4,878 matches
-
lămurit și au rectificat lucrurile. Getta NEUMANN: Asta nu s-ar fi putut întâmpla într-o întreprindere particulară! Tomi LASZLO: Întreprinderea particulară ar fi trebuit să se încadreze într-un program național, guvernul era cel care a comandat proiectul, el dicta. Erau multe nebunii din astea. Hai să-ți povestesc o chestie care nu e legată de evreime, ci de modul în care noi am lucrat și am trăit. La un moment dat, l-am înlocuit pe inginerul șef câteva săptămâni
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
lună. Eu încă nu știu exact ce dorește să transmit, dar înțeleg foarte bine că vrea să mă șlefuiască repede, ca să descriu lucruri așa cum El dorește. Tot ce scriu eu este corectura pe care o fac pe ceea ce mi se dictează de sus ca să scriu. După ce am schița, abia atunci intervin eu, omul Manuela Cerasela Jerlăianu, indiferent că replic sau nu. Așa după cum bine se înțelege din descrierea mea, nici eu nu sunt om de litere, iar de mânuirea calculatorului, am
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
ierte, să își asume greșelile, chiar să ia asupra sa orice neînțelegere. Ea era vinovată pentru tot. Poate că nu a știut să se facă înțeleasă. Poate că nu a găsit cuvintele care să exprime ceea ce sufletul ei blând îi dicta. Acum simțea un gol imens. Acolo unde ar fi trebuit să fie o flacără nestinsă. Acolo unde sălășluiesc, deopotrivă, dragostea și tristețea. Poate că golul era de fapt un semn că a dăruit prea mult? Poate că are nevoie de
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382873_a_384202]
-
mieros: cum de n-am observat ce comoară e „fătuca” asta? De ce tremuri? Hai, că nu te mănânc! Măă, dar tu ești foarte frumoasă!..Apetisant de frumoasă! Hai, liniștește-te! Rămâi după program, vii cu mașina aici și eu îți dictez. Să facem treaba în liniște. Off, când mi-aduc aminte!..Am făcut „treaba” în liniște. După ce, tovarășul director m-a „lucrat” cum știa el. Acum, mi-e silă, dar atunci, păhărelele de șampanie și pișcoturile alea mizerabile, pe fondul mângâierilor
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
părinții mei. Era rodul educației primite de la ei? Era consecința greutăților prin care a trecut întreaga mea familie, greutăți la învingerea cărora am participat - nolens volens - ca un copil care-și idolatriza părinții încercând să-i imite? Era prematura maturizare dictată de noile circumstanțe? Sau teama moștenită de a răni pe cineva fără de vină, teamă care m-a călăuzit în anii mei de formare ca bărbat?! Toate la un loc, dar asta nu înseamnă că pot fi dat de exemplu. M-
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
ușă să se convingă de nervozitatea directorului, dacă nu-l trăgea repede, scrumiera aruncată de acesta i-ar fi spart capul. Nu înțelegea de ce este așa de furios, însă putea face legătura cu Gilă și adopția lui. Ieri Vax îi dictase un email pentru Căminul din orașul T, prin care, îi ruga să-l trimită de urgență pe Pleșoiu înapoi. Astăzi se aștepta venirea lui, iar Pacoste luase toate măsurile ca Tatu să nu se întâlnească cu el. De altfel chiar
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
influențelor nocive ale societății moderne. Ești căldărar, înveți copilul să facă căldări. Ești muzician, înveți copilul să îi placă muzica. Scrii, ești om de litere... Scrie și copilu’! Uneori chiar literatura de calitate. La început imita părintele... apoi personalitatea îi dictează să fie indepentent. Fără influențe... dar totuși păstrează linia celor „șapte ani de-acasă”. Desigur că l-am ajutat pe băiatul meu să își cizeleze unele texte literare. Dar acum scrie fără influențe, și fără implicații parentale. Și eu m-
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
a iubirii - iubirea spirituală: Amor intellectualis Dei. Gravura de la pag. 274 se cheamă chiar Essercitio, iar poema care o acompaniază are un profund ecou din psalmii arghezieni împletit cu altul din capodopera Iona de Marin Sorescu și din ultimul poem dictat de acesta: Scară la cer. Invocația - rugăciune cu lacrimi - a lui Theodor Răpan sună astfel: Nu pot s-ajung până la tine, Doamne,/ De nu îmi dai și scara ce mă duce/ Spre cerul ultim, colo sus, pe cruce!/ Dacă nu
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Având în fața ultima campioană a Europei - Chelsea Londra - Steaua a făcut un joc excelent și a câștigat la limita dar meritat. Golul victoriei a venit în prima repriză când la o acțiune în careu Râul Rusescu a fost faultat, arbitrul dictând lovitură de la 11m. Tot Rusescu - poate cel mai bun jucător de pe teren - a executat și a înscris în ciuda intervenției pe direcția mingii a lui Csech. Steliștii au rezistat eroic în apărare, atacând periculos, în special în repriza a doua. Un
Campioana europeana, învinsă pe National Arena [Corola-blog/BlogPost/92966_a_94258]
-
a luat aghiazmă și anafură și i s-au luminat mințile la minut! Declarația sa nu m-a contrariat deloc. E cît se poate de firească în contextul geopolitic și strategic. Bravo, rătăcitule! U.E. nu trebuie să lase S.U.A. să dicteze pe continentul european! După ce Juncker a simțit pe pielea Occidentului valul uriaș și tulbure al migranților și a fost uimit de lecția pe care i-a dat-o Putin lui Obama în Siria (ce înseamnă să te ocupi de teroriști
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
forțosul lumii și nu poți să-l vorbești de rău, nici să te depărtezi de el, pentru că la nevoie, Putin va scăpa Europa de bau-bau. „U.E. trebuie să-și restabilească relațiile practice cu Moscova și să nu lase Washingtonul să dicteze în Europa. Trebuie să tratăm Rusia decent. Rusia trebuie tratată ca un egal. Trebuie să facem eforturi către o relație practică cu Rusia. Nu este sexi, dar așa trebuie să facem, nu putem continua așa”, a declarat Jean-Claude Juncker, președintele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
complement vestimentar!). Curajul necesar adaptării menționate în paragraful anterior este unul și același cu curajul opunerii normelor oarbe și absurde, care se ploconesc mottoului ”de ce să schimbăm ceva, dacă așa a fost dintotdeauna?”. Aici personajul-autor se opune nedreptății, după cum îi dictează instanța morală proprie, observând că ceva deviază de la făgașul echilibrului. Actele sale comportamentale sunt mai curajoase decât cele ale unora care preferă soluția nedreptății, motivând palid că ar fi mai simplu de supraviețuit așa. E-adevărat că dă dovadă uneori
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
se sfințește”, expresie ce se referă strict la apele pregătite din timp cu acest scop și nu la toate apele din lume. Acest moment important din viața Mântuitorului pune baza Sfintei Taine a Botezului creștin. Tradiții de Boboteaza Tradiția creștină dictează că în ajunul și în ziua de Boboteaza să se sfințească Agheasma Mare pe care creștinii ortodocși o pot lua înainte de masă în perioada 5 ianuarie - 14 ianuarie. Cu Agheasma Mare se sfințesc: Prapurile, Crucea și troițele, Clopotul, Vase și
Botezul domnului – sarbatoarea de Boboteaza 2017 [Corola-blog/BlogPost/93041_a_94333]
-
trăiești cât țara, mult iubite și stimate” strigau, făcând spume la gurile lor murdare, în toate ședințele, adunările, sindrofiile, plenarele, sesiunile, congresele, „vizitile”, mitingurile, Leana, Nicu, Bobu, Dincă, Lică, și toți ceilalți scelerați, agramați, lachei de lux, și tot ei dictau și cuvintele celorlalți „antevorbitori”. Căci ei, amărâții, nu făceau decât să citească cu moartea în suflet ceea ce li se prescria, de către alții. Și să funcționeze ca niște automate de aplaudat. Organele democrației ceaușiste acestea erau. Într-adevăr unice în felul
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Părintele. Două suflete generoase s-au ostenit să adune și să ne trimită toate aceste mărturii. Cu încuviințarea lor, ne-am luat libertatea de a selecta și organiza materialul potrivit cu concepția de ansamblu a cărții. Am adăugat la sfârșit scrisorile dictate de Părintele, înainte de moarte, către familie, enoriași, către Înaltpreasfințitul Părinte Bartolomeu Valeriu Anania - căruia, printre altele i-a spus ca „Dumnezeu să Vă dea tăria cugetului și arma cuvântului să evitați pe cât posibil unui om, răutățile care încep să atace
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
să fie folosită la nevoie. - Să-ți dreg un pahar de vin, s-a oferit profesorul, în dulcele stil sadovenian. - A, nu, mulțumesc, refuzasem, eram cu mașina. Apoi m-a invitat să mă așez la Remington-ul său, și mi-a dictat recomandarea da capo al fine, fără să arunce o singură privire măcar asupra textului înainte de a-l fi încheiat. După care l-a parcurs fugitiv prin ochelarii groși, aducându-și-l la doar câțiva centimetri de ochi, și, mulțumit, a
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
și citi de rață neplătită, de care nici nu-și adusese aminte, părea că se trezește din letargie. Încerca să se trezească din somnul ce-i amorțea conștiința: — De ce să divorțam, Delia? Eu recunosc, am o aventură, așa mi-au dictat mie nevoile. Undeva am greșit amândoi. Eu recunosc, tu însă mă acuzi doar fără să accepți că vina poate fi și a ta. Mi-ai adus o tânără în locuința, ea mi-a trezit simțurile, amorțite de un timp Poate
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
pe frecvențe aproape inaccesibile. Nedetectabile cu aparatura știută; percepute doar de către o mână de aleși. Preiei, fixezi în pagină semnale doar ție destinate. Nimeni, în locul tău, nu poate să scrie Stațiunea. Nu-ți convine: construiești romanul singur, nu ți-l dictează nimeni! E o iluzie; dacă vei primi Nobel-ul, să știi că asta nu va fi decât confirmarea că ai transcris corect izvodul cosmic. Și Romancierul - în povestea ta - așterne o carte... Dacă pentru asta - în realitate - va primi Goncourt-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ești singur; nu peste multă vreme, vei deveni un bătrân arțăgos. Nu-ți va mai intra nimeni în voie: vei încerca, poate, aidoma Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prin care îți exprimi setea de putere. Și-apoi, suprimarea lui nu are rațiune: nu poți lipsi Stațiunea de ordine, de stabilitate, el e creația ta, vrei să-i găsești o justificare superioară, e un om: „VOCEA” se cade să dicteze o poveste angelică. A ta e satanică, te reprezintă. Ai ceva malefic, ți se spune, uneori. În Stațiunea, tai și spânzuri; vecinii de apartament, trecătorii nu știu nimic. Prietenii (?Ă. Nu dă nimeni prea mulți bani pe tine. Nici tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Florenței, se gândi Dante. Mintea Îi zbură la depozitele de lemne dinspre mori, de-a lungul Arnului. Ocupați să lupte Împotriva flăcărilor spre a-și salva propriile averi, poate că oamenii aceia aveau să se potolească. Alungă repede gândul acela dictat de disperare. După o ultimă cotitură pe Lungarno, larma sporise În intensitate. În depărtare, se zăreau deja torțele celor două tabere care se Înfruntau. Era stranie această confruntare nocturnă, se gândi, În timp ce se oprea o clipă, aplecându-se din pricina efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curgându-i prin vine. Totul părea mic și neînsemnat dinaintea viziunii care Îi Înflăcăra mintea: să Înarmeze cea mai mare armată a Pământului, să reîntemeieze puterea romanilor, să facă din Florența centrul lumii, să se așeze printre cei mari, să dicteze noua lege pentru a potrivi soarta oamenilor după cuvântul Evangheliei. Să-l pedepsească pe Bonifaciu. — Un răgaz de o oră În schimbul a ceea ce știi, zise Într-un târziu. Veniero Încuviință Încet. Pentru o clipă, mâna lui se Întinse către hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care trebuia să arăt de ce vreau să mă turcesc în față și nu știam ce să scriu. în mintea mea nu voiam, dar în sinea mea mi-era frică. Văzând turcul ăla că nu scriam nici una nimic, ne-a dictat el de ce vrem să ne turcim. Ne-a luat p’ormă foile, seara ne-a urcat pe-o corabie și-n trei zile, eram la Țarigrad. Aicea noi speram că, dacă tot ne-am turcit, ne trimit direct la haremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
altul de Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin la o compunere despre primăvară. Tatăl-narator tușește îndatoritor și-i dictează apoi drăgălașei odrasle câteva cuvinte de început: „A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde...” Iată însă că naratorii oftează, închid geamul, trimit copilul la mama și se așază la masa lor de lucru: din cețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
legătură cu toată experiența ta dinainte, ca în cazul acesta, experiența te încurcă la fel de tare ca două geamantane grele când trebuie să-ți croiești drum printr-o pădure virgină. În asemenea împrejurări, cel mai bine e să faci ce îți dictează instinctul și să uiți tot ce-ai învățat. Frumos sfat! — Și e și pe gratis. Poartă-te firesc și să nu ai idei preconcepute. Privește lucrurile dintr-un unghi diferit, înoată împotriva curentului și, dacă nu reușești, nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]