un portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată de nisip, și a descoperit o imensă sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
identifică însă mai rapid decît cea a criticilor mai liberali diferența specifică - „anarhică”, expresionistă - a lui Fundoianu față de „tradiționalismul” tematic. Nu e de mirare că Ion Vinea este considerat „figura cea mai plină dintre literații anarhici”; „îndelungata activitate beletristică” (proba devoțiunii față de artă) și colaborarea la „cele mai multe publicații contemporane - vreo 16 la număr”, unele cu „anumită vază, ca: Gîndirea, Cugetul românesc, Noua revistă română, Adevărul literar etc.” (certificatul de compatibilitate cu direcția tradițională canonică, plus „disponibilitatea” necesară), sînt considerațiile intrinseci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chestiune deosebit de gravă, chiar dacă e dobândită fără premeditare. După cum, indiferent de dimensiunea extinsă impusă de noua condiție tripartită, acuzatul nu are niciun drept să disturbe cu călcătura sa stricăcioasă și greoaie priveliștea minunată din fața blocului, realizată cu atâta migală și devoțiune de doamna Cleopatra. Cleopatra: Zi de zi florile sunt distruse, domnule. Aspectul grădiniței este din ce în ce mai depresat și derizoriu. Nicio scară nu arată acum atât de rău ca a noastră. Judecătorul: Cum spuneam, acuzația se susține și este foarte gravă. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o atenție deosebită. Una dintre primele personalități taoiste a fost Yang Chu, care a trăit cam în secolul al IV-lea î.e.n. El a dat naștere tradiției hedoniste în taoism, în care mulțumirea simțurilor era privită ca o formă de devoțiune în tao. Unii dintre discipolii și succesorii lui s-au dedat unei vieți de depravare necontrolată, susținând că astfel ajung să perceapă tao la fel de direct ca și alții care o găseau „stând liniștiți și nefăcând nimic”. Printre cei mai celebri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]