1,091 matches
-
o ființă perfectă să existe", iar această premisă este, așa cum am arătat, greu de demonstrat 382. Criticii au discutat adesea problema argumentului modal ca și cum ar fi o chestiune de fapte: existență contingentă versus nonexistență contingentă. A restrânge complexitatea modală la dihotomia simplă: existență versus nonexistență înseamnă de fapt, să nu atingi același nivel cu scrierile lui Anselm 383. Se poate spune că momentele cele mai importante din istoria argumentului ontologic au fost argumentul ontologic anselmian, critica adusa argumentului ontologic de Immanuel
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este garantat; dacă nu, adevărul nu poate fi stabilit pornind de la afirmația că doar propozițiile pot fi necesare. Lucrurile necesare ar putea fi definite drept lucruri ale căror existență este afirmată într-o propoziție necesar adevărată 405. Ca multe alte dihotomii, dihotomia dintre "esență"și "existență" a fost tratată prea simplu și umbrește astfel o distincție importantă. Existența este numai o relație a exemplificării pe care actualitatea o are cu esența". "Eu exist, dacă trăsăturile definitorii ale personalității mele sunt într-
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
garantat; dacă nu, adevărul nu poate fi stabilit pornind de la afirmația că doar propozițiile pot fi necesare. Lucrurile necesare ar putea fi definite drept lucruri ale căror existență este afirmată într-o propoziție necesar adevărată 405. Ca multe alte dihotomii, dihotomia dintre "esență"și "existență" a fost tratată prea simplu și umbrește astfel o distincție importantă. Existența este numai o relație a exemplificării pe care actualitatea o are cu esența". "Eu exist, dacă trăsăturile definitorii ale personalității mele sunt într-un
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o evoluție continuă, lentă, dar amplă, în dependență de procesualitatea și legile istoriei. Rolul fundamental al limbii este acela de conservare și transmitere a culturii de la societate către indivizi și de la o epocă istorică la alta. Una din cele șase dihotomii, devenite clasice, stabilite de F. de Saussure în Curs de lingvistică generală (1916) este limbă (langue) - vorbire (parole), care reprezintă două aspecte fundamentale ale limbajului. Limba este instrumental principal al comunicării, codul format dintr-un sistem de semne, aspectul social
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
întregii comunități lingvistice. Deși aflate în relație de opoziție, între limbă și vorbire există o permanentă interacțiune; dacă vorbirea precedă limba și îi determină evoluția, concretizându-i organizarea, limba este un instrument și un produs al vorbirii, indispensabilă înțelegerii acesteia. Dihotomia limbă - vorbire reapare în lingvistica transformațională din a doua jumătate a secolului al XX-lea sub forma competență - performanță, unde competența înseamnă cunoașterea regulilor necesare pentru a vorbi corect o limbă, iar performanța - întrebuințarea concretă a limbii în acte de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
doua jumătate a secolului al XX-lea sub forma competență - performanță, unde competența înseamnă cunoașterea regulilor necesare pentru a vorbi corect o limbă, iar performanța - întrebuințarea concretă a limbii în acte de vorbire. Unii cercetători, precum Otto Jespersen, au opus dihotomiei saussuriene un punct de vedere monist, conform căruia există doar vorbirea - activitate individuală, dar și deprindere socială formată în, și determinată de societate; limba este o generalizare a vorbirii, “pluralul” acesteia. La E. Coșeriu, apare trihotomia sistem - normă - vorbire. Sistemul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
este mai neutru, el este, de asemenea, foarte ambiguu. Termenul echivalent este consum cu risc. Uneori, termenii "consum impropriu" și "abuz" sunt utilizați pentru a transmite ideea că problemele legate de alcool reprezintă un fenomen marginal, sau că există o dihotomie directă între "consum" și "consum impropriu". Totuși, răul produs de alcool nu este un fenomen marginal, iar curbele de risc care descriu relația dintre consumul de alcool și răul produs nu identifică dihotomii simple între consumul impropriu și consumul fără
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
un fenomen marginal, sau că există o dihotomie directă între "consum" și "consum impropriu". Totuși, răul produs de alcool nu este un fenomen marginal, iar curbele de risc care descriu relația dintre consumul de alcool și răul produs nu identifică dihotomii simple între consumul impropriu și consumul fără niciun risc. Capitolul 2 Droguri licite, droguri ilicite. Particularități și estimări ale consumului de droguri în Europa 2.1. Principalele categorii de droguri întâlnite în traficul ilicit Drogurile, așa cum sunt ele definite, reprezintă
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de vedere istoric, acest gest coincide cu publicarea articolului "Determinación y entorno. Dos problemas de una lingüística del hablar" (1955), unde Eugeniu Coșeriu pune bazele unei "lingvistici a vorbirii". 2.1. Punctul de pornire al demersului coșerian îl constituie "insuficiența dihotomiei saussuriene" între langue și parole 218, care, de altfel, mai făcuse deja obiectul unei critici detaliate 219. În locul acestei disocieri, Coșeriu propune, pe urmele lui Aristotel, trei perspective din care ar putea fi descrisă o anumită activitate: "ca atare" (κατ
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
p. 200). 216 Idem, "Sistemul, norma și vorbirea", în Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 85. 217 Idem, "Pour et contre l'analyse sémique" [1983], în L'homme et son langage, p. 355. 218 Începând cu sfârșitul deceniului șapte, acestei dihotomii i se va adăuga, ca țintă polemică, și distincția chomskyană între competence și performance. 219 Eugeniu Coșeriu, "Sistemul, norma și vorbirea", în Teoria limbajului și lingvistica generală, pp. 44-64. 220 Idem, "Determinare și cadru. Două probleme ale unei lingvistici a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pas realizat de Descartes constă în a preciza situația confuză în care se află cunoașterea. El descrie cadrul de manifestare a meditațiilor. "Haosul primordial" se manifestă la nivelul cunoașterii prin incertitudine, prin imposibilitatea deosebirii celor adevărate de fals, completate de dihotomia adevăr-fals. Gestul de separare dintre acestea este descris în prima propoziție a meditației întâi: "Încă de mai multă vreme am băgat de seamă câte lucruri greșite primisem dintru început drept adevărate și cât de îndoielnice sunt cele ce am clădit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
meditație realizează o separare radicală între existența adevărului și cea a falsului, între lumea haotică a dezordinilor din cunoaștere de dinaintea ordonării noului univers. Haosul se manifestă la nivelul cunoașterii prin incertitudine, prin imposibilitatea deosebirii celor adevărate de fals, completate de dihotomia adevăr-fals. Deschiderea realizată primei meditații subliniază incertitudinea cunoașterii și nevoii de cenzură 141. Starea inițială este haotică (o formă a haosului primordial), iar adevărul și falsul sunt prezentate doar ca idei. Separarea dintre acestea se realizează prin intermediul unui instrument epistemic
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe când "în interpretarea de suprafață, expresia feței mele, sau postura corpului meu par o fațadă. Nu sunt o parte din mine"38. Autorii amintiți subliniază faptul că, în literatura despre munca emoțională, este reprodus un fel de esențialism care perpetuează dihotomia sine real - sine fals. Aceasta se întâmplă deoarece considerăm că atât emoțiile, cât și identitatea sunt private și reale, iar o dată intrate în organizație le falsificăm prin interpretări, în loc să le considerăm nici reale, nici false, ci construite și constrânse, fracturate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îl ocupă. Pe de altă parte, încurajarea vine și din interior, deoarece, dacă munca reprezintă o treime din viața noastră, atunci avem nevoie ca acest capitol din viața noastră să fie cât mai unitar posibil. Tracy și Trethewey susțin că dihotomia sine real - sine fals acționează ca un discurs puternic 43 sau ca o colecție de cunoștințe care poate avea consecințe materiale și organizaționale specifice sau efecte asupra adevărului. Discursurile publice, fiind instituționalizate și conduse de logica profitului, întăresc ideea că
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
există diferențe între sinele real și cel fals; ceea ce contează este că indivizii acționează ca și cum aceste diferențe ar exista. O versiune mai fragmentată și poststructuralistă a identității ar putea fi considerată patologică, bolnavă și în imediată nevoie de intervenție specializată. Dihotomia sine real - sine fals presupune o analiză de suprafață a sinelui și o marginalizare a reformelor de la locul de muncă și a proceselor de schimbare socială. Organizațiile în care angajații își construiesc identitățile prin consens, ca un proces privat, personal
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și o marginalizare a reformelor de la locul de muncă și a proceselor de schimbare socială. Organizațiile în care angajații își construiesc identitățile prin consens, ca un proces privat, personal și ascuns celorlalți, nu pot negocia răspunsuri semnificative la nevoile angajaților. Dihotomia sine real - sine fals este întărită de discursuri de putere care pledează în favoarea unui sine ca fiind mai real, mai valorizat și mai stimat decât celelalte. Discursurile de putere de tipul managerialismului sau antreprenoriatului construiesc identitățile prin articularea unui sine
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Acest sine ideal este definit incremental prin confluența mobilității ierarhice și consumului. Nepotrivirea cu mulajul ideal nu este o problemă socială, ci o problemă personală/individuală care trebuie rezolvată individual, nu prin acțiune colectivă 48. Aceste discursuri de putere întăresc dihotomia sine real - sine fals care, în schimb, constrânge indivizii fie să-și alinieze sinele lor real cu sinele preferat de organizație, fie să le separe. Alinierea își are originea în procese de tipul subordonării strategice, creării unui sine amânat continuu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
discursului organizațional"50. Prin urmare, angajații își construiesc identitatea prin consens și nu prin negociere, deci sinele nu este niciodată destul de bun, ci întotdeauna în căutarea alinierii cu sinele preferat de organizație. O modalitate de a depăși și distruge această dihotomie este să mergem dincolo de utilizarea unui limbaj de tipul sinelui real, fals, autentic și esențial, spre utilizarea unui limbaj de tipul sinelui cristalizat care este departe de a fi aplatizat și colonizat, deoarece este multidimensional, multifațetat și complex 51. Atât
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
studii despre roman *8 nu se mulțumesc să-l trateze numai sub aspectul relațiilor lui cu structura socială, ci caută să-i analizeze metodele artistice - punctele de vedere, tehnica narativă. Formaliștii ruși s-au ridicat cu multă vigoare împotriva vechii dihotomii "conținut" și "formă", care taie opera literară în două jumătăți : de o parte conținutul brut, iar de altă parte, o formă suprapusă, pur externă. *9 Evident, efectul estetic al unei opere literare nu rezidă în ceea ce se numește în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
două sute cincizeci - la două sau trei categorii. Una dintre clasificări împarte figurile de stil în "ornamente" și "tropi" sau în "figuri sonore" si "figuri ale simțurilor". O altă împărțire distinge între figurile "vorbirii" sau "figurile verbale" și "figurile gândirii". Ambele dihotomii au însă defectul de a se referi la o structură externă, foarte superficială, căreia îi lipsește funcția expresivă. Astfel, în orice sistem tradițional, rima și aliterația sunt ambele considerate drept "scheme" fonetice, drept ornamente acustice ; totuși, noi știm că atât
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
distingerea a doua nivele ale limbii limba "în abstracto" și limba "în concreto" Hașdeu prefigurează unele dintre distincțiile structuraliste și poststructuraliste, iar prin teoretizarea celor două perspective sincronica (numită de el peritetică) și diacronica (numită anatetică) el ajunge la cunoscută dihotomie saussuriană" (Urițescu, 1988, p. 7). Mai mult decât atât, acelasi specialist notează că, privitor la problema "relațiilor genealogice în plan diacronic", "trebuie să relevam că Hașdeu prefigurează aici teoria modernă a schimbării lingvistice. Ne vom margini doar la a cita
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
permanența unui filon clasic în cadrul literaturii române, al cărui punct de vedere îl fixa în folclor." Primul studiu monografic consacrat lui Vladimir Streinu este cel semnat de Serafim Duicu în ". Acesta are toate caracteristicile studiului de tip pozitivist - universitar, menținând dihotomia viață - operă, autorul cercetând cu minuțiozitate sursele documentare, înaintând treptat în argumentație și invocând la fiecare pas opinia de autoritate, folosind cu mare generozitate citatele pentru susținerea argumentării, păstrându-se în marginile unui stil strict funcțional. Autorul monografiei nu-și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dar numai pornind de la datele din care ești constituit. Altfel nu ai mai fi tu însuți, ci o construcție improvizată, fragilă. E realist să te percepi ca pe un modern tulburat, precum H.-R. Patapievici. E realist să critici orizontala dihotomiilor în care s-a închis spiritul modern și să reînsuflețești tematica intelectuală a intervalelor verticale, cum face Andrei Pleșu, recurgînd, spre anamneză, la date din culturile europene și orientale. E esențial să-ți recuplezi gîndul și viața la tematica pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-un proces de trecere la limită. Simpla caracterizare prin negații a transcendenței riscă să mai adauge un capitol (strălucit) la gîndirea prin dihotomii care sortează realul în mod disjunctiv și static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să formuleze experiența isihastă a participării la divin, Grigore Palama declară insuficiența demersului negativ
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]