1,929 matches
-
din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel ideea barocă a unei lumi „ruinate“, fragmentate, discontinue din domeniul limbajului poetic în cel al condiției concrete a obiectelor istorice. Negativitatea liberă, infinită a imaginii dialectice face din aceasta o scriitură a timpului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel ideea barocă a unei lumi „ruinate“, fragmentate, discontinue din domeniul limbajului poetic în cel al condiției concrete a obiectelor istorice. Negativitatea liberă, infinită a imaginii dialectice face din aceasta o scriitură a timpului. Istoria este filologie, după cum afirmă și Benjamin, iar obi ectul istoric este, în acest context, un citat al lumii sale. Varianta din 1939 a textului Paris, capitală a secolului al XIX-lea asumă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
filologie, după cum afirmă și Benjamin, iar obi ectul istoric este, în acest context, un citat al lumii sale. Varianta din 1939 a textului Paris, capitală a secolului al XIX-lea asumă un termen nou pentru această situație a gân dirii dialectice, termen care va deveni relevant îndeosebi atunci când va fi vorba despre „cunoașterea urbană“ a flaneurului: cel de fan tasmagorie (Phantasmagorie). Termenul se regăsește, desigur, la Marx, iar Benjamin nu este străin de înțelesul marxist În ultimul caz, termenul este legat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o substituie. Fantasmagoriile sunt, în sinteză, imagini ale dorinței (Wunschbilder) și în acestea „in ihnen sucht das Kollektiv die Unfertigkeit des gesellschaftlichen Produkts sowie die Mängel der gesellschaftlichen Produktionsordnung sowohl aufzuheben wie zu verklären.“ Fantasmagoria astfel precizată induce o imagine dialectică, tradusă acum în percepția obiectelor-marfă și a artefactelor lumii urbane. Mecanismul celor două fenomene este același, anume dia lectica reprezentărilor istorice, eliberată de iluzia „păcii“ conceptuale și de coerența unui act reflexiv intențional. Fixa rea prin gândire a unei constelații
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu este una intenționată, ci implicită, activă în ipostazele ei cotidiene. Traducătorul, de exemplu, poate fi înțeles tocmai ca acela care asimilează funcția critică a cunoașterii în domeniul limbajului; povestitorul „salvează“ evenimentul prin înscrierea lui în orizontul memoriei; colecționarul transformă dialectic statutul obiectului și îi „dă viață“ în cursul existenței sale istorice. Ulterior acestor scurte portrete, abia, poate fi realizată o sinteză a funcțiilor epistemologice ale experienței, așa cum se constituie prin textele despre Kant, romantici sau Baudelaire. Excurs 1. Traducerea și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urmele clasicilor marxis mului, dislocă opera de artă din autonomia ei, pentru a o reconsidera din punctul de vedere al condițiilor istorice care o fac posibilă. Aceasta implică însă, în același timp, depășirea privirii (Beschaulichkeit) contemplative a istorismului. Istoria este dialectică, iar aceasta înseamnă că opera de artă „integrează“ într-o manieră tensionată atât pre istoria, cât și post-istoria sa. Privirea contemplativă asupra operei de artă este inautentică, întrucât în operă trecutul își cheamă interlocutorul prezent. Istoria ia naștere în cursul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
timp „plin“, o formă vie: „der historische Materialismus [darstellt] eine jeweilige Erfahrung mit ihr [der Vergangenheit], die einzig dasteht. Der Entsatz des epischen Moments durch das konstruktive erweist sich als Bedingung dieser Erfahrung.“ Experiența presupune, în această înțelegere, o cunoaștere dialectică a lumii istorice, în care lumile trecutului se reconstruiesc reciproc abia în evenimentul rememorării lor prezente. Tema responsabilității prezentului pentru „tradiția celor asupriți“ este citită acum în cheie estetică. Materialismul istoric reorientează, astfel, privirea istoricului artei și modul său de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
moderne și al „conștiinței“ acesteia. În consecință, odată ce cunoașterea istorică devine dia lectică, obiectul artistic capătă două mărci esențiale: caracter public și material. Benjamin vorbește, de exemplu, de „unersättliche Materialhunger“ a lui Fuchs. Asumarea istoriei în cadrul unei experiențe cu caracter dialectic, necontemplativ, este posibilă plecând de la o astfel de înțelegere a obiectelor, iar nu de la „traducerea“ lor speculativă, specifică idealismului german sau esteticii romantice. Activitatea de colecționar este pentru Benjamin o exemplificare, dar și o critică a acestei viziuni materialiste asupra
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, în mod esențial, de cruzimea mitului. Prin contrast, flaneurul se află la sfârșitul istoriei. Lumea sa este una a ruinelor pe care doar privirea alegorică le poate recupera. După război, experiența se constituie nu de la sine, ci prin confruntarea dialectică cu trăirile (Erlebnisse) singulare ale individului „aruncat“ în istorie. În fine, o altă temă care poate fi amintită în legătură cu acest eseu este cea a „esteticizării politicului“, la care voi reveni mai pe larg în capitolul următor. După cum am precizat deja
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prin contrast cu acestea, este păstrarea obiectului ca atare, în detaliile sale semnificative (mai târziu, acest gest va defini „materialismul“ autorului german). Nu disoluția în absolut, precum disoluția romantică a poeziei în proza „originară“, este miza experienței, ci, în mod dialectic, reve larea originarului, deci a autenticității, în fenomenul propriu-zis, așa cum se „donează“ acesta din punct de vedere empiric. Colecționarul este, de exemplu, „subiectul“ unei astfel de ex pe riențe, iar Eduard Fuchs, figura sa paradigmatică. Alegoria, respectiv imaginea dialectică sunt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mod dialectic, reve larea originarului, deci a autenticității, în fenomenul propriu-zis, așa cum se „donează“ acesta din punct de vedere empiric. Colecționarul este, de exemplu, „subiectul“ unei astfel de ex pe riențe, iar Eduard Fuchs, figura sa paradigmatică. Alegoria, respectiv imaginea dialectică sunt modalitățile care înlocuiesc, aici, reprezentarea conceptuală abstractă. Flaneurul, voi încerca să arăt în capitolul al treilea, este el însuși o alegorie a acestui mod de cunoaștere. Prin urmare, Benjamin nu limitează câmpul cunoașterii la fenomenele lingvistice sau la cele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu limitează câmpul cunoașterii la fenomenele lingvistice sau la cele religioase, ci le consideră pe acestea paradigmatice pentru orice tip de experiență istorică. Con ceptul de „revelație“, de pildă, sau „gestul“ traducătorului văzut, în universalitatea sa, ca gest al regăsirii dialectice a originarului sunt, precum gestul colecționarului, instanțieri ale experienței istorice. Povestitorul ilustrează, pe de altă parte, o situație aparte a experienței, anume caracterul ei „auratic“, singular. „Înțelepciunea“ pe care povestitorul o împărtășește prin intermediul poveștii este unică, absolută, legată în mod
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
povestit“, constituit de traseele labirintice ale orașului. O distincție importantă, atinsă în cadrul capitolului de față, este aceea dintre trăire (Erlebnis) și experiență (Erfahrung). Textele lui Benjamin despre Baudelaire sunt importante în legătură cu acest aspect. Prin această distincție, Benjamin afirmă caracterul mediat, dialectic al experienței, sustras intenționalității subiectului și, deopotrivă, imobilității temporale a conceptului unui obiect. O apropiere nu lipsită de pericole se conturează între conceptul de experiență la Benjamin și cel, hegelian, de cu noaștere speculativă. Medierea la Benjamin este însă una
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rememorare salvatoare a trecutului petrecută, după cum voi încerca să arăt în capitolul al doilea, „în momentul crizei“. Îi lipsește acestei medieri caracterul anticipativ al speculativului, precum și încercarea, denunțată deja de mulți comentatori, de „imanentizare“ a trancendenței. Pentru Benjamin, negativitatea experienței dialectice este infinită, tocmai pentru că această transcendență, care „pune în discuție“ limitele lumii, nu este decât fragmentar sesizată în lume. Melancolia alegoristului, nu siguranța filozofului speculativ este sentimentul care descrie situarea în acest univers al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aparente si milarități; el este, dimpotrivă, autentic și decisiv. Nu se suprapune clipei, reorientând-o, ci își găsește locaș în chiar inima ei și, din acest punct, o dislocă. Discursul teologico-politic al lui Benjamin schițat aici este, în structura sa dialectică, o imagine. G. Agamben citește în considerațiile lui Benjamin despre imagine (Bild) din Über den Begriff der Geschichte (1940) și din Passagen Werk o referință ascunsă la I Corinteni 7, 31: „Și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul aces tei lumi trece.“ Imaginea, menționează Agamben, este constelația tensionată în care trecutul și prezentul se oglindesc unul în celălalt și intră astfel într-o relație dialectică. Ultimul capitol va identifica și analiza câteva dintre imaginile de acest tip ale lui Benjamin, în special din cartea Copilărie berlineză la 1900. Jacobson punctează sensul apelului la imagine pe care Benjamin îl face în reprezentarea caracterului mesianic al istoriei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Sursa biblică este oferită de Geneză, în care prezența divină se face sim țită în profan ca imagine (chip) al lui Dumnezeu în om. Imaginea este, în acest context, forma imediată a prezenței, cea care pune lumea în relație tensionată dialectic cu originea ei. Limbajul este, dimpotrivă, forma mediată, căzută a acestei relații: „Das Wort soll etwas mitteilen (außer sich selbst)“. Imaginea despre care vorbește Benjamin nu este una intențională, abstractă, ci o amprentă a divinului, pe care lucrul nu face
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni constitutivi ai ima ginii se sustrage comprehensiunii, întrucât ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă o schemă intelectuală: indexul istoric al sacrului și, corelativ, caracterul diferențial al profanului constituie caracterul metafizic al imaginii dialectice. În primul capitol al lucrării de față, acest caracter trimitea la o miză epistemologică; în acest loc, el definește istoria ca „timp plin“ al așteptării lui Mesia și, din punct de vedere politic, ca orientare paradoxală a acțiunii profane către
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
această constituire a timpului istoric, memoria involuntară nu este doar un instrument aflat la bunul plac al istoricului materialist; ea definește chiar modul de a fi al unei astfel de temporalități. Astfel, memoria este numele pe care îl capătă imaginea dialectică, din perspectiva subiectivității ei: „Indem die Vergangenheit sich zum Augenblick - zum dialektischen Bilde - zusammenzieht, geht sie in die unwillkürliche Erinnerung der Menschheit ein.“ Fenomenul memoriei involuntare, despre care am amintit în primul capitol în legătură cu considerațiile lui Benjamin despre Bergson și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin, este „celebrată“ ( festlich begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din logica mitică a eternei reîntoarceri, văzută de Benjamin ca simplă paralelă a ideologiei progresului. Nu este vorba de ciclicitatea evenimentului mitic fondator al lui illo tempore, întrucât pentru Benjamin acest eveniment este, de fapt, o ruină. Logica
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tocmai în spațiile infinitezimale dintre lucruri, în diferența lor, nu în lucrurile însele. Am încercat, până în acest moment, să argumentez această idee plecând atât de la filozofia limbajului a lui Benjamin, cât și de la filozofia istoriei: mereu într-o pers pectivă dialectică, absolutul este regăsit în lume tocmai prin covârșitoarea sa absență. În textul care intră în atenție în aceste pagini, caracterul invizibil, incomprehensibil al violenței este cel care îi certifică originea sa divină: „Where the recursive visibility of mythic violence offers
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dreptul, am putea chiar risca să spunem: care deconstruiește dreptul“. Istoria, continuă filozoful francez, se situează astfel în opoziție cu mitul. Dacă acesta din urmă are rolul de a conserva, de a-și reitera originea, prima este locul unde survine dialectic noul, decizia, excepția. În fond, Mesia vine „împotriva“ lumii, pentru a o mântui. Iar mitul nu este capabil nici să anticipeze acest eveniment, nici să-i supraviețuiască. Câteva ultime considerații cu privire la raportul dintre mesianism și drept vizează un alt text
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
coborâre a privirii spre „textura“ lucrului, spre detaliu și, în ultimă instanță, spre suprafața „opacă“ a lucrului: salvarea obiectului de reducția sa platoniciană la idee. În raport cu această reevaluare a materialismului la Benjamin, Adorno vorbește despre necesitatea unei accentuări a momentului dialectic, fără de care „fizionomia“ secolului al XIX-lea devine, în unele momente, o pură descriere. Alternativa lui Benjamin este aceea a unei „magii“ a obiectului, care se traduce în capacitatea acestuia de a închide, în textura sa materială, raporturi abstracte sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a unei „magii“ a obiectului, care se traduce în capacitatea acestuia de a închide, în textura sa materială, raporturi abstracte sau de a fi, cum am încercat să arăt mai sus, o modalitate concretă, organică a memoriei colective. Accentuarea momentului dialectic al metodei materialiste pe care o propune Adorno lui Benjamin trimite spre un aspect important: pierderea relevanței teologiei în scenariul descris mai sus: „Adorno accordera toujours une grande importance à l’usage profane que faisait Benjamin de concepts théologiques. [...] Loin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de la dialectique, la plus belle réussite étant les Théses de 1940 Sur le concept d’histoire.“ Altfel spus, conceptele și intuițiile perioadei „metafizicoteologice“ de început a lui Benjamin ajung, în contextul celei de-a doua perioade, „materialistă“, să fie problematizate dialectic. Încetează însă acestea să mai fie teologice? Este întâlnirea cu materialismul una derivată dintr-o „secularizare“ a limbajului lui Benjamin? Aceste întrebări indică una dintre mizele importante ale lecturii proiectului Passagen Werk și a unor scrieri despre lumea urbană, precum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]