1,346 matches
-
mi-a plăcut să cred că, într-o zi, Maria va întâlni un bărbat pe care să nu-și dorească decât să-l privească-n ochi tot timpul. Ea nu e prea convinsă de asta. Dar lucrul care i-a displăcut Mariei cel mai mult la Mark a fost însuși faptul că el există. A privat-o pe Maria de compania mea în toate aventurile de femeie celibatară de care a avut parte de-a lungul anilor. Mai întâi, toate excursiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cum mă întorc în timp în ziua de după înmormântarea mamei. Aveam doisprezece ani și mătușa Lynn încerca să-mi spună că, înainte de a muri, mama o rugase să-l ajute pe tata să aibă grijă de mine. Oferta mi-a displăcut profund așa că i-am pedepsit pe Lynn și pe tata făcându-i ca în perioada adolescenței mele să trăiască un coșmar. Nu bușind mașinile altora sau cumpărând droguri de la bărbați îmbrăcați în parpalace soioase. De pe atunci eram prea convențională ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
telefonice de care Lisa și Mark nu știau. Totul începuse cu discuții relaxate atunci când Lisa nu era disponibilă până când, treptat, ne-am pomenit spunându-ne toate acele adevăruri jenante care nu pot fi spuse altcuiva. Știa cât de mult îmi displăcea faptul că Mark își păstrase apartamentul atâția ani și știam cât de mult îi displăceau listele Lisei. Am fost alături de el când a descoperit că toți blugii lui au fost înlocuiți cu pantaloni de doc kaki, iar el a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu era disponibilă până când, treptat, ne-am pomenit spunându-ne toate acele adevăruri jenante care nu pot fi spuse altcuiva. Știa cât de mult îmi displăcea faptul că Mark își păstrase apartamentul atâția ani și știam cât de mult îi displăceau listele Lisei. Am fost alături de el când a descoperit că toți blugii lui au fost înlocuiți cu pantaloni de doc kaki, iar el a fost alături de mine când mi-am descoperit primul fir alb. Nu ne întâlneam niciodată doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ochilor, zâmbetul și mi-am dat seama că era încântată de faptul că Lee a ținut atât de mult la ea; că ar fi fost distrusă dacă Catherine ar fi părăsit-o și ar fi rămas cu soțul ei. îmi displăcea Catherine Hammond. în afară de aventura cu Lee - sau poate incluzând și asta - nici una din acțiunile ei nu părea să fie motivată de altceva mai presus decât orgoliul propriu. Am spus cu răutate. — Deci ai de gând să rămâi cu soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vorbim de Solionîi (tot Trei surori) care adaugă, la constatarea unui mesean că „votca e bună, cu ce-i făcută?”, simplu și cinic : „Cu gîndaci!”. Dacă Anton Pavlovici n-ar fi existat, zău că ar fi trebuit inventat!... Ce-mi displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă ei Înșiși le-ar fi făcut! Și la fel de mult Îmi displac artiștii care te privesc cu ură sau dispreț, după ce ți-au văzut o montare care i-a indispus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cinic : „Cu gîndaci!”. Dacă Anton Pavlovici n-ar fi existat, zău că ar fi trebuit inventat!... Ce-mi displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă ei Înșiși le-ar fi făcut! Și la fel de mult Îmi displac artiștii care te privesc cu ură sau dispreț, după ce ți-au văzut o montare care i-a indispus... De ce să confundăm omul, cu opera ? Emițătorul, cu receptorul? Și de ce oare nu ne ntrebăm niciodată dacă greșeala nu-i cumva și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din Botoșani, venită vara la o soră a ei măritată. În grădină, voiam să-i arăt că îmi place, că sufăr pentru ea; dar totodată îmi era rușine de dînsa! Întotdeauna am avut naivitatea să cred că unei femei îi displace s-o iubești, când ea nu te iubește. Când a cântat marșul și s-a isprăvit "grădina", m-am luat după grupul ei și am văzut unde șade: în rândul de sus al unei case mari de pe strada Principală... Câte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
publică, m-am pus pe o bancă drept în fața ei. S-a înroșit, mi-a zâmbit, și-a mușcat mănușa, a rămas distrată, apoi m-a privit drept în ochi cu o seriozitate mare. Atunci am înțeles că nu-i displac eu, ori nu-i displace amorul meu. Dar aici era întrebarea mare: ce-i place? Eu? Ori faptul că trăiam atârnat de existența ei? (Întrebare grea în toate relațiile de felul acesta între bărbați și femei.) Și iarăși analiză psihologică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o bancă drept în fața ei. S-a înroșit, mi-a zâmbit, și-a mușcat mănușa, a rămas distrată, apoi m-a privit drept în ochi cu o seriozitate mare. Atunci am înțeles că nu-i displac eu, ori nu-i displace amorul meu. Dar aici era întrebarea mare: ce-i place? Eu? Ori faptul că trăiam atârnat de existența ei? (Întrebare grea în toate relațiile de felul acesta între bărbați și femei.) Și iarăși analiză psihologică! Aveam o putere de idealizare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să vezi mata". (Tema unică: "băietul". Băietul e fiul ei, colonel de roșiori.) Face mereu pasiențe și dă în cărți. Se zice că după moartea mamei, tata a cunoscut-o foarte de aproape. Erau vecini de moșie. Versiunea asta îmi displace profund. Fiii au curioase pretenții față de părinți... (Fetele sunt mai lucide și mai comprehensive.) Aseară, nu știu pentru ce, am început să-i fac Adelei declarații că sunt bătrân. (În adevăr, părul meu brumat, cum spunea ea odată, dacă atunci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bru!" de frigul care devenise simțitor. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenței și mai cu seamă a imaginației. Am început să devin stângaci și banal. Și mi se pare că nu-i displace idiotizarea mea... " Am fost elevă ascultătoare, am încercat, dar n-am putut reuși să mă intereseze." Răspuns clar și drastic la întrebarea mea dacă cunoaște literatura română. În sfârșit, la toate încercările de a afla impresia ei specială produsă de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inadecvată. Când Adela îi așează o floare la butonieră, îl terorizează ideea de a se "da în spectacol cu floare în piept". Volubilitatea femeii îl inhibă: " Am început să devin stângaci și banal. Și mi se pare că nu-i displace idiotizarea mea." Altă dată se simte ridicol ca îndrăgostit suspinător, aceasta, nota bene, într-o discuție dezangajantă sentimental, într-un moment de ofensivă a rațiunii sale. Cum se vede, motivul ridicolului devine un alibi intim pentru apărarea sa. Deoarece Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pleacă? Un pupic nu dai? - N-am îndrăznit, am zis eu aparent timid. M-am îndreptat spre birou, m-am aplecat și am sărutato pe un obraz. Știu eu că ar fi vrut pe buze, nici mie nu miar fi displăcut, dar, totuși, n-am îndrăznit. - Apropo, uitam, i-am spus, îmi spuneți cumva în ce direcție o luăm spre Gorgova? - Na-ți o hartă. Cum ieși de la mine, o luați înapoi și apoi prima la dreapta. - Mulțam fain, și la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Am remarcat pentru prima oară acest lucru la înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și îmi amintesc cu precizie cât de mult îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se înălța în palmă, dar și cât de mult îmi displăcuse remarca unei vecine că nouă, copiilor, nu ar trebui să ni se dea să ținem lumânări aprinse în mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse Roberto în Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să-i întreb pe adversarii președintelui Băsescu dacă se vor simți rușinați în cazul în care se va dovedi că ei au greșit. În fine, un al patrulea clișeu la care mă opresc este cel utilizat de intelectualii ce-l displac pe Băsescu, dar se poziționează cu mai multă istețime în dispozitivul de atac. Ei acceptă că nici adversarii președintelui nu sunt ușă de biserică, ba chiar recunosc că Băsescu s-ar putea dovedi „mai puțin rău“ decât restul, dar spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
intuiția mea scriitoricească: diavolii ar citi, sunt aproape sigură, Biblia; măcar o dată și tot ar citi acest op fundamental! Apoi sunt convinsă că ar citi Don Quijote de la Mancha și, măcar prin frunzărire, Gargantua și Pantagruel. Nu cred că le-ar displăcea nici O mie și una de nopți, Decameronul și Povestirile din Canterbury. Iar dintre scriitorii secolelor XX și XXI, cred că i-ar gusta pe Rushdie, Márquez, Saramago și alții ca ei. Pentru că diavolilor, așa cum îi intuiesc eu ca virtuali cititori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de văduvă, era o roșcată care conducea un Firebird și purta fuste de blugi cu centuri late și catarame turcoaz. După viața din contracultura sexuală, heterosexualitatea părinților mei Îi părea Linei ciudată și artificială. Acneea Capitolului Unsprezece o alarma. Îi displăcea să folosească același duș cu el. În casa noastră, cât a stat Sourmelina cu noi, a fost o atmosferă Încărcată. Lina era la fel de bătătoare la ochi și de nelalocul ei În camera noastră de zi ca o dansatoare de cabaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sfeșnicul - toate Încercuite de propria mea mână În timp ce tremuram de la durerea din ureche, cu mulți, mulți ani În urmă. Mama mea evita și aspectele trupești. Nu vorbea niciodată deschis despre sex. Nu se dezbrăca niciodată de față cu mine. Îi displăceau glumele porcoase și nuditatea din filme. La rândul lui, Milton nu era În stare să discute despre păsărele și albinuțe cu tânăra lui fiică, așa că În acei ani nu-mi rămase decât să-mi dau seama singură cum stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecută. Diane avea o mărturisire surprinzătoare cu privire la Paul. — Știți, pe când făceam conversație cu el, Îl măsuram cu un ochi expert, Încercând să-mi dau seama dacă mi-ar plăcea să mă culc cu el. E alb, ceea ce, oricât mi-ar displăcea să recunosc, pentru mine reprezintă un trofeu - Îmi place să-mi Îmbogățesc colecția de scalpuri de-ale albilor -, dar nu e atât de bine făcut și de musculos ca negrii cu care Îmi place mie să mă joc. Stinse țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mâine dispare pentru cine știe cât timp, fără să mă anunțe, fără să-mi răspundă la telefon. — Poate că nu te dorește, Îndrăzni Kitty. — A, nu, așa se comportă cu toată lumea. Și mereu Întârzie sau schimbă planurile. — Dumnezeule! suspină Kitty. Deja Îi displăcea Charlie. Și tu Îl iubești pe omul ăsta? — La nebunie! — Charlie chiar vrea să producă filmul ăsta Împreună cu tine? Întrebă Kitty. — Da. — Da? — Dar Îi e teamă să renunțe la siguranța pe care i-o oferă lumea artei plastice, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi drăguți cu Kitty, dar atmosfera era Încărcată, toți erau supărați. Charlie se simțea trădat de Kitty, fiindcă părăsise grupul pe care Îl conducea. O credea o femeie ușoară, pentru că plecase cu un necunoscut, deși În secret Începuse să-i displacă faptul că era legat de grup. Pe dinafară, era un om cu o grămadă de responsabilități: o viitoare fostă soție, copii, o galerie, o casă În Împrejurimile orașului, dar În realitate nimic nu-i plăcea mai mult decât să hoinărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trădare pură. Totul se amestecase. Totuși, Kitty era profund rănită. Coborî amețită. Suzanne veni și-i spuse că Desert Rose o rugase să o ducă cu mașina până la cel mai apropiat magazin de electronice din lanțul Circuit City. Deși Îi displăcea ideea, Kitty se hotărî să meargă și ea cu Desert Rose. Ziua era oricum compromisă. Suzanne le luă pe cele două femei În SUV-ul ei și nu putu să nu remarce tăcerea grea dintre ele. Așezată pe locul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zulufi la tâmple. Apoi, între noi fie spus, atitudinea lui n-avea nimic grandios în ea, ca să nu zic că lăsa de dorit. El avea treabă cu mama. Iar mie îmi spunea „matenule“. Trebuie să știți că nimic nu-mi displace mai tare pe lumea asta decât să fiu strigat „matenule“. Matenule e un nume de prost. Asta e. Pe mine, mama și cu tata m-au botezat Matei. Doar atunci când, să zicem, vrei să mă lingușești sau îți sunt, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de azi noapte. Rămâneți cu bine...!” „Refuz să cred... nu poți fi un trădător, bunul meu prieten. Peste câteva momente urmează la program solista noastră preferată. Îți amintești? Bruneta cu ochii verzi, care În mod sigur, nici fetei nu-i displaci. Greșesc, cumva...? „Te implorăm, mai rămâi cu noi...” Îl acompaniară pe Doctor gansterii, având o teribilă poftă de băutură. Cum putea refuza? Se așeză din nou pe scaun, rugând ospătarul să mai aducă de băut. Turnă vin În toate paharele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]