1,307 matches
-
-i vadă reacțiile, urmărind să se golească șoseaua pe o porțiune ca să-i poată spune: acum nu-i nici o primejdie, sărută-mă, repede! ce mai aștepți? Îi cerea asta în cele mai imposibile locuri, știind că îl înfurie, că îi displace orice manifestare de intimitate în fața altora. Dar nimic nu părea s-o liniștească mai mult, s-o încânte, s-o transfigureze de-a dreptul decât zilele ori după-amiezile în care maică-sa îi lăsa mașina, trecea să-l ia într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
auzit-o vorbind din nou. Nimic nu era cum trebuie sau cum voia. I se arătau toate dintr-odată inutile. N-o mulțumea serviciul în care nici nu se obișnuise. Nu asta dorea ea, deși pentru așa ceva fusese pregătită. Îi displăcea să însoțească fel și fel de străini, cei mai mulți din lumea a treia, care nici măcar nu știu să se poarte cum trebuie. Nu-i mai rămâne timp liber sau, când îi rămâne, nu știe ce să facă cu el ori nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
maică-sa. Era suplă, nu voinică, avea un glas melodios, nu dogit, îi plăcea să petreacă și să se îmbrace bine, dar fără extravaganțe. Învățase să aibă secretele ei și într-o zi și-a spus că, oricât i-ar displăcea maică-sa, simte cum alunecă tot mai mult spre părerile ei dintr-o solidaritate a neamului femeiesc căreia nu i se poate împotrivi. Insistențele femeii energice își puseseră până la urmă amprenta pe educația și părereile ei. Dorea să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pricepi?“ Dar Andrei Vlădescu continua să vorbească, stând pe marginea sofalei, cu mâinile așezate pe genunchi și frământându-și-le. „Nu vreau să pleci. Nu vreau să ne despărțim. Bine, n-o să mai spun vorba asta, dacă văd că-ți displace ori îți face rău. Dar vreau să rămâi lângă mine. Simt că trebuie și că ne va face bine la amândoi. Am trăit cu o mască până acum și nu ți-ai dat seama, iar eu mă obișnuisem într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
copil. Sunt Andrea, de la birou. Mami e acolo? — Vrei să spui mama? m-a corectat ea, cum făcea Întotdeauna când auzea accent american. Sigur, ți-o dau imediat. Da, Ahn-dre-ah? Sper că e vorba de ceva important. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele, a declarat ea În stilul acela al ei, rece și arogant. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele? mi-a venit mie să țip. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ți-o dau imediat. Da, Ahn-dre-ah? Sper că e vorba de ceva important. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele, a declarat ea În stilul acela al ei, rece și arogant. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele? mi-a venit mie să țip. Trebuie că glumești, cucoană, băga-te-aș În măta! Crezi că te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am bâlbâit eu și mi-a fost ciudă pe mine că Îi făceam jocul. Am vorbit cu fata de la Scholastic și a Înțeles că ai nevoie de două exemplare, sunt sigură, așa că Îți dai seama că... — Ahn-dre-ah, știi cât Îmi displac justificările. Și nu mă interesează nici justificările tale din momentul de față. Sper să nu se mai Întâmple niciodată așa ceva, ai Înțeles? Asta-i tot. Și a Închis. Am rămas pironită locului preț de vreo cinci minute Întregi, cu telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deceniu, tehnic vorbind abia Începusem. Nutream mari speranțe că lucrurile aveau să se Îmbunătățească o dată ce Miranda și cu mine vom Începe să lucrăm Împreună. Oricine putea fi la telefon un monstru cu suflet de gheață, mai ales cineva căruia Îi displăceau atât de mult vacanțele și ideea de a fi departe de serviciu. Dar eram convinsă că nefericirea acestei prime luni avea să facă loc unei situații cu totul noi și așteptam cu nerăbdare să văd cum se vor desfășura lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi rămăsese nimic neștiut din viața Mirandei Priestly. Cu excepția, firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei. Și de ce, În fond, se presupunea oare că mie ar trebui să-mi pese câtuși de puțin de toate astea. — Mda, tipul e uluitor, a oftat Emily și și-a răsucit firul telefonului În jurul unui deget. Cred că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atunci de ce să-i dăm acum? CÎt de curtenitor vorbești, spuse Julia. Rostise cuvintele astea cu mare răceală. Lui Helen i se făcu frică. — Te deranjază spiritul curtenitor? Sper că nu. Tot ce Încerc să spun este că mi-ar displăcea să știu că asta creează o anume... răceală, aruncă o umbră Între noi. Kay n-a avut niciodată această intenție... — O, Kay, spuse Julia. Kay e o mare sentimentală. Nu crezi? Se pretinde tare ca piatra, dar - Îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și asta o făcu să-și dea seama că umezeala dintre fese probabil că era din cauza apei, că domnul Imrie o spălase cu o cîrpă sau un burete, și asta Îi displăcea. Încă mai avea senzația Înspăimîntătoare a căderii sau smulgerii din timp, a lucrurilor care săriseră Înainte, fără ca ea să țină pasul cu ele. — Ei, zise domnul Imrie, cînd se Întoarse În sala de chirurgie, n-ar trebui să te surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a fost fericit, Pentru că a sa nevastă În altă zi s-a ivit... Copil ingrat Nu-și recunoaște vina, Că nu-și iubește tătuțul: Tata a condus mașina, Mama a condus căruțul. Tânără cosmopolită N-o preocupă etica, Compatrioții îi displac, Străinii însă-i sunt pe plac, Să schimbe genetica... Enigmă biografică Originea lui e secretă, Pe părinți nu îi cunoaște, Deși născut cum se naște E conceput în eprubetă! Gene săltărețe Este știut că într-un an, Gene-apar din vechi
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
să te simți vinovat, lucru care te face să te simți și mai groaznic. — Am pus câteva cărți la poștă pentru Emily și Ben și câte ceva pentru tine și Richard. Sper că am ales bine. Îi e teamă să nu displacă În această privință la fel de mult ca În oricare alta. După reproșurile subtile ale mamei, mă simt ușurată să aud vocea lui Jill Cooper-Clark care-mi urează Crăciun fericit. Scuze că nu a trimis felicitări anul acesta, dar a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trebui s-o sun pe Madonna pentru o discuție ca de la mămică la mămică despre cum să cureți voma de pe un kelim cu buretele? Cel mai probabil, la petrecerile fiicei ei, există o persoană Însărcinată cu curățarea vomei. Cât Îmi displac vedetele de genul „sunt o mamă completă“ care se laudă despre cât de Împlinită se simte când știm cu toții că are o armată de mame-surogat care fac totul În locul ei! —Rich? —Hmmmmm? Ziarul Îi alunecă pe nas. —Trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toți aceia care au scris despre lucruri asemănătoare în vremurile noastre și care și-au propus și au declarat că vor să mențină o cale de mijloc între cele două extreme, în loc să placă celor două puteri, Bisericii și Statului, au displăcut în mod egal și uneia și celeilalte; ceea ce îmi demonstra maxima dificultate de a obține satisfacție universală atunci cînd este vorba despre astfel de lucruri; și, așadar, îmi preziceam că, în loc de a aduce bucurie prin scrierea meditațiilor mele, aș fi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și de speranța în judecata fără drept de apel. Pe de altă parte, m-am convins că nu putem să cauzez vreun prejudiciu nici uneia dintre părți. Din punctul de vedere al Statului, eu consideram că un singur lucru putea să displacă unora, adică faptul că eu nu pot să fiu de acord cu lăsarea numirii Episcopilor în mîna puterii seculare. Dar, dacă eu dezaprob un astfel de privilegiu, luat în considerare prin el însuși (deși la vremea sa Biserica a acționat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vreodată o dreaptă rațiune ca să pornească un război împotriva mea? Căci și în politică, după cum spunea cineva, contează modul în care interpretezi un lucru. 4. Din punctul de vedere al Bisericii, eu nu am găsit nimic ce ar fi putut displăcea cuiva în această carte, dacă nu poate observația referitoare la excesiva rezervă din partea Pontifului față de alegeri. Dar, pe de altă parte, acest abuz nu mai aparține timpului prezent, ci istoriei. Și toți oamenii de bun-simț vor fi de acord cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu cer de la regi decît LIBERTATEA Bisericii oprimată pînă la distrugere; aș îndrăzni să spun, nu au cerut vreodată altceva: aici se încheie întreaga lor ambiție și aviditate 225. Dar, din păcate, tocmai aceasta este libertatea și existența Bisericii care displace, iar a o cere și revendica este singura vină a Papilor în aceste lupte, care nu se iartă. Se umple atunci lumea de strigăte: insultă împotriva maiestății tronurilor! Ambițioasă uzurpare a drepturilor lor! Acesta este spiritul nedreptății și de adîncă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
multe concepții personale. Pentru el, o femeie tînără ar trebui să fie... — ...liberă să-și trăiască nefericirea? — Exact. Dar pentru Laurie Fox nefericirea nu e o opțiune terapeutică. Îmi este foarte greu să discut cu Crawford. — Am impresia că-i displac psihiatrii. Noi l-am dezamăgit. A avut nevoie de ajutorul nostru, domnule Prentice. Și Încă mai are... Murmurînd pentru sine, Sanger Îmi Întoarse spatele, lovindu-și Încet palmele de parcă aplauda fără entuziasm copacii tăcuți de pe marginea drumului. Încă mai umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aduce oarecum cu tine, Edo, pentru că e îmbrăcat în negru, e brunet și poartă plete. Probabil e student, nu cred că l-ar primi la liceu cu pletele astea. încă n-am izbutit să-i văd culoarea ochilor. Ce-mi displace însă la el e zâmbetul. Are un zâmbet îngâmfat și atotcunoscător. Unii oameni zâmbesc așa, ca și cum le-ar ști ei pe toate dinainte, ca și cum ți-ar ghici gândurile mici, agitate și imperfecte (în timp ce ei își controlează perfect gândurile lor mari
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
minte din această noapte! îl privesc concentrată, încercând să înțeleg dacă se joacă, amu zat, cu cuvintele. Dar pare foarte serios. Oare vorbește despre mine? — Aș vrea să te mai văd, rostește Eduard zâmbitor (habar nu am de ce mi-a displăcut zâmbetul lui la început). Mâine... Ce faci mâine? înghit în sec, să-mi alung stupefacția care mi a încleștat gât lejul. Trebuie să-mi revin. Mă duc la olimpiada de română, cu clara mea minte din această noapte, să văd
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
faptul că ținea ochii închiși și că poate adormise în acea atitudine țepoasă o făcea să pară de-a dreptul caraghioasă, dar nu neapărat respingătoare. Anda exagera, ca de obicei. Avea mereu exprimări vehemente față de ceea ce-i plăcea sau îi displăcea. — Mda, e departe de a fi genul meu! admisese el cu un zâm bet. Dar mai știi... Poate fi o experiență interesantă, la urma urmelor, adăugase ștrengărește, mai mult ca s-o incite pe Anda. — Bine zici! S-a făcut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clipe o talpă uriașă de plumb. Venise aici de la prânz, pentru a le face pe plac prietenilor lui, care se pregăteau de întoarcere și nu concepeau să plece îna inte de a petrece câteva ore pe plajă. Lui Eduard îi displăcea să vină pe plajă în timpul zilei. în timpul zilei, marea - dezbrăcată impudic de privirile obraznice sau nepăsătoare ale turiștilor, atinsă cu dispreț sau chiar bruscată de gesturile lor obscene și de glasurile lor stridente - îi părea o prostituată care, pentru a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de trai, pe care afacerea sa din ce În ce mai nesigură nu i le permiteau, iar originea reală a familiei noastre le făcea absurde. Străbunicul meu fusese conțopist la un avocat din Somerset și cred că tatăl lui fusese fierar. Mie nu-mi displace să am asemenea strămoși de rând, Însă tatălui meu, aflat doar la o generație distanță de cei care se ridicaseră din obscuritatea imemorială a regiunii vestice până la Londra mercantilă a Înstăriților, nu-i convenea deloc. Nu era snob, ci pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
socotea a fi "xenofobismul francez", "suficiența culturală", "penibila autarhie spirituală" a hexagonului. Însingurat, de bună seamă vulnerat prin neputința realizării visului său de glorie transnațional, se lamentează astfel oaspetelui său dintr-o îndepărtată provincie, în termeni ce n-ar fi displăcut regimului ceaușist, tot mai atras de naționalism, dacă ultimul Baconsky ar mai fi fost dispus a-l sluji: "Și Ionescu și Cioran și Beckett sunt de fapt niște tolerați, niște meteci, cum le zice Sartre, care s-a năpustit recent
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]