2,071 matches
-
spectacol oglindă Există, fără îndoială, o tiranie a Trecutului mai mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prin asumarea unei serii de precarități, a unei instabilități, căutări și nesiguranțe. Unii se tem că iubirea arde cu flacără prea mare și se consumă prea repede. Altora le este frică să-și stârnească focul pasiunii, pentru a nu fi devorați de vâltoarea ei. Iubirea e ca o flacără aprinsă, ce tânjește să nu fie stinsă. De ea nu ești sigur că o ai, ci trebuie să o cauți! Iubirea este vecină cu suferința, Însă fără să se confunde cu aceasta
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a spus de atâtea ori, când modelul masculin cerut de vremuri se află la antipodul gracilității impasibil-elegante, când militarul - o cifră pierdută Într-o uriașă masă de anonimi - contrazice clipă de clipă, prin felul său de a trăi (brutal, vulgar, devorat de instincte), esența Însăși a dandysmului, ce le mai rămâne de făcut unui Proust, Montesquiou, Vaché, D’Annunzio? Aparent, ei nu au nici o șansă În fața „marelui măcel”. Dar dacă le urmărim atent biografiile, vom observa ceva cu totul impresionant. Auritele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandy, fie el cât de mic, În acest monument de măreție, cu un corp uriaș, cu o operă gigantică? Și totuși, Honoré de Balzac, stins, ca și contele d’Orsay, la doar 51 de ani, epuizat de miile de pagini, devorat de grandioasele proiecte și de o viață trăită paroxistic, stă la loc de cinste În acest catalog al dandy-lor. Oricât ar părea de ciudat, el se lasă Împins aici nu doar pentru că a compus un Tratat de viață elegantă, nici
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
răceală pe care o purta ca pe o armură și Îl făcea de neatins 1. Între toate cluburile din Anglia, tocmai la „Watier” nebunia jocului Îi cuprinsese pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte să-și Înece sila nesfârșită de viață și să-și ațâțe sângele de normanzi - acest sânge care nu clocotește decât dacă pradă sau câștigă ceva - lăsând În voia sorții, la cheremul zarului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Economia începe să cunoască ceea ce noi numit efectul de venit sau tendința de creștere a profitabilității (în parte falsă, în parte adevărată), ca urmare a creșterii cantității de monedă în circulație. Sigur că o parte din acest venit va fi devorat de inflație, dar o parte va rămâne la producător și va încuraja investițiile, dezvoltarea și expansiunea economică. Michael Beaud vorbește despre creșteri, chiar foarte mari ale prețurilor: "Pe măsură ce metalele prețioase devin tot mai abundente (este vorba despre descoperirea Americii n.n.
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
biserică, plantarea unui copac al libertății: Trebuie să ne imaginăm aceste scene ca fiind violente, dar ritualizate. Mulțimea care vrea să smulgă girueta nobilului se Îndreaptă spre castel sub forma unei procesiuni, cu tobele municipale În frunte; În jurul rugului care devorează băncile bisericii, ea alcătuiește un cerc ordonat. ș...ț Plantarea (copacului libertății - n. M.C.) apare după distrugerea violentă a vechii ordini. Ea nu ascunde violența, ale cărei urme copacul le poartă Încă, dar aceasta nu este o nouă formă de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
omnisciența zeilor și, mai ales, viclenia lor: Mâncând carnea, oamenii Își semnau sentința de moarte. Stăpâniți de legea burții, ei se vor purta de atunci Înainte ca toate animalele care populează pământul, apele sau aerul. Dacă le face plăcere să devoreze carnea unui animal pe care viața l-a părăsit, dacă au nevoie imperioasă de hrană, Înseamnă că foamea lor niciodată domolită, mereu renăscândă, este semnul unei creaturi ale cărei forțe se uzează și se epuizează Încetul cu Încetul, care este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preface că vrea să Închine cu vin și Îl lovește pe Toma atunci când acesta se pregătea să bea. În sfârșit, eroii Încalcă normele maritale, seduc sau răpesc femei interzise lor: Heracle, deși căsătorit, o răpește pe Deianira și va fi devorat de cămașa otrăvită a lui Nessus, Starktar Întreține relații cu soția regelui său, iar Sisupala seduce o femeie măritată. Acest tip de greșeală este abundent actualizată În ciclul romanelor cavalerești, unde Lancelot și Tristan abdică de la codul cavaleresc, Îndrăgostindu-se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și este trimis la Berna, Oslo și Stockholm. Debutează în octombrie 1928 cu proza Match nul, în „Tiparnița literară”, apoi publică versuri și proză în revistele românești de avangardă. Primul volum îi apare în 1934: Apunake și alte fenomene; „autor devorat de personajul său” (Monica Lovinescu), Apunake devine pseudonimul lui C. O nouă ediție din Apunake... iese în 1946 și tot atunci, a doua carte, Afară de Unu Singur. În ciuda tirajului limitat, cartea a circulat și era cunoscută de Paul Goma în
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
nuvelă, a fost ignorată de comentatori. Romanul Înapoi la Savina (1975) continuă Minciuna, ambele fiind contopite și dezvoltate, cu o nouă distribuire a materiei narative, în Risipa (1979). Minciuna supune unor laborioase investigații - prin urmărirea unui caz - psihologia automistificării. Adolescent devorat de complexe dostoievskiene, Arhip e un suflet care nesuportând existența reală, simțindu-se neînstare a se integra social, adoptă „minciuna” ca mod al izolării de lume. Se instalează în ficțiune ca într-o altă realitate, asupra căreia exercită puteri demiurgice
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mondial. O altă reușită portretistică ce vădește putere de introspecție este legată de figura lui Marcel Proust (Au bal avec Marcel Proust, 1928). Scriitorul evocat pare să iradieze o fascinație hoffmanniană. Comentariul unor scrisori vine să completeze imaginea unui însingurat, devorat de boală și dornic de afecțiune. Corespondența adnotată va constitui, de altfel, un eficient mijloc de evocare și în volume ca La Vie d’une amitié, Le Confesseur et les poètes, Échanges avec Paul Claudel ș.a. Se cuvin, de asemenea
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
era vraja prin care un cuvânt, o strofă, un verset ne transportau într-o clipă veșnică de frumusețe. Îmi venea să-i spun Charlottei că literatura aceea murise în Franța. Și că în multitudinea cărților de astăzi, pe care le devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o căutam în zadar pe cea pe care mi-aș fi putut-o imagina în mâinile ei, în mijlocul unei izbe siberiene. Da, o carte deschisă, iar ochii ei scânteind de lacrimi... În conversațiile imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stema și steagurile Domnului. În toate cazurile este vorba de răpirea unor atribute divine care reglementează ordinea cosmică, răpire ce răstoarnă supremația lui Dumnezeu în favoarea Demonului și, implicit, răstoarnă supremația Ordinii în favoarea Dezordinii. Soarele, Luna, stelele etc. sunt răpite sau devorate de demoni, fiind înlocuite cu tenebrele precosmogonice. „Opoziția întuneric/lumină se supra- pune polarității fundamentale Haos/Cosmos” (10, p. 99). Astrele sunt fie ascunse în Infern sau reprezentări simbolice ale acestuia (peșteră, beci etc.), fie în pântecele întunecos al Demonului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folclorul mitic românesc, el este făcut răs- punzător pentru cutremurele de pământ, pentru boli, pentru furtunile și grindinele care distrug recoltele (94). El este cel care roade furcile (arborele) pe care se sprijină pământul, el este cel care ciclic fură (devorează) astrele și însemnele divine ale ordinii cosmice și tot el este cel care, „la vremea de apoi”, va distruge complet lumea prin potop de apă sau de foc. El este, ca în balada Antofiță a lui Vioară, stăpânul apelor (Vidros
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tiilor imprevizibile în care orbecăi și rătăcești paralizat de frica monstrului a cărui răsuflare o auzi când departe, când foarte aproape. Și chiar dacă, printr-un miracol, vei reuși să răpui fiara, ești osândit să rămâi pe veci în măruntaiele Labirintului, devorat de „monstrul arhitectonic” (20). „Adevărata fiară nu e atât Minotaurul, cât Labirintul însuși” (4). Și pentru că în fața lui Tezeu stau doi monștri la fel de nemiloși și la fel de invulnerabili, el va avea nevoie de două arme la fel de redutabile : securea și ghemul. Parcurgerea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și încercând să ne închipuim parcurgerea în ambele sensuri a firului unui ghem. Călătorul imaginar care s-ar aventura într-o astfel de expediție fantastică în măruntaiele ghemului ar fi confruntat cu același șir de dificultăți insurmontabile ca și victimele „devorate” de Labirintul din Cnossos : același deplin întuneric, aceeași spaimă a drumurilor necunoscute, aceeași dezorientare provocată de lipsa totală de repere, aceleași irezolvabile dileme în fața nenumăratelor răspântii, aceeași extenuantă rătăcire, același sentiment al monotoniei datorat recluziunii prelungite, aceleași accese inhibante de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvântul latin texo („a țese, a împleti”), cel sanscrit taks („a tăia cu securea”) (22, p. 21) și cel grecesc taxis („ordine”). Am văzut deja analogia (formală, dar și simbolică) dintre planul labirintului și pânza de păianjen. Fratele Ariadnei, Minotaurul, devorează victimele prinse în „păienjenișul” Labirintului, la fel cum păianjenul își devorează victimele prinse în pânza sa. Pe de altă parte, după unele variante ale legendei, Ariadna s-ar fi spânzurat (Plutarh, Thezeus, XX), tipică reprezentare simbolică a păianjenului suspendat în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tăia cu securea”) (22, p. 21) și cel grecesc taxis („ordine”). Am văzut deja analogia (formală, dar și simbolică) dintre planul labirintului și pânza de păianjen. Fratele Ariadnei, Minotaurul, devorează victimele prinse în „păienjenișul” Labirintului, la fel cum păianjenul își devorează victimele prinse în pânza sa. Pe de altă parte, după unele variante ale legendei, Ariadna s-ar fi spânzurat (Plutarh, Thezeus, XX), tipică reprezentare simbolică a păianjenului suspendat în aer de propriul său fir. De asemenea, pe vase vechi, Ariadna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fiarei prin încercuire (de foc, de data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și șarpele). Monstrul este, în acest caz, un balaur care „a oprit drumurile, a stricat potecile” și a devorat 99 de voinici (sau a răpit o fecioară). Iorgovan, care trebuie „să deschidă drumurile”, își comandă la faur arme redutabile (buzdugan, sabie), dar ele se dovedesc ineficiente în lupta cu „șarpele negru”. Acesta se ascunde în pădure, într-un labirint
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în cea mai veche relatare (secolul al VI-lea e.n.) privind un sfânt francez saurocton, Sf. Marcel - episcop al Parisului (secolul al V-lea e.n.) și devenit patron al orașului - supune un balaur, dar nu pentru că acesta e gata să devoreze o fecioară virtuoasă (așa cum se întâmplă de regulă), ci pentru că devorează trupul defunct al unei femei vicioase : Când șarpele ieși din pădure ca să se ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un sfânt francez saurocton, Sf. Marcel - episcop al Parisului (secolul al V-lea e.n.) și devenit patron al orașului - supune un balaur, dar nu pentru că acesta e gata să devoreze o fecioară virtuoasă (așa cum se întâmplă de regulă), ci pentru că devorează trupul defunct al unei femei vicioase : Când șarpele ieși din pădure ca să se ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar monstrul, cu capul plecat, veni să ceară îndurare, dând din coadă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Iată rezumată această legendă, cu pasaje extrase din Viețile sfinților pe luna aprilie, tipărită la Mănăstirea Neamț în 1834. În Palestina, lângă o cetate, un balaur fioros își face lăcaș într-un iezer (sau într-o grotă), terorizând populația și devorând oamenii și animalele care se apropiau. Pentru a potoli furia distructivă a monstrului, i se oferă periodic un copil din cetate. Vine și rândul fetei împăratului, care este expusă pe malul apei (sau la gura peșterii). Când balaurul este gata
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vomită în mâinile lui Algazy” (39). Ce era imagine romantică la Eminescu și intuiție ludică la Urmuz este erudiție livrescă la Umberto Eco. În romanul său Numele tranda firului, Jorge, bătrânul bibliotecar orb (personificare probabilă a lui Jorge Luis Borges), devorează o misterioasă carte a lui Aristotel, ale cărei pagini erau unse cu otravă. „[Jorge] s-a dat înapoi, strângând volumul la piept cu stânga, în timp ce cu dreapta sfâșia mai departe paginile și le băga în gură.” Jorge moare, nu înainte de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]