1,120 matches
-
ani buni, de când folosesc Internetul și mai ales Facebook-ul, ca instrumente moderne de socializare-comunicare, am identificat și o a treia categorie de public: publicul internaut, facebook-sist, o categorie specială de public, identificabil după nume, profesie, alte date personale, cu care dialoghezi direct. A.B.Cunosc rubrica dvs. intitulată "Poemul de Joi", în care am intervenit și eu cu unele comentarii. Am încercat să adecvez aceste instrumente moderne de comunicare unui scop bine definit: să dialoghez direct cu cititorul de poezie. Mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
profesie, alte date personale, cu care dialoghezi direct. A.B.Cunosc rubrica dvs. intitulată "Poemul de Joi", în care am intervenit și eu cu unele comentarii. Am încercat să adecvez aceste instrumente moderne de comunicare unui scop bine definit: să dialoghez direct cu cititorul de poezie. Mi-am invitat apoi cititorii la comentarii asupra poemului și am avut revelația unui public în bună parte avizat, profesionist. Am devenit un mare cenaclu literar, fără granițe, transfrontalier, în care cititorii se contrazic, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
această călătorie misiune inițiatică am învățat să mă aplec cu atenție și răbdare asupra celor cu care mi se întretaie drumurile. Comparativ cu munca de la sală, în situațiile cu care m-am confruntat de data aceasta, am avut timp să dialoghez cu subiecții căutători și să-i înțeleg, să le înțeleg motoarele intime ce-i poartă spre... cunoașterea pură sau îi îndepărtează... Ei însă se mișcă pe direcția firească! 1. Ziaristul de la Oltul, interesat de spiritualitate și poet de felul său
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Sinelui nuși pusese problema unor astfel de simțiri. Ele nici nu existau pentru el și, deci, nu-l interesau. Dar acum devenise conștient că percepția vibrațiilor reprezenta tocmai răspunsul dat tuturor întrebărilor formulate sau neformulate, ale răutăților gândirii sale atunci când dialoga cu fratele sahaja yoghin. Pentru că - da! - acum se simțea frate cu sahaja yoghinul! Un frate spiritual. În ceea ce privește personalitatea lui Shri Mataji, se simțea mândru că se poate număra printre discipolii Săi și își dorea să devină, la rându-i, un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe acesta cu prezența mea. Din fericire însă, Peter era cel ce-mi căuta tovărășia și mă... înfrumuseța de fiecare dată. Am avut probleme în a-mi exprima bucuria prin cuvinte - v-am mai explicat motivele! - dar inimile noastre au... dialogat fără probleme. Îngerii. Pentru a recreea cât mai fidel atmosfera din ashram, vă provoc la un joc al memoriei și al imaginației cinematografice a fiecăruia dintre voi. Vă amintiți, desigur, scena clasică de comedie spumoasă în care personajul principal moare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ai speciei umane - toate acestea duc la sublimarea trăirilor, la meditații profunde, la o stare... edenică! Fiecare dintre noi vine cu inima deschisă iubirii pure și dorește să dăruiască, să se dăruiască. Atunci, într-adevăr, putem face abstracție de oameni, dialogând doar între noi, Spiritele! DIWALI PUJA București, 2003 Un an întreg fac tot felul de năzbâtii de copil: nu-mi strâng jucăriile, nu mă spăl pe dinți, o supăr pe bunica, o necăjesc mereu pe vecina mea, fetița de la etajul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
credeți că este indiferent să vezi în mit un fapt social sau un vis sau o superstiție? Cred că trăim sfârșitul „provincialismului occidental”. Dacă Cultura va supraviețui, ea va fi ecumenică sau ceva analog. Trebuie să ne pregătim pentru a dialoga cu oamenii aparținând altor moduri de existență - numiți-o șcum vreți,ț „primitivă”, asiatică, șamanistă etc. În orice caz, nicăieri în altă parte umanitatea nu poate dobândi mai bine conștiința propriei sale „istorii” și a propriului său destin decât studiind
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Își au obârșia În Dacia. Printre dovezile invocate figurează și Columna lui Traian, monumentul Înălțat de Împărat la Roma după Înfrângerea dacilor, decorat cu basoreliefuri ilustrând — oarecum În stil de benzi desenate — cele două războaie. Dacii și romanii — constată Densușianu — dialoghează pe Columnă fără interpreți, probă că se Înțelegeau perfect vorbind fiecare În limba lor! Despre limba dacă se pot spune multe, pentru simplul motiv că nimeni nu o cunoaște (s-au transmis puține cuvinte, suficiente totuși pentru a permite concluzia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
precum și o bogată colecție de tablouri vechi. Țara aceasta chiar are un patrimoniu de oferit Europei... VASILE GÂRNEȚ: Câteva readinguri în oraș ale scriitorilor din Trenul Literaturii. Noi, românii, nu suntem implicați la Vilnius. În clădirea Minorităților Naționale citește și dialoghează cu publicul, în general, angajați ai Ambasadei și Consulatului ucrainean, Yurij Andruchovych, un ucrainean care e mai mult polonez, originar din Ivano-Frankovsk. Abia reușesc să trec pe la „Lecturi din literatura slavă”, organizată de Universitatea din Vilnius și Institutul Goethe. Participă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
discutat pe durata vizitei noastre precedente în Estonia. Mă recunoaște, dar la început are un moment de ezitare. Același aer aparent absent, dar știu că e o impresie de suprafață. Sirkel vede și simte totul, are un fel de a dialoga foarte economicos și precis. Vom mai avea timp să vorbim, sper, în această, din păcate, scurtă vizită la Tallin. VITALIE CIOBANU: Fețele cunoscute, locurile deja vizitate, la Tallin, îmi dau sentimentul unei întâlniri cu o țară din care abia revenisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care se arată interesați de ceea ce scrii sau de țara de unde provii. Recunosc că toate acestea sunt motivații cu care încerc să-mi apăr libertatea mea de a hoinări astăzi prin Tallin, un oraș care mă încântă. Plăcerea de a dialoga cu... frumoasele doamne vânzătoare din magazine. Majoritatea sunt rusoaice, care vorbesc foarte bine estona, s-au naturalizat. Numai după discuții mai lungi, când se conving că nu ești un „provocator”, ci te interesezi, așa, din curiozitate de scriitor și ziarist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
distincția aristocratică! -, și șterg în continuare praful, impasibili, de pe aceste obiecte strălucitoare, mai glumind superior între ei pe seama proprietarilor dispăruți, care-i privesc fără replică din tablouri și viniete... VITALIE CIOBANU: Ultima seară, de fapt, ultima noapte albă la Petersburg. Dialoghez cu buchiniștii de pe Nevski prospect. Cumpăr o carte a lui Viktor Pelevin, cel mai în vogă postmodernist rus, tradus în multe țări occidentale. Cartea se intitulează Ciapaev i Pustota (în traducere: Ceapaiev și Pustiul, de fapt e un joc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care suntem înconjurați. Această suavă iluzie folcloric-arhaizantă - atrăgătoare în special pentru străinii, tot mai puțini, care vizitează zona - se destramă de îndată ce părăsești micul spațiu proteguitor al cătunului lui Kupala (un scriitor din alte timpuri, ce par deja imemoriale). În autobuz, dialoghez cu o doamnă din comitetul de organizare belarus, o profesoară universitară, foarte cultivată. Nu cred că e spioană, sinceritatea ei e contagioasă, se manifestă fără opreliști în acest univers rustic, departe de atmosfera de lagăr de la Minsk. Apoi, știe că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
autentici, cu Nicolae Prelipceanu și cehul Miroslav Hule. Și Minskul, retras în sine, îl țin minte, și, apoi, Varșovia cu bisericile pline de tineri și Novîi nu doar faimoasa Starîi Miasto, cartier cultural și cultual, catolic, unde vechimea și noul dialoghează convingător. Și, în fine, Berlinul, relansat în arhitectura noii Europe ca oraș-nucleu, uluitorul Sony Center (am ajuns, așa cum dorea Vasile, și în ambianța fantastică, de navă cosmică, a Centrului), Alexander Platz și Kürfürstendamn, un Champs-Eliseés german, Biserica Sfintei Edwiga de lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vegetativ amplifica totul. Trebuia să fie de față Francisco Goya (pictura icoanei intra în stilul luiî, - să-i explic toată durerea mea interioară și el să transpună întreaga frământare într-un tablou. Dar nu era și nu aveam cu cine dialoga. Simțeam singurătatea interioară, apăsătoare și dureroasă. Erau ceilalți pelerini întinși și ei pe jos pe saltelele subțiri dormind însă liniștiți și complet străini de problemele mele personale. Doar un bărbat, nu departe de mine, se mișca din când în când
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
existe, cu cât foarte mulți tineri nu merg la biserică și doar la școală ar putea să-l întâlnească pe preot. îi dau perfectă dreptate, deși la noi în Moldova, de multe ori profesoarele de religie știu foarte bine să dialogheze cu elevii pe teme religioase, spirituale, fiindu-le adesea de un real folos în multe probleme interioare, de conștiință pe care aceștia le au. Și cum să nu fie competente în astfel de situații, din moment ce ele sunt mame
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lucruri elementare pe care nu mai știi să le apreciezi la justa valoare, te face să redevii om, să înaintezi nu numai pînă la Santiago sau la Finistere ci mai ales pînă în adâncimile sufletului și conștiinței proprii acolo unde dialoghezi direct cu Dumnezeu. Poate că toate acestea reprezintă mai mult o proiecție a unui vis, a unui ideal al meu, dar aș vrea să nu mă înșel în pofida faptului că mulți dintre cei întâlniți nu sunt creștini sau nu sunt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de obligație profesională, s-au refăcut poate alte relații colegiale după acest conflict, pe care le prețuiesc mai mult decât înainte și mai mult decât orice altă "înțelegere" meschină... Oamenii cu har de la Dumnezeu știu să depășească anumite bariere, să dialogheze, să găsească împreună o cale de înțelegere. Unii, din nefericire pentru ei, din anumite complexe, rămân veșnic marcați, ca pitbulii ăia tatuați la veterinar cărora, dacă nu le azvârli la timpul potrivit o mămăliguță cu smântână în strachină, sunt în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
onestitatea mea... Am scris și scriu cu o adresă precisă: pentru o femeie pe care o iubesc, pentru un prieten din depărtare pentru care poemul e o frântură din dialogul nostru infinit, pentru discipolii mei vii sau morți cu care dialoghez în continuare, pentru maeștrii mei morți cu toții, de la Buddha și Milarepa la Domnul nostru Isus Hristos și Eminescu, în sfârșit, pentru semenii mei care suferă de foame, de sete, de frig și de ura altor semeni ai lor... Da, mai cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noastre vin dinspre proprii angajați. Hârtia suportă orice - cititorii nu. * Omul trebuie să știe că toate cărțile bune sunt de învățătură. * În fața unor emisiuni TV, până și surzii își pun vată în urechi. * În viața noastră politică, surzii și orbii dialoghează încins, iar muții trag concluzii. * În fiecare primăvară se retrocedează locuințele pasărilor călătoare. * Migrația politică nu ține seamă de anotimp. * În România s-a înregistrat o nouă invenție: turismul electoral. * În paralel, s-a mai înregistrat una: transhumanța politică. * Buletin
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările calde. * Prima dragoste - pretext pentru următoarele. * Handicapul înțeleptului: nu poate dialoga cu proștii. * Primul copil: pofta vine iubind. * Cocoșul nu cântă pentru leneși. * Ceasul cu cuc nu este o pasăre mecanică: dar nici un deșteptător. * Zâmbetele false schimonosesc chipul. * Mirosul fin este o particularitate a intuiției, nu un merit al nasului. * Numai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pentru a vorbi cu pelerinii, de masă de pranz luată în prezența rudelor sau de cum se deplasa până la taverna din apropiere pentru a juca criccha și triche-tach cu vecinii, pentru că spre seară să se îmbrace în "hainele preoțești" pentru a dialogă cu autorii antici. În cele din urmă, ca și cum ar fi scris un tratat nesemnificativ de principatibus, se întreba dacă să îl prezinte sau nu lui Giuliano de' Medici, avea dubii cu privire la oportunitatea vizitării prietenului sau Vettori la Romă sau privea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
face prin apelul la "simțul identității", cu "argumente ce aparțin unei viziuni mitice sau speculative a întregului". Între figurile de comuniune distinge asocierea, cu trimitere la descrieri, narațiuni ș.a.; figurile amplificării sunt utilizate "pe scară largă" de gazetar (comorație, conglobație, dialogă, emfază, frequentatio, hiperbolă). Comentariul se arată ca o analiză tehnicistă, poate ușor excesivă, dar astfel se face clară dovada că discursul gazetăresc eminescian are valențe poetice și așa cum tehnicienii prozodiei au urmărit îndeaproape toate figurile specifice utilizate de poet, Daniel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
plăcut să trăiesc la hotel, acum aveam o ocazie, în București trăiam pe permanent picior de plecare, ca într-un perpetuu tranzit. Eterna tobă târguiam, ceva cu preț fix, ca să nu mă tocmesc, să nu fiu obligat să negociez, să dialoghez. Îmi era interzis să vorbesc. Variantele de dialog sunt mereu aceleași. De obicei, pot citi de pe buze. Și prețurile de pe cântarul electronic, la fel. Ăsta e avantajul tehnicii. Cică oamenii au fost mult timp obligați să trăiască între ai lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știe ce face. Și dacă n-a existat acest Gheorghe Tatomir, oricum, n-ar fi fost rău să existe așa cum mi l-am închipuit. Portretul lui Tatomir pe care-l agățasem io în cameră era o replică la portretul Rodicăi. Dialogam simbolic, dacă un dialog normal nu prea purtam. M-am mai gândit și că găzdoii mei voiau să mă înfieze. Când mă mutasem în camera mea, găsisem un portret al unui copil, portret care apoi se evaporase. O poveste veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]