912 matches
-
continentului era cea care căuta recunoaștere și acceptare; Europa de Vest era Europa „sigură” din partea căreia se aștepta cu Înfrigurare recunoașterea 33. După constituirea blocului sovietic, sentimentul că partea lor de Europă a fost smulsă din rădăcini a devenit un laitmotiv al disidenței intelectuale din regiune. În anii din urmă, jelirea identității europene pierdute a căpătat o dimensiune nouă pentru europenii din Est, pe măsură ce În Vest se contura ceva nou: o entitate instituțională (o Comunitate Europeană, o Uniune Europeană) clădită pe valori declarat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
democrației politice În țările foste comuniste a avut consecințe ambigue pentru intelectualii care făcuseră atât de mult pentru ea. Unii, ca Adam Michnik În Polonia, și-au păstrat influența prin intermediul mass-media. Alții, ca János Kis În Ungaria, au trecut de la disidența intelectuală la politica parlamentară ( În cazul lui Kis, ca lider al liber-democraților), pentru a reveni apoi la viața academică după câțiva ani agitați petrecuți În arena publică. Însă majoritatea intelectualilor din opoziție din perioada comunistă nu au reușit să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franței, Mitterrand, n-a făcut altceva, arătându-și simpatia față de Ion Iliescu, decât să se aleagă cu porecla l’ami de l’assassin! Un capitol dureros, frustrant din istoria de aproape 50 de ani a comunismului românesc e acela al disidenței intelectuale. Deși Tony Judt constată că multă vreme opoziția scriitorilor și artiștilor la comunism n-a avut efecte serioase și n-a impulsionat reformele din societate, el menționează totuși importanța mișcării „Goma ’77” drept un moment de trezire a conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și în Europa: încrederea Regimurile comuniste din Europa nu au fost regimuri bazate pe legitimitatea alegerii libere a cetățenilor. Impuse prin forța armelor, partidele comuniste au avut nevoie de un control cât mai accentuat asupra societății civile pentru a evita disidențele și a asigura supraviețuirea ordinii sociale. Aparatul polițienesc, de supraveghere a devenit un instrument important în arhitectura sistemului. Societatea acuza un strict control. Asocierea era, practic, interzisă sau, cel puțin, golită de sens. Sindicatele, formațiunile profesionale, organizațiile de femei, cluburile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
influență sovietică. Cererea lui n-a beneficiat, însă, de rezultatul scontat 1037. Pe 26 iunie, președintele Kennedy a ținut o cuvîntare în fața studenților de la Universitatea Liberă din Berlin, referindu-se pentru prima dată la România ca la un exemplu de "disidență economică și politică în cadrul blocului sovietic"1038. La trei zile după aceea, Crawford a trimis Departamentului de Stat un raport amplu, prin care solicita din nou Washingtonului să ajute România să cîștige mai multă independență față de Moscova. Bucureștiul avea deja
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Giovanni Gentile, care spunea că omul nu poate exista decît în cadrul statului, președintele român nu concepea viața decît ca o identificare cu Ceaușescu. Cultul său îi forța să devină disidenți pe cei care nu-l acceptau și el nu tolera disidența. Astfel s-a stabilit o corelație directă între intensitatea cultului și numărul disidenților. În toate orașele României a început să circule literatură antiguvernamentală, în ciuda decretului cu privire la mașinile de scris. Politica anti-emigraționistă nu-i mai afecta pe cei care voiau să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar în disidența celor doi eșecul Junimii în încercarea de a imprima o direcție contrară romantismului în istoriografia națională. Societatea literară va reuși să impună o direcție critică abia într-o generație secundară, avându-i ca protagoniști intelectuali pe I. Bogdan și D.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
față de Moscova a constat în recunoașterea Republicii Federale Germania (R.F.G.) (Constantiniu, 2011, p. 495). Pe aceeași linie s-a înscris și aproprierea de SUA, al cărui președinte Richard Nixon a fost primit cu onoruri deosebite la București. Momentul de maximă disidență față de Moscova a fost condamnarea invaziei Cehoslovaciei de către forțele Pactului de la Varșovia pentru a pune capăt "primăverii de la Praga". Denunțarea invaziei armate i-a adus lui Ceaușescu atât un solid capital politic național, cât și o foarte pozitivă reputație internațională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
basculat și panteonul său proletar-partinic. Gradual, pe măsură ce manualele au început să abordeze subiectul regimului comunist (prima generația de manuale stopau narațiunea istoriei românilor odată cu sfârșirea celui de-al Doilea Război Mondial), a început să prindă contur atât o martirologie a disidenței anti- comuniste, cât și, corelativ, un panteon anticomunist în care au fost incluse figuri aparținând disidenței anti-regim: Paul Goma (Vulpe et al., 1999, p. 135; Mitu et al., 1999, p. 115), Elisabeta Rizea din Nucșoara (Dumitrescu et al., 1999, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
generația de manuale stopau narațiunea istoriei românilor odată cu sfârșirea celui de-al Doilea Război Mondial), a început să prindă contur atât o martirologie a disidenței anti- comuniste, cât și, corelativ, un panteon anticomunist în care au fost incluse figuri aparținând disidenței anti-regim: Paul Goma (Vulpe et al., 1999, p. 135; Mitu et al., 1999, p. 115), Elisabeta Rizea din Nucșoara (Dumitrescu et al., 1999, p. 188), Mircea Dinescu (Dumitrescu et al., 1999, p. 197), Corneliu Coposu (Mitu et al., 1999, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în conștiința publică paradigma anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care condamnă nu doar crimele, ci întregul regim comunist ca "ilegitim și criminal" devine astfel posibil de incriminat ca act apologetic și negaționist ce reclamă cu imperiozitate morală condamnarea sa juridică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
caracterizează prin: exacerbarea cultului personalității; lansarea unor proiecte economice gigantice (Metroul, Transfăgărășanul, Casa Poporului etc.); criză economică și lipsuri mari pentru români; izolarea diplomatică a României; Principalele forme de rezistență anticomunistă au fost: rezistența armată (rezistența cu arma în mână); disidența intelectualilor (Doina Cornea, Mircea Dinescu, Paul Goma); grevele muncitorilor din Valea Jiului (1977) și Brașov (1987); Treptat, puterile occidentale s-au îndepărtat de România. Izolarea României și înrăutățirea relațiilor cu țările occidentale s-a datorat politicii lui Ceaușescu caracterizată prin: opoziția
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]