137,703 matches
-
împăcate”. Acești trei parametri - intonația ca sursă a întregului discurs, simfonismul ca elan vital în sens procesual, care străbate (prin) întreaga lucrare (sugestiv fiind germanul durch, englezescul through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura mutației și diferența specifică între gândirea de tip retoric și gândirea de tip organic. O limită superioară a gândirii de acest tip, precum și o formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
două componente - simfonia și opera. Fiind astfel formulată problema unei concepții mai ample în sens estetic, acest fapt a determinat într-un mod implicit și o dimensiune fizică mai extinsă în sens procesual-temporal a unei lucrări concrete. Devenea evidentă și diferența între vechea dramma per musica barocă și clasică și drama muzicală romantică, relație cuantificabilă prin comparația între sonatele lui Domenico Scarlatti și Sonata nr. 29, „Hammerklavier” de Ludwig van Beethoven. Iar o asemenea originalitate și densitate ideatică și estetică avea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
trimite la tipologia de stil „monolitic”. Ca model referențial putem recurge la imaginea stilului „monolitic” bachian sau wagnerian, ambii compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în planul interior al creației, indiciul diferențelor implicite vieții și activității îl reprezintă criteriul geografic al deplasărilor. În cazul lui Bach este vorba despre asocierea etapelor vieții și activității cu deplasările între orașele Eisenach (în care s-a născut), Lüneburg, Weimar, Köthen și Leipzig, iar în cazul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele trei „stiluri” beethoveniene se prezintă ca trei forme „variate” ale aceleiași „teme” identitare. Optica de substanță modernistă asupra concepției stilistice comportă o sumă de diferențe notabile, reformulând stilurile anterioare ca fiind integre și stabile, liniare, deci, ca fidele unei singure idei pe durata întregii lor evoluții, și „temperate” ca tempo evolutiv și frecvență a unor transformări vizibile. În această lumină, stilul bachian este definibil ca
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
producții cinematografice la care a scris muzica Alfred Schnittke. Iar contextul gândirii muzicale și particularitatea concepției îl prezintă pe acesta din urmă într-o lumină totalmente diferită de concepția atât de postmodernă a „documentarului peisagistic” al compozitorului italian. Specificul acestei diferențe poate înțeleasă în termenii unei comparații (metaforice) între rolul convențional al pasajelor de virtuozitate în Concertele pentru pian de Mozart și resemnificarea funcțională a virtuozității din retoric în tematic în Concertele pentru pian de Beethoven. În Sinfonia lui Luciano Berio
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
care muzicienii încep să părăsească scena. Sensul procedurii de citare este radical diferit de cel al Berio, deoarece fiecare citat deține o funcție dramaturgică în desfășurarea tuturor celor patru părți (cu durată de peste o oră). O altă idee lămuritoare a diferenței între convenționalismul lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori. Comparația între atmosfera postmodernismului emergent în care trăiește primul și climatul tradiționalist profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și pasivitate descriptivă, potrivită mai degrabă metodei lui Berio - o autentică aglomerare stilistică în termeni de multitudine sincronă, pe când termenul hiperstilistică „devoalează” la modul propriu conținutul și tensiunile interioare ale metodei componistice și a idealurilor perspectivale ale lui Alfred Schnittke. Diferența între tipul de abordare a materialului citat este formulabilă în termeni binomului continuitate-discontinuitate, ceea ce se se reflectă în termenii relației cu toată istoria muzicală anterioară în termenii dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui Schnittke îl interpretăm astfel ca pe o continuare hiperbolizantă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Romantismului) în care devine vizibilă „abaterea” de la modelul „monolitic” îl reprezintă creația lui Ludwig van Beethoven - trecerea de la dominanta retorică la aceea organică, consistența stilului beethovenian „defoliindu-se” în imaginea celor trei „vârste” sau „stiluri” consecutive (ca formulări convenționale ale unei diferențe graduale), separabile în trei etape. Sensul mutației poate fi calificat ca anulare a omogenității, deși în continuare este vorba despre recognoscibilitatea structurii stilistice drept una integră. Această imagine organică a „vârstelor” stilistice, care conservă identificarea stilului cu persoana concretă care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
intrând sub definiția cumulativă a stilului romantic în calitatea lui de identificativ estetic; (3) al treilea context istoric, modernismul începutului de secol XX, poate fi remarcat prin transformările pe care le suportă accepțiunea stilului în contextul creației lui Arnold Schönberg. Diferențele față de modelul beethovenian se rezumă la „fracturarea” imaginii stilistice în mai multe „blocuri” succesive constitutive, fiecare adoptând ca denumire stilistică titulatura sistemului de organizare tonală sau a tehnicii de scriitură dominantă (postromantic, atonal, dodecafonic, serial). Evaluarea etapelor nu se rezumă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
evreu. Pierre Duc Se spune că unii își dau cuvântul și nu și-l țin, dar cum să și-l țină dacă l-au dat. * între o talpă de crep și o cremă de ciocolată nu există altă deosebire decât diferența dintre două lucruri care nu au nici o legătură între ele. Deși există scandaluri fără precedent, mult mai multe sunt, totuși, precedentele fără scandaluri. Dintre toate artele, cea care hrănește cel mai bine este arta culinară. Winston Churchill Era odată un
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
trimite la imaginea întregului reconstituit din 32 bucăți de Spanie, spaniolă și hispanism. Eseurile despre câțiva scriitori de limbă spaniolă, din America de Sud, par să fie simplu completive. Rămân subiecte interesante de dezvoltat. De pildă, realismul magic din cărțile lui Márquez, diferența de valoare între Coelho și Borges autorul Cărții de nisip și alte idei legate de literatura acestuia. De o semnificație absolut personală e întâlnirea cu scriitorul de origine bască, Fernando Savater, traducătorul în spaniolă a operei lui Cioran și cu
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
frînghia aranjată linear cu mini-inserturi de pe la curtea austriacă, iar în 2. de două planuri diferite, bine proporționate, intersectate la început și la linia de ,finish", și deci, de doi eroi): în ambele cazuri, cunoașterea finalului este extrem de la îndemîna spectatorului. Diferența e că al Mariei-Antoaneta îl știi din cultura generală, dar nu-l vezi pe ecran (mă rog, eventual foarte metaforic), iar al celor din Propunerea ți se sugerează - mai degrabă, ți se bagă pe gît ca la endoscopie - sistematic, începînd
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
și de noutate care diferențiază subtil o ediție de alta. în primul rînd, ca și anul trecut, actualul Salon... a fost mult mai unitar valoric decît edițiile precedente și, în consecință, nivelul său mediu mult mai ridicat. Cu alte cuvinte, diferența dintre lucrările premiate și lucrările de fundal a fost acum sensibil mai mică, deși distribuția geografică este realtiv aceeași, cu precizarea că, de data aceasta, cele mai consistente participări sînt ale artiștilor din America latină: Argentina și Brazilia, dar și din
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
Rodica Zafiu Punctuația pare a fi devenit una dintre cele mai nesigure zone ale utilizării limbii române standard: un domeniu în care diferențele dintre practicile individuale sînt evidente, norma nu e cunoscută sau nu e respectată, incertitudinile unor utilizatori ai scrisului sînt din ce în ce mai mari. Pentru haosul punctuației românești actuale - mult mai mare, de fapt, decît cel ortografic sau al variațiilor morfologice, atît de
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
verbul regent și completiva directă sau indirectă (prepozițională): "Deci, când știm, că critica este cel mai puternic mijloc de educațiune literară, să ne mai mirăm oare, că scriitorii noștri au în general o ambițiune needucată?" (p. VII). O explicație a diferențelor din trecut apare la I. Manliu, Povățuitorul studiului limbii române în clasele primare (București, Socec, 1896), o carte în care sînt foarte multe pagini despre punctuațiune sau interpuncțiune: "Noi, Românii, scriem unii după sistemul francez, alții după cel german; cei mai mulți
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
de delict. Ar fi prea lung și în afara subiectului meu să arăt cât de necesară trebuie să fie o uniformitate perfectă de gânduri într-un stat, contra exemplului multor națiuni; ca opinii care se deosebesc între ele doar prin unele diferențe foarte subtile și neclare, prea îndepărtate de capacitatea umană, pot totuși să tulbure binele public, când una nu este autorizată cu precădere față de altele; și cum natura opiniilor este compusă într-atât încât prin contrast se clarifică, fremătând și luptând
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]
-
Rodica Zafiu Lexicul politic românesc nu se rezumă la formulele oficiale, administrative, internaționale. Între paginile de politică ale ziarelor și dezbaterile politicienilor nu e, adesea, o mare diferență: clișeele, expresiile familiare și argotice, violențele pamfletare circulă ușor dintr-un mediu și dintr-un tip de discurs în celălalt. Metaforele clișeizate, eufemismele și hiperbolele prin intermediul cărora este prezentat un anume act sau moment politic sînt mijloace persuasive, dar și
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
a dorit ca filmul să aibă drept locație Delta Dunării, unde nici ea, nici scenaristul nu puseseră piciorul. Abia odată finalizată povestea, au realizat că îi venea ca o mănușă mediului respectiv. Aici se structurează din nou un set de diferențe notabile între pelicula nr. 1 și cea nr. 2. Cea dintîi lucrează cu o poveste familiară - mafia, informatorii, spionajul reciproc a două organizații - pe care o articulează atît de complicat încît îți dă peste cap toate structurile narative cu care
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
de situație pînă nu mai știe pe ce lume e, nr. 2 acumulează și construiește. Apogeul acestuia e previzibil, dar nu aici e miza, ci în reacția protagonistei, acolo rezidă elementul surprinzător, asul din mîneca dramei. Mai spun doar o diferență săritoare în ochi și trec la o discuție mai grea: dacă ar fi să mă iau, doar după calitatea fotografiilor din film ("stills"), nu m-aș fi dus niciodată să văd nr. 1, imaginile sînt absolut banale. Contrast cu nr.
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
chemărilor/ noastre, cînd afund ne sorb/ ochiurile mărilor!" La fel, de citit - și de citat integral, de-aș mai avea loc... - e blestemul șăgalnic pentru "cine-o supăra o barză", atenționare care, în popor, se poartă, adusă în volum cu diferența, marca Foarță, a unui refren pe latinește: "avis pia & benigna". Scrisă despre "opurile care/ dintr-un verb, fac o dihanie", și pe marginea lor, poezia lui Șerban Foarță, glosă de respiro filologic, improvizație de calitate între două studii la vioară
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
o excelentă analiză a fenomenului muzical postmodern, îmbinând într-un mod exemplar prezentarea ideologiei postmoderne, reflectarea diferențiată a spectrului de concepții componistice specifice perioadei și analiză detaliată a unei serii de lucrări representative pentru relația terminologica prezentată în titlul cărții. Diferența concepției noastre rezidă într-o atitudine mai puțin “enciclopedica” și cu o miză mai accentuată pe ideea sfârșitului metanarațiunilor, care în opinia noastră reprezintă un factor de importanță decisivă în reorientarea gândirii musicale înspre dominantele valorice ale postmodernismului. În termenii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1968 și anul 1979, moment în care Lyotard își definitivează raportul său. Semnificația primului reper, anul 1968, se referă la aspectul pur muzical al schimbării de paradigmă conceptuală. Este vorba aici despre un cumul de lucrări în care se relevă diferența calitativa a unei gândiri musicale noi (implicate fiind, în special, tehnicile citatului și colajului, însă nu doar), care se impune drept o alteritate indiferență față de standardul cumulative al gândirii și practicilor musicale ale celei de a treia avangardă. Deși “plajă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui Deliège, Sinfonia reprezintă unul dintre rarele momente în care conceptul de postmodernism își dezvăluie prezența la modul explicit, pe când opera lui Pousseur atrage atenția prin contribuția adusă la apariția unui adevărat cult al citatului/citarii<footnote Béatrice Ramaut-Chevassus notează diferența specifică între aceste două lucrări: "Berio utilizează citarea în calitate de Traumdeutung și cu virtuozitate, ca un prestidigitator sclipitor, în timp ce Pousseur se lansează într-o demonstrație didacticista care îl determină să țese, în muzică, o istorie esențializata, mergând de la Monteverdi la Webern
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dublul discurs al implicării deconstructive, fragmentarea că incoerenta asumată și refuzul legitimării în termeni de identitate stilistica sau participare la consensul valoric-estetic în accepțiunea lui modernista. Oricât de diferită de modelele istorice anterioare ar fi ideologia și estetică postmodernă, această diferență nu poate, în principiu, să reprezinte o disfuncționalitate funciară a discursului, precum și a imaginarului artistic postmodern. Nu ar putea semnifică imposibilitatea sau inutilitatea unei abordări care ar urmări convergență și sinteză argumentelor în cadrul articulat al unei imagini clare. Desincronizarea ideologică
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
am arătat mai sus, o ipotetica "linie de sosire" pentru întregul modernism o situam la limita anului 1968, în care Luciano Berio începe scrierea lucrării Sinfonia<footnote În amândouă cazurile este vorba, cu o minimă aproximare, despre anul 1968. footnote>. Diferența între stările de lucruri înainte și după aceste determinante mutative devine cu atât mai vizibilă, dat fiind și cumulul evenimentelor social-politice care au co-determinat producerea unei transformări radicale în primul rând în imaginarul colectiv. Imaginea câmpului activităților artistice-muzicale în al
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]