1,082 matches
-
cu majoritate simplă, într-un tur, nu este mai mare decât gradul asocierii dintre sistemele bipartidiste și cultura politică anglo-americană, o cultură care încurajează puternic o dihotomie bine definită între guvern și opoziție, și chiar organizează viața politică în jurul acestei dihotomii. Suntem astfel îndreptățiți să sugerăm cel puțin că "motivul" relației poate să nu se găsească în întregime în sistemul electoral. Mai mult, se poate pune în discuție și direcția relației. Așa cum am văzut, una din condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lideri preocupați în primul rând de funcționarea societății și care fac compromisuri și tranzacții, acceptând în același timp structura în cadrul căreia are loc viața economică, socială și politică (Burns, 1978: 19-20). O astfel de distincție nu trebuie privită ca o dihotomie, ci mai degrabă sub forma extremităților unei axe continue care se referă la "gradul de schimbare" pe care liderii doresc să o realizeze, această schimbare fiind orientată fie înspre "progres", fie spre reîntoarcerea la trecut. Am putea totuși merge și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai importantă în înțelegerea legăturii dintre cei care conduc și cei conduși. Privire de ansamblu Conducerea a fost adesea privită cu suspiciune; dar a fost și ridicată în slăvi. Raționamentele sunt de obicei extreme și tind să se bazeze pe dihotomii. Se impune o analiză mult mai precisă; ea este pe cale să aibă loc și va ajuta la o mai bună caracterizare atât a sferei de cuprindere a exercitării conducerii, cât și a puternicei legături între lideri și cei conduși, incluzând
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
plus, vom constata că un predicat funcțional nu are întotdeauna în mod necesar o funcționalitate de ordinul a face (cu înțelesul atribuit de R. Barthes), ci că poate, în aceeași măsură, să fie indicial (funcționalitatea lui a fi). De aici, dihotomia radicală și tradițional instaurată dintre a fi și a face nu pare să mai fie pertinentă și vom insista mai degrabă pe existența unui continuum între cei doi poli (cf. schemei de la pagina 190). Pentru a ilustra, vom urmări modul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
alte contexte. Astfel, cultura este tratată ca o variabilă reziduală misterioasă, cauza ultimă a faptului că regiuni sau comunități întregi se abat de la calea dezvoltării prescrise de anumite „teorii ale modernizării” (Hann, 2002, p. 11) De pildă, ARDC lucrează cu dihotomia cultură a sărăciei vs cultură a dezvoltării. Sensul conferit culturii sărăciei reprezintă o variantă simplificată a noțiunii dezvoltate de Oscar Lewis (1967): „ansamblu de norme, valori, credințe, atitudini care perpetuează sărăcia și degradarea comunității”. Atributele esențiale ale culturii sărăciei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
valorilor TA sistolice mai mult de 140 mmHg și/sau diastolice mai mult de 90 mmHg la subiecții care nu se află sub tratament antihipertensiv. Evidențele actuale, axate pe medicina bazată pe dovezi, demonstrează necesitatea de a renunța la paradigma dihotomiei normotensiune hipertensiune arterială și a considera TA ca un factor de risc cardiovascular (14). Astfel raportul WHO din 2002, a concluzionat: ,,există din ce în ce mai mult tendința de a se renunța la termenii hipertensiune, hiperglicemie și hipercolesterolemie și atenția se îndreaptă de la
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
exercită dominația lor în acest câmp. Cultura școlară își asumă astăzi rolul pe care îl juca altădată religia: ea produce capital simbolic (prestigiu), îi clasează pe indivizi după calificarea lor (virtuozi/mase), legitimează și perpetuează ordinea socială organizată în funcție de această dihotomie (aleși/excluși). Operațiunea principală a acestei instituții are efecte în lanț asupra agenților (cultura ar fi, în acest sens, o operațiune de clasare, în sensul punerii în ordine a lumii, a lucrurilor și a oamenilor). Bourdieu își permite să spună
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
istorice și personale (modalizarea aserțiunilor prin atitudini propoziționale de tipul "Știu că p", "Cred că p", "Sînt sigur că p"), altfel spus transformarea științei din "context free" în "context sensitive". Erodat de geometriile neeuclidiene, de fizica cuantică, modelul cartezian al dihotomiilor tranșante adevăr/fals, parte/întreg, subiect/obiect este serios pus în cauză de perspectiva sistemică, ecologică, mereologică: "De fapt, numitorul comun al crizelor pe care le traversează astăzi umanitatea este persistența viziunii carte-zian-newtoniene aplicate unei realități incomprehensibile în termenii științei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în acest sens se poate considera limba ca model general (patron général) al întregii semiologii, deși ea nu este decît un sistem printre altele" (fragment controversat al cursului lui Saussure, citat apud Engler de M. Krampen, 1985: 72). 3.2. Dihotomiile saussuriene Teza de bază a lingvisticii structurale este conceperea limbii ca sistem sau ca rețea de relații; unitățile lingvistice nu există independent de rețea, altfel spus identificăm simultan unitățile și interrelațiile. "Limba este un sistem de semne în care esențială
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
trăiesc (sceleratul balzacian Vautrin, martirul hugolian Jean Valjean sau asasinul orb Jorge din romanul lui Eco Numele trandafirului), iar naratorul devine "prizonier al premiselor sale", după cum lectorul devine "prada" textului, obiect al unei experiențe de transformare induse de text, dincolo de dihotomia discutabilă opere de consum/opere de provocare sau narativitate de masă/ narativitate de elită. A interesa un public larg și a-l face să viseze nu înseamnă neapărat a-l "lobotomiza" prin mass-media, ci poate a-l fascina și obseda
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca "atribuire a unui predicat-proces unui subiect-persoană" (C. Bremond, 1970: 134). Dacă Propp avea în vedere un terminus ad quem, Bremond vizează un terminus ab quo generator de posibile bifurcații narative. El va compune un repertoriu de roluri bazat pe dihotomia esențială agent/pacient, pacient asupra căruia se exercită o influență, o protecție, o degradare sau ameliorare. Noțiunea de rol apare considerabil îmbogățită prin introducerea acestuia în cîmpul valorizării prin intermediul transformărilor apoi prin cel al retribuirilor în care pacientul apare ca
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
uman, acțiuni produse sau suferite de indivizi antropomorfi). Prezentînd agentul ca formă "goală pe care o umplu diferite predicate" (Todorov, 1975: 130), Todorov insistă asupra laturii sale sintactice și nu semantice (cf. Propp, Greimas care vorbesc de erou, "răufăcător" etc.). Dihotomia prezentată de Greimas între actant/actor este pertinent tratată și de Todorov, conștient de faptul că un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al lui Pietro e prădat mai întîi de o siciliană, apoi fură el însuși
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
2.4. Antropologia structurală. Claude Lévi-Strauss ......................... 47 2.5. Structuralism și psihanaliză ...................................................... 53 2.6. Structuralism și semiotică .......................................................... 55 3. FERDINAND DE SAUSSURE ȘI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 59 3.1. Definiția semnului în semiologia lui Saussure .......................... 59 3.2. Dihotomiile saussuriene ............................................................ 61 3.2.1. Limba ca sistem social ............................................................ 62 3.2.2. Arbitrar și motivat .................................................................. 65 3.2.3. Formă și substanță .................................................................. 68 3.2.4. Paradigmatic și sintagmatic .................................................... 69 3.2.5. Sincronie/diacronie ................................................................. 71 3.3. Structuralismul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de aceea înregistrăm insuccese în ieșirea din starea de criză. Pentru că încercăm, practic, ceva nu doar pe dos, ci și ilogic, adică să ieșim din efecte rămânând în cauză, noi înșine și ideile noastre despre faptele economice fiind adevărata cauză. Dihotomiile din teorie aplicate distinct, cu pretenție de autonomie explicativă, agresează complexitatea intersubiectivității, o simplifică excesiv, o îndeamnă să se fixeze în material (uitând astfel de origini) sau îndeamnă complexitatea să se îndrepte spre origini, ca obsesie a echilibrului (rupând-o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
țin de seria luminoasă a binelui sau de seria neagră a răului, până la separarea funcției cunoașterii de a face o lume mai bună, dar și de a pregăti pericolul unei lumi pe dos. În cazul cunoașterii sociale, maniheismul etic corupe dihotomia logică. Dintre toate științele sociale, Economia este cea mai tarată de maniheism. Selecția randamentală deschide și închide lumea cu „da” și „nu”, reduce esența la o dimensiune și înțelegerea ei la rațional. Ești sau nu ești randamental devine principiul operațional
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe care Economia reintră în rolul propriu, se desprinde de strânsoarea Politicii, fără însă să urmeze îndemnul platonician de a relua experiența începuturilor, de a reveni la Forma pură. Desigur, face acest lucru nu doar din cauza saturației de maniheism, de dihotomii, de antinomii sau de contrapuneri în logica adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă, propria natură care se originează în comportamentul uman. Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării cu scop
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu mai reprezintă o condiție a supraviețuirii, intrând de multe ori în coliziune cu ceea ce elevii consideră interesant, necesar, important pentru ei. De aceea, poate că Paulo Freire are dreptate când relevă clivajul dintre profesor și copil, concretizat prin câteva dihotomii specifice procesului educațional: a) profesorul predă, iar elevii sunt învățați; b) profesorul știe totul în vreme ce elevii nu știu nimic; c) profesorul gândește în vreme ce elevii sunt țintele gandurilor sale; d) profesorul vorbește în vreme ce elevii ascultă cuminți; e) profesorul disciplinează, în vreme ce elevii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
virtuală la întâlnirea dintre materialitate și imaterialitate sau dintre fapt și ficțiune, modelul ființei cyborgice manifestându-și caracterul hibrid și indetermanent. O serie de opoziții sunt fluidizate în discursul cyborgic, precum natural/organic vs artificial, subiect vs obiect, acestor prime dihotomii destructurate urmându-le altele în capitolele următoare: simț vs rațiune, identitate vs alteritate. Se urmărește un demers teoretic și critic care să nu privilegieze nici unul dintre cei doi termeni, ci dimpotrivă să stabilească o cale de comunicare între aceștia. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
termen. De asemenea, această filosofie îi propune distincției obișnuite dintre artificial și natural perspectiva unei coexistențe dinamice, conflictuale și creative, suprapunând, dar și intersectând, aceste două modele existențiale. O altă interpretare împământenită a raportului artificial-natural acordă primului termen al presupusei dihotomii înțelesul de act sintetic sau de rezultat al acțiunii umane, pe când naturalul rămâne categoria defavorizată a realității neafectate de intervenția activă a omului. Această interpretare predomină în filosofia occidentală și conduce către direcția acționismului din cadrul numeroaselor tipuri de umanism apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
combinate în forme ontologice hibride, uneori monstruoase și înfricoșătoare, alteori seducătoare și atractive. Ontologia virtuală se dovedește a ține, ca în exemplul creaturilor de viață artificială (vezi mai josă, de un „regim nocturn” al imaginarului (Durand, 1998Ă. În continuarea depășirii dihotomiei artificial-natural/biologic se remarcă renunțarea la o altă opoziție filosofică tradițională, și anume la aceea dintre obiect și subiect, în cadrul filosofiei virtualului tehnologic. La fel cum omul este socotit a plonja în universul obiectual cibernetic, lăsându-se interpenetrat de tipare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca organism (structuri, granițe, organe și ierarhii precis definite, universal stabilite și obiectiv formulateă, ci ca flux și dorință corporală. Astfel, aveam de-a face cu fluiditatea dezorganizată a afectelor, turbulența emoției, flexibilitatea contingentă a simțurilor, transgresarea limitelor și a dihotomiilor, fragmentarea subiectivă a corpului. Plecând de la premisa faptului că, în cadrul organismului, organul are o funcție particulară, o structură definită și o activitate sistematică, prin care se organizează, putem discuta intruziunea protezei în organismul uman în legătură cu posibilitatea fragmentării corpului în părți
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interior și exterior și închiderea identitară (Stelarc, 1999Ă. Invadarea tehnologiei înăuntrul trupului uman îl golește pe acesta de organicitatea socotită oricum inutilă, astfel încât corpul devine „gazda” componentelor tehnologice 13. Punctul vulnerabil al acestui discurs este că, deși se dorește ștergerea dihotomiilor dintre subiect și obiect sau dintre interioritate și exterioritate, binarismele sunt perpetuate și, mai mult, se produce favorizarea unuia dintre termeni. De pildă, dacă respinge perspectiva (fenomenologică aă trupului ca subiect, artistul privilegiază reversul, și anume trupul ca obiect supus
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
economie, sociologie, politologie sau artă, ca o dovadă a implicării noțiunilor de putere (cu corolarele conceptelor de ordine în turbulență ori de ierarhie în rețeaă în disciplinele științei și ale culturii și în domeniile vieții. Acestea nu mai operează o dihotomie ontologică și epistemologică între mecanicism și vitalism, ci dimpotrivă, amestecă perspectivele medicale asupra genelor umane cu interesele controlului asupra societății și pieței, problemele etice cu criteriile estetice. Astfel, declinul conceptelor de mecanism, determinism și reductivism coincide cu revirimentul noțiunilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corelare a conștiinței, a trupului și a mediului înconjurător, în măsura în care conștiința și corpul nu pot fi separate de realitate (inclusiv sociale, politice, ideologice etc.Ă, iar rezultatul acestei confluențe este extinderea umanului în cadrul unei cooperări complexe ființă umană - mașină. Desființând dihotomii existențial-cognitive precum artificial vs natural sau obiect vs subiect (vezi primul capitolă, postumanismul contribuie și la eradicarea distincției dintre unele orientări teoretic-filosofice, precum materialism vs idealism, unificând materia realității fizice cu ideile și cu conceptele minții (vezi Pepperell, 1995, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
scopul ștergerii diferențelor de gen, ci dimpotrivă în direcția accentuării specificității subiectivității feminine. De pildă, iconul matricei sau al rețelei este utilizat cu sensul de țesătură. Din această perspectivă, poziția feministei poate fi criticată de esențialism gender, de replicare a dihotomiilor ontologice și ideologice de gen. Deși propune un model de lume mai bună pentru femei prin evidențierea trăsăturilor specific-diferențiale, Plant nu-și politizează poziția ideologică, rămânând într-un stadiu al analizei ontopsihologice în cadrul feminismului. Din punctul de vedere al feminismului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]