1,142 matches
-
semnaleze, cumva, că s-a mai gândit la acele pagini, la „contrarietatea” care Îl mâhnise? „Să fi luptat. Atunci a fost momentul nostru. Trebuia să le spunem acestor scriitori-gospodari: Domnule, nu dau mâna cu dumneata, nu ești competent, nu putem dialoga», așa cum fac În Polonia cei ca noi. Ce să ne facem acum cu acești «gospodari»?” Știam la ce se referă. Discutasem adesea despre Autoritățile Literare, despre elita culturală a momentului și jocul ei cu Puterea care o patrona, căreia vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
timpul biografiei - Înseamnă nu mai puțin nicăieri sau oriunde. * Adevărul este, ca Însuși Dumnezeu, „personal”. Sacrul și profanul sunt „privatizate” prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o curm și pe care nici În anii următori nu aveam s-o clarific decât forțat de Împrejurări extreme. Orice veste din țară o așteptam cu lăcomie și cu atât mai mult mă emoționa revederea unor oameni cu care puteam dialoga. Nu fusesem prieten cu Bănulescu, dar ne apropiasem În ultimii ani În cadrul biroului secției de proză a Asociației Scriitorilor din București. Înaintea alegerii secretarului de secție, venise să se consulte cu mine asupra persoanei care ar trebui propusă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un an. E foarte greu să-l mai restabilesc. Te rog deci să-mi ierți lunga ieremiadă și să crezi că Îți port aceeași curată prietenie, cu regretul, evident, că enorma distanță nu ne permite să ne revedem și să dialogăm direct. Îți urez tot binele și Îți strâng mâna, același, Mircea Zaciu P.S. Ai putea să-mi trimiți adresa ARA (Academia Româno-Americană) și să-mi spui eventual cu cine aș putea lua acolo legătura? * Bonn, 9 noiembrie 1991 Dragă Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Între Germania și țară (unde mă seacă un proces pentru casă și problema cărților mele, În primul rând a Dicționarului). Dar nu e mai puțin adevărat că am abandonat și fiindcă la așa distanță aveam impresia că e greu să dialoghezi. Acum am primit, recuperate de la Cluj, diverse scrisori sosite după plecarea mea de acolo (am plecat Înainte de 1 dec.). Între ele, mesajul dtale cu urări de noul an. Ți le Întorc, cu mare Întârziere, rugându-te să le primești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
suporta ceea ce nu suportam În ideologia sa restrictivă? Premisele teoretice, utopic „umaniste”, ale stângii ca antidot la negrele frenezii ale dreptei naționaliste? În anii ’70-’80, În condițiile socialismului bizantin românesc, retorica sa militantă Îmi părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din Iași se decisese să ofere „extra-teritorialului” trădător și cosmopolit, cum mă numea presa de gang partinic, un subterfugiu, favorizând sedentaritatea, re-„Înscăunarea” pe scaunul de la masa de scris. Cum dialogul cu trâmbițele oficiale nu era posibil, Îmi propunea să dialogăm noi doi, epistolar, și astfel, cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am trezit dialogând cu personajul-autor și cu persoana lui Ernesto Sábato, el Însuși somat să răspundă la numeroasele patetice Întrebări amare, nu doar ale lectorului, ci și ale autorului care sunt. Un contemplativ, desigur, precum Bruno, care și-a depășit Însă „excesul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dacă m-ar lăsa În pace, după ce prea multă vreme n-a vrut deloc să mă lase În pace. M-am dus, totuși, Într-o seară, să văd Reichstagul. Am ajuns, apoi, la Checkpoint Charlie. Întruchipări ale Istoriei? Două epoci dialogau În mine, prin mine. Un dialog pe care aș fi vrut să-l uit. Măcar pentru o vreme, pentru oricât de scurtă vreme. Nevoie de uitare, imposibilitatea ei. * După câteva săptămâni de izolare, am căutat oamenii. Berlinul s-a Însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
siguranță, una dintre cele mai vaste operații ale societății de consum. Dincolo de marile Înlesniri și comodități, omul rămâne, Însă, tot singur și vulnerabil? Cum rezolvă aici, În libertate, nesiguranța, bolile, demagogia, rapacitatea, atâtea triste fețe ale realității? Asemănările dintre sisteme dialoghează, ca și deosebirile, Într-un mod deloc simplu și deloc liniștitor pentru viitorul lumii de azi. * Forfota nocturnă de pe Kudamm, veselia burlescă din jurul pieței Wüttemberger sau de la Europa-Center. Farmecul patrulaterului de la Savigny Platz. Colțul parizian de stradă și grădiniță din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Condamnarea la viață sau avertismentul morții. Legătura cu ceilalți și cu pământul și cu cerul. Cu hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Marx și Engels, dascălii sacralizați ai Utopiei, devenită insuportabila realitate de care izbutisem, În cele din urmă, să mă Îndepărtez. De partea ceastălaltă, Stadionul Olimpiadei naziste din 1936 și clădirea Reichstagului evocau o tragedie simetrică și opusă. În Berlinul Occidental, dialogau cu altă istorie, postbelică, a dramei europene, marcată de patetica declarație a lui Kennedy din timpul Blocadei, dar și cu ultimatumul lansat de Reagan către Gorbaciov chiar În acele zile când devenisem și eu, temporar, „ein Berliner”. O nouă vizualizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de origine, dialoghează astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel se va Întâmpla, probabil, cu prolificul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
provinciala Middle-America unde Învățase singură, la perfecție, germana și care știa mai multe despre Aschenbach și Thomas Mann decât și fi putut eu Însumi oferi colegilor ei Înmărmuriți. Acești tineri, deja ai secolului XXI, au răspuns inteligent și intens chemării, dialogând dezinhibat despre relația Între existență și creație, Între frumusețe și solitudine, Între boală, iubire și moarte. Evocarea Bătrânei Doamne, Veneția, pendulând Între Orient și Occident, Între realitate și ficțiune, Între „bucurie, mister și iresponsabilitate”, cum spunea Virginia Woolf, evocarea Înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dar și unul independent, la nevoie. Referențial este, inevitabil, noul roman și În relația cu literatura Holocaustului, confirmând viziunea specifică autorului, cea care i-a și adus, de altfel, recunoașterea internațională. Cartea scrutează consecințele mult prelungite ale ororii Auschwitz și dialoghează cu literatura dedicată ei. În ciuda pretextului livresc-detectivistic (căutarea romanului rămas după sinuciderea lui B.) și a inserției „teatrale”, strategia narativă se susține, mai curând, pe o intensă problematizare, nu prin evocarea strict epică. Ceea ce vrea să transmită, cu deosebire, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fluturii de noapte, de noaptea lor. Pentru că nu o văd, o pot lua pe oriunde”... Sigur, Într-un viitor spectacol, important ar fi ca Spectatorul din piesă să fie chiar un...spectator din sală : și să vedem cum improvizează, cum dialoghează cu actorulpersonaj. Sunt convins că există pe lume - lumea teatrului, dar și lumea teatrului-În-teatru - spectatori care pot face față unui tir de improvizații. Căci, În fond, piesa lui Silvian Floarea asta și vrea să experimenteze : actorul și spectatorul, nu-s
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Susțineți, cu prioritate, crearea unui nou spațiu, în cadrul Centrului Pompidou, dedicat artiștilor francezi valoroși, dar mai puțin vizibili. Care sunt artiștii francezi pe care ați paria oricând? Sunt convins că într-o epocă a mondializării, cu focare de creație care dialoghează și se intersectează, a susține scena artistică a propriei țări nu e o dovadă de șovinism: e, de fapt, o formă inteligentă de apărare a diversității culturale. În Franța există foarte mulți artiști care merită să fie mai bine cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
poetului deși... prezența "spânzuratului" în același context dă totul peste cap. Apariția lugubră sugerează o "dereglare a tuturor simțurilor", o răsturnare a valorilor lumii, o sciziune radicală în raport cu speranța și candoarea. Dar nu întotdeauna. Ontologia fără teleologie, dorința de a dialoga și abaterea de la dialog nu se contrazic. Rostul vorbirii nu este acela de a produce sens, ci forme, forme perisabile, grotești, iluzorii, pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și a siguranței. O gândire poetică tributară metaforismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu nenumărate arome ale jazz-ului. Momentul Smoke on the Water - „Îl facem noi de jazz“, a glumit Barbera - a fost remarcabil; hitul rock al celor de la Deep Purple a sunat minunat și s-a întipărit în memorie. Barbera a dialogat permanent cu publicul, îndemnând spectatorii să intre și pe site-ul trupei. „Ar fi minunat să ținem legătura. Nu suntem puțini, dar populația crește!“, a spus muzicianul, încheind cu „Ești ceea ce asculți!“. Muzica-roman Djabe, trupa numărul unu de jazz-world fusion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
grației nu reușesc să răscumpere ordura. În același timp, vizuina trupului nu se arată nici ea prea primitoare. Volumul cuprinde multe poeme ale eului însingurat („nu-mi auzisem glasul de două zile“), terorizat prin nopți de presimțiri nedeslușite, ajungând să dialogheze, personalitate scindată, cu propria singurătate („dar tu, singurătate ă...ț, tu ești chiar leoaica Niobe,/ cu un ied de gazelă hoțește-nfiat“). „Înăuntru“ nu înseamnă „acasă“: viziune puternic angoasată, susținută în mod repetat. O serie de poeme nocturne descriu o intimitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
trebuit să-l plătească pentru fanatismul lor cinefil. Vineri, 8 iunie, TIFF-ul a pus la cale o întâlnire de zile mari între două filme: Independența României și Restul e tăcere. Proiectate la diferență de vreo oră jumătate, filmele au dialogat foarte relaxat unul cu celălalt - primul dintre ele e chiar cel dintâi film mut românesc (stângace și amuzant - de exemplu, niciodată un soldat nu murea pe câmpul de luptă înainte să se zvârcolească de vreo câteva ori pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de tehnică și de limbaj personal. Poate prea personal ca să devină atât de ușor limbaj cinematografic. În romanul foarte bine scris al lui Teodorovici (aici, unanimitatea exegeților a avut dreptate), limbajul este vehiculul nebuniei, al absurdului și lehamitei. Personajele nu dialoghează niciodată adecvat cu situația dată, reușind să compromită momente critice cum este sinuciderea și afectând gravitatea atunci când sunt surprinse dezbrăcate în sufragerie. Se înțelege de aici că fundamentala lor nepotrivire în lume ține de un program existențial și de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
să facă pentru a-și impresiona extratereștrii. Extraterestra de treizeci de ani, cu înalte studii la Paris, devine astfel ghidul tuturor ucenicelor în ale gospodăriei: le învață cum să-și facă cumpărăturile, cum să se descurce la piață, cum să dialogheze cu vânzătorii de la tarabe („ființe simple, cu CV modest și fără pregătire în business“Ă, care sunt primii pași în bucătărie etc. Daniel Mafteiu, Mic tratat de management culinar, colecția „Ego. Proză“ „Am scris pentru cei care caută umorul comis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
și de a impune atmosfera caracteristică încheierii unei piese. CONCERT. - În limbajul obișnuit noțiunea de concert înseamnă o manifestare muzicală. Ca gen muzical ,,Concertul” este o lucrare în care un instrument sau un grup de instrumente soliste îndeplinesc rolul principal, dialogând cu masa orchestrală. DEZVOLTAREA. - Este secțiunea dintre expoziție și repriză. În muzică acest termen are două înțelesuri: 1. Transformările prin care trece tema în cursul unei piese muzicale. 2. Secțiunea unei piese muzicale mai ample în care este dominant procesul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Ideea e că a funcționat, primindu-mă bine, m-a condus în camera în care se găseau două paturi, arătându-mi-l pe cel liber. Am început negocierea prețului chiriei care era de 150 lei și trebuia plătită în avans. Dialogam în continuare tot în limba germană și cu nota mea de transfer pe masă. Hotărât, după negocieri zadarnice, am acceptat condițiile scoțând din buzunar 150 lei, plata chiriei pentru o lună în avans, obținând totuși un favor, ca această sumă
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]