KorAP: Find »[drukola/base=discret & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...242 >

6,039 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci de ani. Poate chiar mai În vârstă. Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu impresia că o observaseră și ei și că Îi zâmbiră, și că doamna Îi făcuse chiar un semn discret cu mâna stângă, eliberată pentru o clipă din manșonul din blană de vulpe, iar domnul Își scoase cu eleganță pălăria, salutând-o la rându-i. Se Îndepărtară privind vitrinele cu o curiozitate reținută, ca și cum ceea ce Îi interesa cu adevărat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îl onorau după puteri: Îmbrăcați cum se cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
noi nici nu mai apucă recolta. Celelalte clipe sunt deja vechi, reciclate precum nisipul din clepsidre. Cu un discurs ca ăsta te duci la Armata Salvării sau la Balul Scepticilor Revoltați, Își zise Iolanda, tot mai aproape de ideea unei dezertări discrete, nedemnă de ea, dar izbăvitoare. Înota și ea ca toată lumea Într-un deșert moale de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum se putea citi pe buzunarul interior al vestonului. Era un bărbat care se simțea peste tot acasă. Doar În propriile sale haine, acestea, părea că se afla Într-o vizită protocolară pentru care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
licență a Violetei, un proiect ambițios pentru vârsta ei. Citind și recitind rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În care amestecă analiza pur tehnică a picturilor cu detalii din viața pictorilor, așa Încât aceștia sunt mai mult decât niște inscripții discrete pe pânză, ființe vii ale căror siluete pot fi văzute dincolo de straturile de culori, ca Într-un fel de body painting. Ce Înseamnă asta nu contează. Chiar că nu contează, zise Încetișor Eugen Pascu. Ideea, Însă, Îi plăcea. Ceilalți trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-a trezit șomer, mai exact disponibilizat. Cu banii primiți de la mină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea zi, Flavius-Tiberius s-a simțit mândru de colegii lui și rușinat de propria-i suficiență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
meteo pe următorii o sută de ani. Discuțiile erau Înregistrate pe casete și urmau să fie transcrise Într-un caiet, apoi bătute la mașină și duse la o editură de unde se vor Întoarce sub forma unei cărți cu titlul Farmecul discret al insomniei. La Club se adunau doar insomniacii adevărați. Consumatorii clandestini de napoton, diazepam ori stilnox erau trecuți pe liste de așteptare până la sfârșitul curei obligatorii de dezintoxicare și, doar după aceea, erau primiți În club ca membri cu drepturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
adevărați. Consumatorii clandestini de napoton, diazepam ori stilnox erau trecuți pe liste de așteptare până la sfârșitul curei obligatorii de dezintoxicare și, doar după aceea, erau primiți În club ca membri cu drepturi depline. Numai așa puteau savura și ei farmecul discret al insomniei și gândi cu Încredere la noaptea În care aveau să doarmă din nou ca toți oamenii. Ce altceva Își pot dori insomniacii fericiți? Coriolan Își dorea, mai mult decât somnul, o partidă de șah cu Grațian. Motivul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O apăsare ușoară a mânilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
arăți bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen. Dacă te uiți bine, vezi vergeturi discrete, insulițe minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc aici. Simple efecte optice sau aceeași bine știută manevră de autopersiflare... Știu bine ce e În spate... Realitatea, dragul meu, zise Iolanda cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen. Dacă te uiți bine, vezi vergeturi discrete, insulițe minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc aici. Simple efecte optice sau aceeași bine știută manevră de autopersiflare... Știu bine ce e În spate... Realitatea, dragul meu, zise Iolanda cu un tremur În glas pe care Petru nu Îl sesizase niciodată până atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

dădeam seama că nu mă gândisem deloc de unde le putuse învăța doctorul însuși. Desigur, desigur, aici erau prea mult lucruri la mijloc, ca să fie vorba de opera unui singur bătrân. — Foarte mult timp, continuă Fidorous, a existat o societate foarte discretă, o școală de logologiști, lingviști și caligrafi. Când m-am alăturat lor, se numeau Grupul 27, dar înainte de asta se numiseră Biroul de Limbă și Tipografie. Numele s-a schimbat de multe ori de-a lungul anilor, dar la început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele ei în cupă. Poate din pricina asta, în primul meu roman, Poveste din cartierul de sud-est, eroina e o adolescentă întîrziată, pe care o subjugă farmecul discret al detaliului. Viața o vede ca prin geam. Nimic despre patimă, nimic despre sex. "Îmbrățișare activă", cum îl numea Noica, aluziv. Și veneau verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași. Zilele înaintau monoton. Buna-dispoziție forțată a tatei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

aș putea spune de ce. Dar asta e realitatea sau, cel puțin, așa a fost. Mă gândesc că în provincie lumea e mai sentimentală sau, astăzi, doar mai convențională. Marny Mi-a zâmbit de pe peron și mi-a făcut un semn discret cu mâna, iar eu i-am răspuns mai mult dintr-un act reflex, fără să înțeleg de ce figura ei atât de familiară și apropiată îmi era în fapt total străină. Nu știu cine e sau ce legătură ar putea avea cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Introduce primul personaj în scenă, care, după părerea lui, dorește să intre primul doar ca să se afirme în fața publicului. Prin urmare, încearcă să avertizeze spectatorii asupra farsei monologului ce va urma, pentru a nu porni cu o preconcepție asupra sensului discret și vag al piesei. Prin urmare, se ridică cortina, scena complet goală, cu excepția unui cer banal de vară, usturător de albastru și un soare perfect rotund, de culoarea lămâii stoarse, desenat în stânga lui. La confluența între cer și peretele scenei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a cărui linie coboară pe frunte, fără posibilitatea unei speranțe de calviție. Se înclină, apoi fâstâcit către public:) Mă numesc Maurizio, și nu știu de ce unii îmi spun Marius... Sau știu de ce, dar prefer să nu menționez... (Arată cu mâna discret peste umăr, către spatele scenei.) N-am să vă spun mare lucru despre mine, de vreme ce veți constata și singuri, iar de nu veți constata, se cheamă că ori piesa e prost scrisă, ori d-voastră nu aveți ce căuta într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
unei meditații temeinice și laborioase. Țestoasa nu înțelege nimic din mișcările noastre sau, de fapt, nu le poate percepe, de vreme ce timpul contemplației este altul decât cel al acțiunii și desfășurării. Gesturile noastre, ce sunt, în fapt, un șir de posturi discrete, atât de rapide pentru ochiul leneș al țestoasei, devin continue, esențializate la statuar sau punct. Tot așa cum noi nu suntem capabili să percepem unda. Ea trece pe lângă noi nu ca o senzație, ci ca o amintire, numai pentru că pretindem că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
invocând tot felul de motive. De altfel, nici nu a fost nevoie de motive, căci prietenul ei, resimțindu-i răceala și detașarea, a abandonat cu ușurință ideea, fără să mai insiste. A lăsat-o în apele ei. El era foarte discret, neposesiv, relaxat, aparent indiferent și ea se gândea cât de diferiți sunt și că numai tinerețea și elanul erotic îi ținuse de fapt împreună. El nu era gelos, deși ar fi trebuit să fie, totuși era pasional, plăcut și deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mișcare sau vreo intenție de a da ajutor. Și cu toții se uitau la mine cu ochii lor volatili, ce nu erau deloc reprobatori, ci numai vădeau o avidă curiozitate. Mă priveau cu toții ca și cum ar fi așteptat un gest al meu discret, care să ridice la loc cele două corpuri infinite de bibliotecă în picioare, împreună cu cărțile răzvrătite și victimele lor, sau măcar o explicație. Mă priveau perplecși, ca și cum n-ar reuși să înțeleagă. Atunci, peste vacarmul și vuietul acela îngrozitor, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte și-am anunțat ceremonios marea clipă a despărțirii. Cele mai alese dintre ele au făcut o reverență sinceră. Cele neclare și amestecate mi-au făcut un semn discret din mână. Și aici drumul meu se termină... M-am întors acasă și i-am invitat pe toți prietenii pe care i-am cunoscut de-a lungul acestui periplu întortocheat și echivoc. Am rânduit o masă triunghiulară, pentru ca echilibrul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

cu o vilă la Versailles. Last but not least, căsătorit cu o creatură de vis. Cine n-ar vrea să fie soțul unei asemenea femei? Mă întrebam dacă ea este la curent cu complotul. Nu se arătase oare fermecătoare, primitoare, discretă cu privire la mine? Fără a mai vorbi de modul acesta încântător în care m-a invitat să beau o șampanie al cărei nume pica la țanc. Ultima ipoteză îmi displăcu. Dacă acceptam fără greutate că toată povestea asta era o înscenare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]