KorAP: Find »[drukola/base=diagnoză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...69 >

1,723 matches

Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680

cauză din punct de vedere social și profesional); ambele forme de prognoză constituie împreună părți componente ale recuperării individuale; diagnoza în psihopedagogia specială constitue o etapă intermediară între diagnoza organică, diagnoza funcțională, diagnoza socială și prognoză; primele două forme de diagnoză sunt anterioare psihodiagnozei și intră, în parte, în sarcina domeniului medical, iar ultimele două urmează psihodiagnozei și revin domeniului psihopedagogic; diagnoza psihică are o independență mai mare, devenind, în același timp, elementul fundamental pe baza căruia se realizează diagnoza socială

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
psihopedagogia specială constitue o etapă intermediară între diagnoza organică, diagnoza funcțională, diagnoza socială și prognoză; primele două forme de diagnoză sunt anterioare psihodiagnozei și intră, în parte, în sarcina domeniului medical, iar ultimele două urmează psihodiagnozei și revin domeniului psihopedagogic; diagnoza psihică are o independență mai mare, devenind, în același timp, elementul fundamental pe baza căruia se realizează diagnoza socială și prognoza. Atât în procesul evaluării medico‑psihosociale, cât și în luarea deciziilor privitoare la copil, trebuie să se respecte principiile

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
de diagnoză sunt anterioare psihodiagnozei și intră, în parte, în sarcina domeniului medical, iar ultimele două urmează psihodiagnozei și revin domeniului psihopedagogic; diagnoza psihică are o independență mai mare, devenind, în același timp, elementul fundamental pe baza căruia se realizează diagnoza socială și prognoza. Atât în procesul evaluării medico‑psihosociale, cât și în luarea deciziilor privitoare la copil, trebuie să se respecte principiile parteneriatului cu familia și cu copilul, în raport cu vârsta și gradul său de dezvoltare. Evaluarea și încadrarea într‑un

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
au generat situația existentă); prognostică - oferă posibilitatea de a emite presupoziții și a anticipa performanțele viitoare ale elevilor, luând în considerație rezultatele înregistrate; această funcție este necesară pentru a organiza și a planifica secvențele didactice următoare, asociindu-se celei de diagnoză, cele două funcții fiind complementare; de certificare a nivelului de cunoștințe și abilități ale elevilor la sfârșitul unei perioade lungi de instruire (ciclu de învățământ); de selecție a elevilor pentru accesul într-o treaptă superioară de învățământ sau într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
considerare atât nevoile elevilor cu potențial ridicat cât și elevii care au nevoie de sprijin suplimentar (cerințe educative speciale), pune accentul pe îmbunătățirea performanțelor școlare și pe creșterea nivelului așteptărilor cadrelor didactice, cu focalizare pe solicitarea cognitivă. În practica curentă, diagnoza pedagogică utilizează probe de evaluare a achizițiilor, raportate la obiectivele programelor școlare. Dar performanța actuală a elevului poate fi raportată nu numai la realizările majorității colegilor de generație, dar și la potențialul lui de învățare, specific, deosebit. Pe această cale

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
acesta va intra în sfera de interes a serviciilor educaționale speciale (învățământul special), dar numai după evaluări repetate. Un alt aspect important se referă la anumite transformări/schimbări care au vizat organizarea și funcționarea structurilor abilitate să efectueze evaluarea/expertiza, diagnoza și orientarea copiilor/elevilor cu cerințe speciale. Astfel, spre exemplu, până în decembrie 2001, de problematica acestor copii cu cerințe speciale se ocupau trei comisii care aveau responsabilitate decizională: - Comisia pentru protecția copilului - lua decizii asupra măsurilor de protecție și asistență

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
dificultate, anticipăm că vor mai interveni noi modificări în organizarea și administrarea structurilor decizionale (comisii de evaluare, instituții, categorii de specialiști etc.) din domeniul protecției copilului. Cu toate acestea, indiferent de ce denumire vor avea, etapele fundamentale, respectiv depistarea, evaluarea/expertizarea, diagnoza, orientarea școlară și profesională, adaptarea și integrarea socială, vor rămâne în responsabilitatea structurilor administrative și executive care se vor ocupa de problemele copiilor cu cerințe speciale din țara noastră. Convenția cu privire la drepturile copilului și Regulile standard privind egalizarea șanselor pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
principalele tipuri de evaluare cunoscute în literatura de specialitate. Care sunt efectele/consecințele procesului de evaluare/expertiză a persoanelor cu dizabilități în contextul legislației și al programelor de intervenție, asistență și protecție din țara noastră? Analizați relația dintre procesul de diagnoză și prognoză în cazul subiecților cu dizabilități. • Efectuați o analiză din perspectiva principiilor care orientează procesul de expertiză/evaluare a cerințelor educative speciale ale unui copil/elev și pentru orientarea școlară și profesională a acestuia. • Ce presupune evaluarea complexă a

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
corectării lor; cunoașterea și prevenirea efectelor negative ale tulburărilor limbajului asupra comportamentului și personalității logopatului; depistarea populației cu deficiențe de limbaj, începând cu vârsta preșcolară și organizarea activității pentru prevenirea și recuperarea tulburărilor de limbaj; elaborarea strategiilor și metodologiilor de diagnoză, prognoză și intervenție diferențiată în logopedie; formarea de specialiști logopezi, cu o pregătire psiho-pedagogică, teoretică și practic-aplicativă care să stăpânească terapia tulburărilor de limbaj; studierea și cunoașterea diferitelor aspecte ale deficiențelor senzoriale și mintale care influențează constituirea structurilor limbajului; optimizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
demografice, modul în care funcționează și relațiile stabilite în cadrul unei familii; într‑o singură imagine este reprezentată cronologia a cel puțin două‑trei generații și ciclul vieții de familie, pornind de la un caz/subiect analizat în contextul unei activități de diagnoză, terapie sau consiliere. Genograma este construită împreună cu clientul sau familia acestuia, pe baza unei conversații sau a unui interviu, permițând clarificarea unor aspecte sau detalii ale mediului relațional din familia respectivă. În structura genogramei se folosesc mai multe semne și

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281

planificare, dezvoltare și conducere existente la un anumit nivel de organizare (comunitar/local, regional, național, internațional). Un indicator social îndeplinește o serie de funcții între care (Mărginean, 2002, p. 34): mijloc de informare privind starea unui domeniu social, mijloc de diagnoză socială; mijloc de analiză, evaluare și interpretare a diferitelor fenomene, relații, procese sociale și acțiuni sociale; mijloc de cercetare a obiectivelor de dezvoltare într-un domeniu sau altul; instrument al planificării și prognozei dezvoltării sociale; mijloc de urmărire (măsurare) a

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
necesare mijloace specifice care se plasează „alături” de capitalism, în organizarea cooperatistă (Manoilescu, 1942, p. 127). Pe baza studiului sociologic al structurii sociale a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, C. Stere stabilește o diagnoză a stadiului său de evoluție întemeiată pe: a) caracterul social al populației majoritare - țărănimea și tendințele ei sociale; b) caracterul agrar al structurii economice și lipsa industriilor mari, ceea ce face imposibil de aplicat schema standard a evoluției capitalismului occidental stabilită

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
său, o influență binefăcătoare asupra unității morale a națiunii; - cercetările monografice și de acțiune socială în peste 126 de sate, cu participarea a aproape 1 000 studenți și 1 600 specialiști și tehnicieni, au oferit informații și interpretări esențiale pentru diagnoza situației satelor, ce acopereau 80% din populația țării (Gusti, 1938): fărâmițarea proprietății, bugetul gospodăriilor de țărani săraci, mijlocași și bogați, inventarul agricol, mortalitatea excesivă, deficitul de nașteri în anumite zone, analfabetismul, alimentația, igiena sătenilor și a locuinței etc. Imaginea ISR

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
problemelor locale. Având în vedere creșterea substanțială a atribuțiilor autorităților locale ca prioritate centrală a programului de reorganizare administrativă, este deosebit de importantă dezvoltarea în forme multiple a p. local pentru dezvoltare social-economică. Pentru crearea unui p., prima fază este cea a diagnozei pentru analiza contextului acestuia. În acest sens, trebuie să se facă un inventar al actorilor instituționali existenți în domeniul de acțiune al viitorului p., trebuie identificați actorii potențiali, rolul jucat de acești actori până la momentul preconizat pentru debutul p.. În

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
lor geografică distingem: naționale, regionale, județene și locale. Strategiile (vezi strategie și planificare strategică) presupun o viziune globală asupra unei probleme care trebuie soluționată și fac referire la un context social și instituțional foarte bine precizat. Strategia descrie problema și diagnoza acesteia, precizează viziunea, scopul, obiectivele generale și principiile generale de acțiune. Prin strategie sunt operaționalizate domeniile și direcțiile de acțiune prioritare care conduc la atingerea obiectivelor globale. P.a. conțin măsurile concrete, cu orizonturi de timp și responsabilități clare, făcând referire

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
departament specializat, care realizează planurile strategice, propuse apoi conducerii executive pentru aprobare. Wilson adaugă faptul că p.s. este o funcție esențială a conducerii executive, rolul unui eventual departament implicat în procesul de p.s. fiind de a participa în etapele de diagnoză și de a facilita elaborarea unui plan, nu de a-l coordona. Definirea clară a rolurilor manageriale în p.s. este susținută și de rezultatele unui studiu realizat de Elliott Jacques, care clasifică pozițiile deținute într-o organizație după orizontul de

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
nivel decizional, (interimat, lider formal neacceptat etc.), chiar dacă funcționează aparent normal, având mari dificultăți în stabilirea unei strategii coerente pe termen lung. Ce este planificarea strategică? P.s. trebuie înțeleasă ca proces, având ca obiectiv (Mercer, 1991) creșterea performanței organizaționale prin diagnoza nevoilor grupului-țintă căruia i se adresează, stabilirea unor obiective organizaționale și identificarea etapelor necesare pentru atingerea acestor obiective. Însă nu orice obiectiv este strategic. Și proiectele, planurile sau programele au obiective. Strategia presupune însă o perspectivă holistică a tuturor elementelor

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
factori relevanți pentru domeniu ar fi fost prevăzută creșterea numărului de copii de vârstă preșcolară, cu suficient timp înainte pentru a suplimenta numărul de locuri. Analiza mediului extern are ca scop identificarea factorilor majori care pot influența implementarea planului strategic. Diagnoza mediului economic, politic, social, legislativ sau a celui tehnologic permite identificarea tendințelor majore care pot afecta p.s. Analiza mediului intern este focalizată pe: - buget; - resurse materiale (echipamente, spații); - capacitate operațională; - resurse umane; - servicii oferite; - sisteme de evaluare și monitorizare existente

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
acesteia. Un astfel de plan strategic necesită rezolvarea a numeroase probleme de coordonare între diferitele activități, de alocare a resurselor disponibile pentru diferitele activități, de alocare a resurselor disponibile pentru diferitele domenii și activități ale organizației. Fundamentarea lor impune atât diagnoza stadiului de dezvoltare organizațională, cât și previziunea factorilor majori care pot influența implementarea planului. La nivel departamental - extinderea serviciilor, a grupurilor-țintă sau a acoperirii teritoriale sunt doar câteva exemple. Astfel de planuri au obiective derivate și opțiuni strategice de la nivelul

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
spre instituționalizare ca oportunitate pentru implementarea planurilor și proiectelor; - interactivă, orientată spre crearea legăturilor public-privat pentru a îmbunătăți performanțele planificării; - sociocrată, centrată pe incluziunea în societate. Etapele p.t. sunt aceleași ca în orice proces de planificare strategică: definirea problemelor (inclusiv diagnoza problemelor), stabilirea obiectivelor, generarea alternativelor de soluționare, evaluarea acestora, selectarea celor mai viabile soluții, implementarea lor și asigurarea unui feedback prin monitorizare și evaluare. În raportul cercetării Model conceptual și metodologic pentru stabilirea sistemului de relații specifice planificării strategice regionale

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
de suportul politic și administrativ al autorităților. Planurile de amenajare trebuie să includă: - identificarea elementelor care condiționează dezvoltarea cu evidențierea problemelor si disfuncționalităților (pornind de la setul de „indicatori de analiză și evaluare” și de la componentele caracteristicilor economico-sociale, grupate pe domenii); - diagnoza problemelor și evaluarea decalajului dintre situația actuală și cea anticipată și dorită pentru orizontul stabilit; - strategia de dezvoltare spațială și programul de măsuri. PATN reprezintă sinteza programelor strategice și sectoriale pe termen mediu și lung pentru teritoriul național și este

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
societate. Modelele de justiție socială stau la baza formulării ideologiilor politice și la definirea - în termeni operaționali - a obiectivelor sociale generale. Formularea obiectivelor în termeni operaționali (deci măsurabili) impune, cu necesitate, depășirea nivelului valoric-normativ și utilizarea unor metode empirice de diagnoză a problemelor sociale concrete și de evaluare a intervențiilor proiectate. În lipsa unor abilități de analiză empirică sistematică, p.s. - în măsura în care pot fi formulate în termeni operaționali - vor funcționa „în gol”. „A știi cum să intervii presupune, deci, a știi cu precizie

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
ale societății americane. Nu întâmplător, unul dintre cele mai populare cursuri din universitățile americane este „Probleme sociale”. În formularea unei p.s. pot fi identificate 5 teme distincte: 1. identificarea p.s.: fenomen/proces cu efecte negative sau oportunități de dezvoltare; 2. diagnoza naturii p.s.; 3. determinarea magnitudinii ei; 4. identificarea soluțiilor la respectiva problemă și evaluarea lor, pentru a alege o soluție sau un pachet de soluții; în această categorie intră, firește, și identificarea și mobilizarea resurselor necesare soluționării p.s.; 5. voința

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
sociale Nu există o metodologie coerentă de analiză a problemelor sociale, deși elemente ale acesteia există în mare măsură. Este nevoie o structurare a metodelor deja existente de analiză a p.s.. Metodologia cercetării trebuie să aibă mai multe paliere. 1. Diagnoza problemei potențiale/actuale. În diagnoza problemei potențiale/actuale intră mai multe niveluri de analiză: a. identificarea problemei: delimitarea unui fenomen/ proces care actual sau potențial afectează, într-un fel sau altul, viața colectivității, devenind o problemă pentru aceasta; b. determinarea

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
coerentă de analiză a problemelor sociale, deși elemente ale acesteia există în mare măsură. Este nevoie o structurare a metodelor deja existente de analiză a p.s.. Metodologia cercetării trebuie să aibă mai multe paliere. 1. Diagnoza problemei potențiale/actuale. În diagnoza problemei potențiale/actuale intră mai multe niveluri de analiză: a. identificarea problemei: delimitarea unui fenomen/ proces care actual sau potențial afectează, într-un fel sau altul, viața colectivității, devenind o problemă pentru aceasta; b. determinarea magnitudinii problemei. Pentru aceasta sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]