1,001 matches
-
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” funcționează într-o clădire istorică din Sibiu, în Piața Mică, nr. 11. El este, în primul rând, trezorierul valorilor patrimoniale moștenite de la Muzeul „Asociațiunii” (înființat în anul 1905 și desființat, prin dictat comunist, în 1950). În registrele inventar figurează 9 002 obiecte înregistrate sub sigla „A”, împărțite pe șase colecții: 6 523 broderii, 1 025 port-textile, 567 obiecte de cult, 539 lemn, os, fier, 330 ceramică și 18 păpuși. Colecțiile s-au
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
orientare de stânga fondat în 1934 de Jean de Rovera. După cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada în care a fost redactor șef, a fost finanțat în parte de către KGB. Arhire, 2007 Transilvania<br> Transilvania de Nord<br> Dictatul de la Viena
Ardealul pământ românesc () [Corola-website/Science/323483_a_324812]
-
în partea dreaptă (privind de sus), unde pietrele de mormânt, mai simple, în stilul epocii, au inscripții majoritatea în ebraică. Aici sunt mormintele de tip mausoleu ale rabinilor, în timp ce în stânga sunt mormintele mai noi, cu inscripții bilingve, ebraică-maghiară sau ebraică-română. Dictatul de la Viena și cedarea Ardealului de Nord, au făcut ca la Turda, rămasă sub controlul României, să se concentreze temporar o populatie evreiască numeroasă, provenită din transferarea aici de către autoritățile antonesciene a evreilor din localitățile mai mici, precum și sosirea unui
Evreii din Turda () [Corola-website/Science/322912_a_324241]
-
din Ungaria, și cel conservativ au preferat, în general, denumirii de ieșivă pe cel de seminar rabinic sau teologic. Există și excepții, ca de pildă conservativă din Ierusalim. După ce totalitatea ieșivelor de pe teritoriul Uniunii Sovietice și-au încetat existența conform dictatului noului regim, laolaltă cu numeroase școli religioase ale altor religii, în Holocaust au fost distruse în zilele celui de al doilea război mondial, toate ieșivele renumite rămase în estul Europei prin deportarea și omorârea programată de către regimul Germaniei național socialiste
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
Munții Gurghiu. La 5 decembrie 1907 a fost finalizat acest traseu feroviar. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, iar acest traseu feroviar a trecut temporar pe teritoriul Ungariei. În 1944 calea ferată a redevenit românească. Calea ferată Siculeni-Gheorgheni este cu linie simplă, dar electrificată. Pe aici
Calea ferată Siculeni–Gheorgheni () [Corola-website/Science/319876_a_321205]
-
înălțime. Această soluție, cu titlu de provizorat, a rămas în exploatare 27 de ani. După război, Transilvania a devenit parte componentă a României, astfel încât întreaga cale ferată a fost preluată și exploatată de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, iar partea de vest a căii ferate a ajuns din nou pe teritoriul Ungariei. În 1944 calea ferată a redevenit românească. În 1944, trupele germane au distrus din
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
urmare a Primului arbitraj de la Viena din martie 1939, Ungaria a primit Ucraina Carpatică, teritoriu stăpânit până atunci de Cehoslovacia. Astfel, linia ferată a intersectat de trei ori frontiera ungaro-română. În 1940, prin Al doilea arbitraj de la Viena (cunoscut ca Dictatul de la Viena), România a trebuit să cedeze Ungariei între altele regiunea Satu Mare și partea de sud a Maramureșului (partea de nord a Maramureșului fusese stăpânită anterior de Cehoslovacia și a fost ocupată în 1939 de Ungaria), astfel încât întreaga linie ferată
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
aici după intrarea Transilvaniei în componența României, începând cu sfârșitul primului război mondial, doar în regiunile montane; un exemplu este traversarea Carpaților Orientali între Ilva Mică și Vatra Dornei în 1938. O situație cu totul nouă a fost creată prin Dictatul de la Viena (1940), când Transilvania a fost împărțită între România și Ungaria. Partea de nord-vest și de est a Transilvaniei, cu așa-numitul "Ținut Secuiesc", a revenit Ungariei. Noua graniță între România și Ungaria a tăiat câteva linii feroviare importante
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
1940 a fost pusă în funcțiune numai o singură cale ferată cu ecartament îngust care pleca de la Telciu și se conecta cu căile ferate din Maramureș în apropierea localității Moisei. În același an, România a trebuit să cedeze Ungariei prin Dictatul de la Viena, nord-vestul Transilvaniei, Crișana și partea de sud a Maramureșului. După cel de-al doilea război mondial, Maramureșul a fost divizat din nou la Conferința de Pace de la Paris (1947); partea de sud a revenit din nou României, în timp ce
Calea ferată Valea Vișeului–Borșa () [Corola-website/Science/319896_a_321225]
-
tuneluri, astfel încât s-a realizat inițial o singură cale ferată cu ecartament îngust, care pleca de la Telciu și se conecta cu Calea ferată Valea Vișeului-Borșa, în apropierea localității Moisei. Aceasta a fost deschisă în 1940. Ca urmare a celor două dictate de la Viena din 1939/1940, nordul Transilvaniei și întregul Maramureș (adică atât partea română, cât și cea cehoslovacă) au fost cedate Ungariei, iar legătura între Salva și Vișeu de Jos și-a pierdut sensul. Autoritățile ungare au hotărât să nu
Calea ferată Salva–Vișeu de Jos () [Corola-website/Science/319905_a_321234]
-
Carpatică, teritoriu stăpânit până atunci de Cehoslovacia. Câteva luni mai târziu, prin Pactul germano-sovietic de neagresiune (cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov) partea de nord a liniei a trecut la Uniunea Sovietică. În 1940, prin Al doilea arbitraj de la Viena (cunoscut ca Dictatul de la Viena), România a trebuit să cedeze Ungariei partea de sud a Maramureșului. În 1941, Wehrmacht-ul german a atacat Uniunea Sovietică; la 1 august 1941, după cucerirea Galiției, autoritățile militare germane de ocupație au înființat "Ostbahndirektion Lemberg", care a
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
cu Hermann Göring. și Din această perioadă, în care ajunge să cunoască foarte bine politica românească, va trage câteva concluzii : "cu oameni precum Victor Cădere, Iuliu Maniu, Armand Călinescu, etc..., nu e de mirare că în 1940 am ajuns la Dictatul de la Viena" și că "regele este un oportunist, fără linie politică, preocupat de un singur lucru: a se îmbogăți cât mai repede". Încearcă să medieze un tratat economic important cu Germania, dar Carol al II-lea, interesat inițial, se opune
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
și 191 poduri cu o lungime totală de 1.51 km. La 18 decembrie 1938 calea ferată a fost pusă în folosință. În anul 1940, calea ferată nou-construită a devenit în mare măsură inutilă pentru România, din cauza faptului că prin Dictatul de la Viena nordul Transilvaniei fusese ocupat de Ungaria. În 1944 Transilvania a intrat din nou în componența României. După cel de-al doilea război mondial a fost construită o ramificație de la Leșu Ilvei pe o distanță de 3 km. Această
Calea ferată Ilva Mică–Floreni () [Corola-website/Science/318905_a_320234]
-
respecte natura, se materializează în anul 1926 când fondează Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat la 4 ianuarie 1936 prin decret regal. Între timp, scrie de asemenea un tratat evoluționist, cu anumite abordări originale asupra subiectului. În august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racoviță se va muta la Timișoara, în timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul său elvețian (deci neutru) Alfred Chappuis. După reîntoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al României, se va
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
în revista cernauțeană "Die Brucke" (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele "Voința" și "Patria", membru in comitetul de direcție al revistei "Cultura", colaborator permanent la publicațiile "Gândirea", "Adevărul literar și artistic" și "Cuvântul". După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat "Elogiul satului românesc". În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940-1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista "Saeculum", care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
câte un reprezentant. Pe 12 septembrie 1944, România a semnat armistițiul cu Națiunile Unite, care stabilea noul statut internațional al țării noastre: ieșirea din războiul antisovietic și angajarea în lupta împotriva Germaniei hitleriste, plata unor însemnate despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniței româno-sovietice din 28 iunie 1940. Astfel, România devenea o țară ocupată de Uniunea Sovietică, iar SUA și Marea Britanie girau această realitate. La 9 octombrie, s-a realizat „acordul de procentaj” între Stalin și Churchill, potrivit căruia
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
Sighet - d. 4 martie 1977, București) a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977. În urma dictatului de la Viena, familia Ivasiuc se refugiează la București, de unde s-a întors la Sighet în 1951. Aici a absolvit liceul „Filimon Sârbu”, care se numește în prezent „Dragoș Vodă”. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Filozofie din
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
concesii teritoriale statelor vecine. Întreg capitalul de simpatie, real sau pretins, de care ar fi beneficiat Manoilescu pe lângă oficialitățile italiene, nu a servit la nimic. El nu a avut practic posibilitatea să protejeze interesele României - de aici și caracterul de dictat al „arbitrajului” de la Viena. Luând la cunoștință de noua frontieră pe care o trasaseră „arbitrii”, ministrul Manoilescu „s-a prăbușit pe masă leșinat”, conform mărturiei ministrului de externe italian, Galeazzo Ciano . Cu toate acestea, în calitatea sa oficială, la 30
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
de noua frontieră pe care o trasaseră „arbitrii”, ministrul Manoilescu „s-a prăbușit pe masă leșinat”, conform mărturiei ministrului de externe italian, Galeazzo Ciano . Cu toate acestea, în calitatea sa oficială, la 30 august 1940, Manoilescu a trebuit să semneze Dictatul de la Viena, prin care Germania și Italia au acordat Ungariei o importantă parte a Transilvaniei. Pe 12 octombrie 1944, la puțin timp după începutul ocupației sovietice, Manoilescu a fost întemnițat fără proces, timp de 14 luni. După eliberare, în perioada
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
teritorială a României este de 238.391 km). România Mare a existat în această formă până în 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 - ultimatumul sovietic de „retrocedare imediată a Basarabiei și a Bucovinei de nord” (26 iunie 1940) și Dictatul de la Viena (30 august 1940) - România a pierdut o treime din țară fără să fi tras un foc de armă . Termenul nu a fost niciodată denumirea oficială a statului român, nefiind înscris în constituție. În 1918, la sfârșitul primului război
România Mare () [Corola-website/Science/296622_a_297951]
-
se consolidează ca centru comercial și de producție. În anii 1920, localitatea număra aproximativ 7.000 de locuitori români, maghiari și evrei. Marghita era cunoscută mai ales prin târgurile care se organizau săptămânal. În timpul celui de-al doilea război mondial, Dictatul de la Viena din august 1940 aduce Marghita sub ocupație fascisto-horthystă. În perioada 1940-1944, circa 1.700 de evrei au fost deportați în lagărele de concentrare naziste. La 20 octombrie 1944, în urma unor lupte grele, Marghita a fost eliberată de trupele
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Țării Beiușului. Reforma agrară din 1921 a adus unele imbunătățiri, contribuind la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultura și ameliorând situația materială a unei părți a țărănimii. Perioada Dictatului de la Viena a fost dificilă pentru orașul Beiuș care, fiind situat în partea care netransferată Ungariei, a devenit reședință de județ, unde au fost mutate toate autoritățile și instituțiile județene, cu personalul lor. În plus, a trebuit să facă față
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
evreii erau doar 31,3% din numărul total al mozaicilor), timp ce la recensământul român din 1930 93,9% dintre mozaici și-au declarat ca fiind de naționalitate evreiască (și doar 6% de naționalitate maghiară). Acordul, numit în istoriografia română Dictatul de la Viena, iar în cea maghiară „Al doilea arbitraj de la Viena” (primul fiind cel prin care Ungariei i s-au cedat în 1939 teritorii din „Ungaria de Sus”/Felvidék, respectiv sudul Slovaciei de astăzi, cu o populație predominant maghiară), prevedea
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]