1,016 matches
-
comedii, grație unui deznodământ fericit. La Shakespeare, cât și la Marivaux, decizia de a supraveghea pe cineva produce o doză de necunoscut, căci travestirea pusă în slujba obținerii de informații justifică recurgerea la camuflarea identității și la șiretlicuri menite să disimuleze sexul, pentru a se putea infiltra teritorii și a se apropia de personaje altminteri intangibile. În fiecare comedie a lui Shakespeare, travestirea se explică, în primul rând, printr-o misiune de spionaj, care nu este altceva decât o ipostază a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp, îi descoperă viciile, abil disimulate până atunci. Marea încercare prin care trebuie să treacă Ducele deghizat este, așadar, confruntarea cu revelațiile supravegherii! Într-adevăr, se întâmplă uneori ca supravegherea să aibă asemenea urmări: ea spulberă iluzii, cască abisuri între oameni până nu demult apropiați. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supraveghetorii, căci numai așa își pot motiva acțiunile și legitima existența. A supraveghea - iată calea cea mai sigură spre străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime refugii, „despuiat” sistematic de tot ceea ce îi aparține, și asta prin orice mijloace. Ia-o pe drumuri lăturalnice ca să ajungi în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherii conduce la triada teatru-închisoare-bordel și orice punere în scenă care încearcă să reprezinte această triadă nu poate decât să câștige dacă știe să-i exploateze bogăția contradictorie. Locurile se aseamănă datorită privirilor și oglinzilor ce dezvăluie tot atât cât disimulează, fără a scăpa vreodată autorității Ochiului Central. La Genet, bordelul se organizează atât în jurul oglinzilor perverse, cât și în jurul circularității neclintite a Panopticonului, îmbinare excitantă a plăcerii cu pedeapsa. Supravegherea se colorează aici de voyeurisme și capătă adesea o alură
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
când la captarea imaginilor, când la proiectarea lor, iar scena se erijează într-un veritabil dublu al lumii actuale, fiind, ca și lumea, supusă unei perpetue supravegheri. Utilizarea tehnologiei moderne a supravegherii este dovada unei voințe de contemporaneizare preocupate să disimuleze vârsta atât de înaintată a teatrului, să-i camufleze ridurile, să-l întinerească prin inserția de instrumente care transformă deopotrivă scena și culisele într-un teritoriu supravegheat necontenit. Nimic nu scapă de sub controlul mașinăriilor care au invadat platoul. Ubicuitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ordinea existentă. "S-au întîlnit în Imperiu, la Paris, treisprezece bărbați, marcați de același sentiment, dotați cu o la fel de mare energie pentru a fi credincioși aceluiași ideal, suficient de onești pentru a nu trăda, avînd suficient simț politic pentru a disimula legăturile sacre care îi uneau, suficient de puternici pentru a fi deasupra tuturor legilor...", astfel începe, exemplar, Istoria celor treisprezece a lui Balzac. Puterea ocultă, "exorbitantă" la care pretind cei treisprezece conjurați și "împotriva căreia ordinea socială ar fi fără
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
educație din perioada totalitarismului comunist o constituie dedublarea personalității tinerilor, pervertirea conștiinței lor. De îndată ce începeau să conștientizeze distanța dintre realitatea trăită și cele spuse la școală deseori fără convingere, dar totuși spuse! elevii mimau adeziunea la ideile promovate oficial și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a funcționat în România din 1948 pînă în 1989, ca și școala din celelalte țări cu regim totalitar comunist, n-a reușit să formeze ,,omul nou", atît de des invocat de ideologii marxiști, om
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Diderot, Rousseau, Goethe, Marx, Nietzsche, Kafka, Freud, Berdiaev, Croce, Gasset, Shelley, Büchner, Hölderlin, Rimbaud, T.S. Eliot, Dickens, Tolstoi, Dostoievski, Mozart, Beethoven, Mussorgski, Mahler, Berg, alături de mulți alții, se află în inima identității noastre. Dialogica culturală În perioada Evului Mediu, creștinismul disimulează conținuturile iudaice, grecești, latine pe care le înglobase, însă încetează a le ține încremenite începînd cu secolul al XI-lea: gîndirea creștină se nutrește cu ideile aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes), revine la lecturile antice, se raportează la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lumii imaginare provine din povestirile pe care vizitatorul le creează despre și pentru această lume, "balonul" ar corespunde oarecum ideii de simulacru așa cum este descris acest concept de Baudrillard în studiul său despre lumea postmodernă. Analizând semnele care simulează și disimulează, Baudrillard ajunge la concluzia că, atunci când semnificantul este lipsit de înțeles, el nu mai poate semnifica, ci doar simula o realitate presupusă. În acest caz, imaginea nu mai poate reflecta vreo realitate primară, pentru că această realitate nu există; astfel, imaginea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
defășoară în general în spații închise, de tipul parcurilor de distracție sau tematice, ori în anumite orașe (în New York de Crăciun, în New Orleans de Lăsata Secului așa-numitul Mardi Gras); în al patrulea și cel mai important rând, nu disimulează realitatea, ci o simulează, în special prin indicarea unui referențial fals ori contrafăcut. La parada de Crăciun, de exemplu, personaje din desenele animate ale lui Walt Disney se alătură personajelor de poveste, eroilor, starurilor de cinema, dansatorilor și trupelor muzicale
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cu scopurile comunicării și cu intențiile emițătorului; - componenta persuasivă se realizează prin strategii specifice: titluri incitante, incipituri șocante (termen specializat: lead), mijloace extralingvistice sugestive (imagini, caricaturi, scheme etc.); - componenta subiectivă a discursului (opiniile, atitudinea, opțiunile emițătorului) este explicită sau implicită, disimulată sub aparența discursului obiectiv (de exemplu, selecția anumitor informații, modul de prezentare, imaginile ilustrative presupun opțiuni subiective); - nivelul lexicosemantic se evidențiază prin diversitate lingvistică, prin utilizarea variantelor lexicale literare, prin sinonimie (lexicală, sintactică și stilistică), prin omonimia valorificată în jocuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și, în același timp, multiplică „vocile“ lirice. Polifonia eurilor poetice (eul biografic, moral, ontologic, auctorial, lectorial etc.) creează o rețea complexă de relații pe axa eu - tu - altul - ceilalți, precum în Lucrări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
M. Eminescu, Sara pe deal, Floare albastră etc.) sau ale simbolismului (majoritatea poeziilor bacoviene, de exemplu), ale modernismului (Blaga, Arghezi, Emil Botta etc.), ale neomodernismului (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana ș.a.) sau ale postmodernismului (generațiile ’80, ’90). Lirismul obiectiv disimulează prezența eului poetic, substituindo cu alte prezențe lirice sau estompând vocea lirică sub aparența impersonală a unui discurs anonim. Acesta are ca marcă textuală persoana a IIIa gramaticală, fără să excludă însă toate semnalele stilistice sau lexicosemantice ale subiectivității. Tudor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a rolurilor. Cultivat mai ales de poeții parnasieni, acest tip de lirism pare a ignora prezența umană și trăirile afective, optând pentru un descriptivism pur sau pentru discursul gnomic, specific meditațiilor filozofice. În primul caz, perspectiva descriptivă a poetului este disimulată sub aparența unei viziuni nonfocalizate, chiar dacă, prin epitete calificative, prin topică afectivă se întrezărește percepția subiectivă „primară“. În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mult chiar, mi se pare evident faptul că această rețea te matică polarizată prin antiteză este susținută prin structurarea semnificativă a discursu lui poetic. În primul rând, viziunea eminesciană originală asupra menirii artistului se concretizează într un discurs gnomic ce disimulează prezența eului liric sub „masca“ impersonală a persoanei a IIIa (el, poetul). În al doilea rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și rimă împerecheată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
că evenimentele din viața personală influențează întrun mod semnificativ creația artistică. ARGUMENT 1: Un argument ce susține această aserțiune este faptul că, mai ales în creația primei etape, scriitorul transfigurează propria experiență de viață, chiar dacă prezența sa se estompează, se disimulează în spatele personajelor ori al eului liric. (Dezvoltarea argumentului poate fi urmată de referiri la romanele experienței) ARGUMENT 2: Un alt argument vizează canonul estetic al epocii, care influențează rapor tul dintre realitatea (trăită) și ficțiunea artistică. (Dezvoltarea argumentului, ilustrarea lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pământurilor lui Vasile Baciu. Și în relația cu George Bulbuc, Ion va reacționa cu violență, potrivit firii sale impulsive (scena confrun tării violente dintre cei doi rivali, la cârciuma lui Avrum, de exemplu). După moartea Anei, conflictul cu George este disimulat sub aparența prieteniei, dar viclenia proce durală a eroului va fi denunțată de Savista, oloaga. Pentru toate aceste carențe morale și afective, Ion va plăti cu viața, devorat de glasul pământului și de glasul iubirii. Item 3: ilustrarea a patru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Consider că aceste două ipostaze validează opinia criticului N. Manolescu, care afirma: „Poetul se joacă pe sine... dar nu spre a se disimula, ci spre a se exprima“. În primul rând, subiectul liric este omul care trăiește, destrămat de spaime, sentimentul eșecului. El se simte amenințat, invadat, anulat de mecanica distrugătoare a unei lumi în dezagregare și nuși disimulează spaimele, ci le exprimă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu spre a se disimula, ci spre a se exprima“. În primul rând, subiectul liric este omul care trăiește, destrămat de spaime, sentimentul eșecului. El se simte amenințat, invadat, anulat de mecanica distrugătoare a unei lumi în dezagregare și nuși disimulează spaimele, ci le exprimă obsesiv. În al doilea rând, lumea însăși se configurează ca un topos al morții, ca o multiplicare halucinantă de goluri istorice. „Personajul“ bacovian ființează, așadar, ca actor tragic pe scena lumii, în orizontul limitei și al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul a pierdut sentimentul comuniunii cu natura - accentuează o viziune polemică în raport cu poezia sămănă toristă și proletcultistă românească. Sub stratul aparenței de joc și pastișă, vădind elibera rea fanteziei de orice constrângeri, se disimulează, însă, un mesaj grav: ideea că progresul științei nu ameliorează condiția umană nu anulează lupta omului cu timpul, cu moartea. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Absurdul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de cuvânt. 4. motive literare: lebăda, zăpada, căutarea, apa, curcubeul 5. dimensiunea spațială: În patria sa; până la cele din urmă hotare. 6. Poezia Autoportret ia forma unui discurs descriptiv la persoana a IIIa. Rolul acestei persoane gramaticale este de a disimula prezența eului liric, sub aparența lirismului obiectiv. Estomparea principalei instanțe a comunicării lirice este motivată artistic prin aplicarea tehnicii picturale a autoportretului. Efectul „dedublării în oglindă“ este focalizarea viziunii artistice nu asupra eului liric - construct textual convențional -, ci asupra autorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
psihică și continua devenire a eroinei). Nonconformista adolescentă pare capricioasă, instabilă, luând decizii care dezarmează. Acestea ascund însă o mare luciditate, o judecată matură, o justă apreciere a circumstan țelor și a oamenilor. Sub aparența frivolității sau a cochetăriei se disimulează convin gerea fermă a eroinei că, întro lume a bărbaților, o fată fără zestre nuși poate afla un loc acceptabil decât prin lumina frumuseții, a tinereții, a spiritului și sensibilității. Cu o intuiție remarca bilă, Otilia se comportă adecvat fiecărei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru unii care nu mai sunt așa de tineri) valoarea implicită de adevăr a declarațiilor nu mai este privilegiată. Aceste persoane sunt interesate, în principal, de autenticitate (Pare vorbitorul real, implicat, angajat?) și de transparență (Dezvăluie vorbitorul de unde provine, sau disimulează, se ascunde?)". (Gardner, 2012, p. 196) Postmodernismul și caracteristicile spațiului on-line au determinat această ignorare a valorii de adevăr, atât în spațiul real, cât și în spațiul virtual, probabil ca urmare a relativismului accentuat la care a condus hedonismul ca
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai defavorizate material de pe planetă. Ne putem gândi aici, bineînțeles, la Bourdieu și la a sa teorie a habitas-ului. Această teorie trimite la o violență simbolică definită ca "putere care ajunge să impună semnificații și să le impună ca legitime, disimulând raporturile de forță care stau la temelia forței sale" (Bourdieu și Passeron, 1970, p. 18). Pentru Bourdieu, forma supremă de violență simbolică este că "produșii dominați ai unei ordini dominate de forțe aureolate de rațiune (ca acelea care acționează prin
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
spaimă. De aceea, Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental." Citind aceste meditații barbiene, e de presupus că ființa Tatălui s-ar fi îmblînzit întru recunoașterea Fiului ca entitate complementară și Ion Luca Caragiale ar fi semnat și el acel Protocol al unui club
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]