2,113 matches
-
să fie dăunătoare din alte puncte de vedere). Spre deosebire de insecticidele chimice, care prezintă inconvenientul major de a ataca fără discernământ toate insectele, auxiliarele naturale vizează o anumită pradă. Buburuzele Larvele de buburuză sunt mari amatoare de larve de păduchi și devorează cantități considerabile! Puteți cumpăra larve de buburuze pentru a combate păduchii. Crysopa Larvele de crysopa mănâncă și ele sute de păduchi. Veți identifica crysopa după aripile mari (câțiva centimetri), palide, îndreptate spre partea din spate a corpului. Carabii Carabii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Recoltarea va avea loc la aproximativ două luni după plantare. Guliile pot fi depozitate în cămară, pentru iarnă, timp de mai multe luni. Bolile verzei Varza poate fi victima mai multor paraziți precum fluturele alb al verzei, a cărui larvă devorează frunzele și nu lasă decât nervurile neatinse. Larva muștei de varză produce la rândul ei pagube, atacând tulpina, pe care o roade din interior. Pentru a eradica paraziții respectivi, puteți utiliza „gulerașe” special fabricate, care vor împiedica femela să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
14). Mai este numit și sol bazic. Alogam, alogamie Plantele alogame se pot fecunda prin polenizare încrucișată între varietăți diferite: o varietate poate fecunda o alta, producând astfel semințe ce dau naștere unor plante hibride. Purice Această mică insectă săltăreață devorează frunzele plantelor. Mai este numită uneori și „purice de pământ”. Adaos Adaosurile corectează natura solului, calcaros sau acid. Astfel, terenul devine mai permeabil, mai puțin acid etc. În acest scop, folosim mai ales nisip, turbă, oxid de calciu sau calcar
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Senzația de ambiguitate dintr-un Cântec de jale cheamă în memorie acel „parcă sunt și nu mai sunt” dintr-o confesiune argheziană. Întrebările metafizice și reculegerea merg împreună, într-o legănare muzicală. Este, oare, M. un poet al tragicului? Un devorat de spectrul morții? Pașii lui spre infinit nu merg prea departe. Un greier al cărui cânt se oprește brusc îi amplifică subit starea de vid existențial: „Sunt singur, bat cu pumnul în pământ,/ De ce-ai tăcut? Mai singur-singur sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
simplu, să deschizi ochii pentru a observa că diferitele mulțimi post-moderne se sprijină în mod esențial pe dispariția subiectului în efervescența sau banalitatea grupului. Sport, muzică, religie sunt supuse acțiunii "legilor imitației". La fel și diversele instituții sociale, care sunt devorate de un tribalism galopant. Este momentul să recunoaștem toate acestea, dacă vrem să putem numi noua legătură socială în gestație. Pe scurt, închiderea în eul mărunt, constitutiv al carapacei moderne, și-a pierdut actualitatea. Într-un mod imaginat, visătorul etnolog
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
drumul cât și rostul lui". Care e, într-adevăr, rostul drumului, menirea ieșirii în orizontul chipului întors de la cele lumești, intrarea în forma plină, în preaplinul golului - acum - desăvârșit?4 Ce arată această imagine orbitoare care intră în ochi, îl devorează până la saturație, răpindu-i vederea, sorbindu-l în golul "mortal" al unui prag nevăzut? Căci nu atât de atingerea pragului e vorba, cât de trecerea sa eshatologică, de asimilarea unei finalități fără sfârșit, a începutului nesfârșirii. Dacă ochiul cunoaște rostul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
realism halucinant" La originea tuturor acestor schimbări este același factor care a deschis, în Secolul Luminilor, epoca modernă: cunoașterea. Dar nu doar cunoașterea pură, oferită de științe, ci și cunoașterea aplicată din economie și confruntările politico-militare. Această cunoaștere explozivă a devorat „bornele” clasice și moderne care stabileau căile și granițele realității trăite și gândite. Realitatea pe care o trăim în secolul XXI nu mai este cea newtoniană, cu timpul uniform al ceasornicelor mecanice și cu spațiul măsurabil în kilometri de cale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un colț. Stăteau cu limba atârnată și gâfâiau, deschizând uneori foarte mult maxilarele, lipăiau lichidele, preferau carnea și cel mai vag miros al acesteia, inclusiv cel al unei păsări moarte, era de ajuns pentru a le atrage imediat, pentru a devora prada cu înverșunată furie, fără să le mai poată fi luată. Erau insensibile la frig și la căldură și refuzau orice haine, chiar și pe gerurile aspre ale iernii, dezgropau mortăciuni și vânau orătăniile. Fetițelor le era frică de lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pentru a mânca antilopa...”, aceste caractere sunt foarte repede identificate în memorie cu niște cuvinte, iar sensul foarte familiar al acestora este disponibil imediat. Dar dacă ochiul citește o frază cum ar fi „Tiranozaurul țâșni dintre pteridofitele arborescente pentru a devora un triceratops”, mai multe cuvinte vor avea nevoie de un timp mai îndelungat pentru a fi identificate și pentru a li se găsi un sens. De exemplu, dacă durata unei priviri este de aproximativ un sfert de secundă pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Kyra Kyralina și Stavro, pe care le trimite de asemenea celui care îl încurajase să scrie. Acesta îi răspunde de îndată: „Dragă prietene, nu mai aștept să-mi găsesc timpul necesar ca să-ți răspund. Nu mai pot aștepta, după ce am devorat Kyra Kyralina, în toiul nopții. Trebuie să-ți spun numaidecât: e formidabilă. Nu există nimic în literatura de azi care să aibă tăria aceasta. Nu există nici un scriitor de astăzi - nici eu, nici oricare altul - care să fie capabil s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
domnule, acasă, pe amărâtul ăla de aragaz de la bloc”, declară doamna Mariana, fericită nu doar pentru că și-a ostoit foamea, ci și pentru faptul că fiica dumneaei, o postadolescentă de 18-19 ani, grăsuță, cu carnea albă și cu o față devorată de coșuri, a reușit în fine să intre în rând. De altfel, în tot timpul în care a mai rămas în rând lângă mama sa nu a făcut altceva decât să scrie SMS-uri și să vorbească cu voce scăzută
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la 18 septembrie 1985 Domnule director, Pentru conducătorii de astăzi ai României libertatea înseamnă, într-o curioasă răsturnare de sens, supunere liber înțeleasă. Că nu tot românul acceptă ideea aceasta o demonstrează numeroase fapte. Știam, din citite, că revoluțiile își devorează propriii copii. Că lucrurile s-au întâmplat așa și în România mi-a fost dat să constat cu ani în urmă cu prilejul unei întâlniri dintre foștii ilegaliști din județul Caraș-Severin și primul-secretar de atunci al Comitetului județean de partid
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ce să zic! Astea-s scorneli de-ale tale. Oamenii politici sînt ouați de partide și cînd ies din găoace, ce văd întîia oară le este mamă și tată. Ai văzut tu pe unul ajuns sus care să nu fie devorat de cei care l-au cocoțat acolo? Vezi pe Năstase, Constantinescu, Roman și acuși pe Tăriceanu. Păi, asta este. Un Rege este un Rege și are o aură pe cap care nu cade nici măcar cînd este ghilotinat. Cam în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
carne. Chiar această ultimă credință este susceptibilă de interpretări diverse: animalul "renaște grație Stăpânului Animalelor, sau "sufletului" care sălășluiește în oase, sau, în fine, grad faptului că vânătorul i-a asigurat un "mormânt" (pentru a evita ca oasele să fie devorate d către câini). Întotdeauna trebuie să ținem cont de multiplicitatea interpretărilor posibile ale unui documen a cărui intenționalitate magico-religioasă este plauzibilă. Dar, pe de altă parte, nu trebuie s. uităm că oricare ar fi deosebirile dintre vânătorii arctici și cei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
indo-euro-penilor și ale turco-mongolilor vor fi întreprinse sub semnul vânătorului prin excelență, al carnasierului. Membrii confreriilor militare (Mănnerbunde) indo-europene și cavalerii nomazi ai Asiei Centrale se comportau față de populațiile sedentare pe care le atacau asemeni carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) și se considerau urmașii unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la numeroase populațiuni primitive 17. Sutele de mii de ani trăite într-un fel de simbioză mistică cu lumea animală au lăsat urme indelebile, în plus, extazul orgiastic e capabil să reactualizeze comportamentul religios al primilor paleohominizi, când vânatul era devorat crud; e ceea ce s-a întâmplat în Grecia, cu adoratorii lui Dionysos (§ 124), sau la începutul secolului al XX-lea, la populațiile A'âssaua din Maroc. 11. Cultivarea plantelor alimentare. Mituri de origine Se știe, din 1960 încoace, că satele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fură zeilor focul din cer, ascunzându-1 într-o tulpină de soc (Theog., 567; Munci, 52). Întrucât Zeus se hotărăște să-i pedepsească, atât pe oameni cât și pe protectorul lor, Prometeu a fost pus în lanțuri și un vultur îi devora zilnic "ficatul nemuritor", care se refăcea noaptea (Theog., 521 sq.; Munci, 56). Într-o zi el va fi eliberat de Heracles, fiul lui Zeus, spre mărirea gloriei acestui erou. În ce îi privește pe oameni, Zeus le-a trimis femeia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oameni, afirmă Prometeu, trăiau "sub pământ, în adâncurile peșterilor lipsite de soare"; ei nu cunoșteau anotimpurile, nici domesticirea animalelor, nici agricultura; Prometeu i-a învățat 16 Numele său nu figurează în Homer. 17 Ceea ce anula binefacerile împărțelii; căci, obligați să devoreze carne crudă și în imposibilitate de a jertfi zeilor, oamenii reintrau în rândul fiarelor sălbatice. 18 în zadar își învățase Prometeu fratele să nu accepte nimic de la Zeus. Nătărăul de Epimeteu o primește pe Pandora și se căsătorește cu dânsa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ursul îi sunt animale favorite și heraldice; fapt ce amintește de prototipurile asiatice. Homer (Iliada, V, 549) povestește cum Artemis 1-a învățat pe Scamandrius arta de a vâna orice vânat. Dar ea se înfurie când doi vulturi sfâșie și devorează o iepuroaică gravidă (Eschil, Agamemnon, 133 sq.) Artemis este prin excelență zeița fecioară, ceea ce putea să se înțeleagă, la început, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitate indiferență față de dragoste. Imnul homeric către Afrodita
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lupte neobișnuite, sau prin trădare (Agamemnon răpus de către Clytemnestra, Laios de către Oedip etc.). De multe ori, moartea lor este deosebit de dramatică: Orfeu și Penteu sunt rupți în bucăți, Acteon este sfâșiat de câini, Glaukos, Diomede, Hippolyt de către cai; ori sunt devorați sau trăsniți de către Zeus (Asclepios, Salmoneus, Lykaon etc.), ori mușcați de un șarpe (Oreste, Mopsos etc.)46. Totuși, moartea lor este aceea care confirmă și proclamă condiția lor supraumană. Dacă nu sunt nemuritori, precum zeii, eroii se disting de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cartea Rivayăt pehlevi 16 B, fragment tradus de către M. Mole, op. Cit. Pp. 126 sq. 54 Vezi textele traduse de M. Mole, pp. 87 sq., 90, 126 sq. Etc. Zarathustra și religia iraniană expunerea cadavrelor într-un loc anume, unde erau devorate de către vulturi și câini 55. Iranienii din est practicau bocetele rituale și își administrau lovituri puternice, ajungând chiar până la sinucidere. Dar zoroastrismul interzice drastic "planșetele și bocetele", declarându-le născocirea lui Angra Mainyu 56. Cât privește experiențele sufletului după moarte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
păduri, în cursul jertfirii victimei prin 12 Se cunosc alte exemple de "nebunie" provocată de Dionysos când nu era recunoscut zeu: e.g. femeile din Argos (Apollodor, II, 2, 2; III, 5, 2); fiicele lui Minyas la Orchomenos au sfâșiat și devorat pe fiul uneia din ele (Plutarh, Quaest. gr., XXXVIII, 299 e). 13 în secolul al V-lea, Teba devenise centrul cultului, căci acolo se născuse Dionysos și se găsea mormântul Semelei. Totuși, nu fusese uitată rezistența începuturilor, și una din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceste libertăți a figurat și eliberarea de interdicții, de reguli și de convenții de ordin etic și social, acest lucru pare sigur; aceasta explică, în parte, adeziunea masivă a femeilor 14. Dar experiența dionysiacă atingea niveluri mai profunde JBacchantele care devorau carne crudă reintegrau un comportament refulat de zeci de mii de ani; /frenezii asemănătoare revelau o. comuniune cu forțele vitale și cosmice și ele puteau fi interpretate doar ca o posesiune divină. Era de așteptat ca această posesiune să fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Evul Mediu. R. Eisler atrăsese atenția despre Aissâua (Issawiya) care practică omofagia rituală (numită frissa, de la verbul farassa, "a sfâșia"). Identificați mistic cu carnivorele, ale căror nume le poartă (șacali, pantere, lei, pisici, câini), adepții sfâșie, scot măruntaiele și devorează boi, lupi, berbeci, oi, capre. Masticația de cărnuri crude este urmată de un dans frenetic de jubilare, "pentru a se bucura sălbatic de exta/, și a comunica, cu divinitatea" (R. Brunnel). în secolul al IV-lea î. Hr. Credincioșii lui Sabazios
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al stabilirii serviciilor, asigurînd pentru totdeauna comunicarea ideilor, făcînd imposibil succesul capcanelor care altădată reușeau tiranilor." "Cărțile, notează un alt jurnal, în același an, au creat opinia, cărțile au făcut să se coboare lumina în toate clasele sociale și au devorat prejudecățile care ne subjugă."40 Condorcet și, înaintea lui, Kant au făcut filosofia acestor exaltări. În al VIII-lea tablou din Schița unui tablou istoric al progresului spiritual uman (1793), Condorcet binecuvîntează inventarea mașinii de tipărit pentru că a instaurat opinia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]