1,499 matches
-
și nule sunt toate arhitecturile filosofice, cât de penibilă și luătoare în râs gândirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a îndemnului heliadesc cunoscut, în Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului în funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură indică, evident, momentul negației și al rupturii, în alianță cu afirmarea noului („Mereu inedit” - cere poetul în 75 H.P.), a invenției și spontaneității expresiei. Îndepărtării de „logică” și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe câmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
definiția dată imaginii poetice, în afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă ș...ț, raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, în defavoarea înțelesului noțional al cuvântului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă în Invitație la bal
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de acest fir conducător. Și dacă nu întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămân destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după Incantații indică o distanțare definitivă de lirismul jubilatoriu-spectacular: între Zodiac și Petre Schlemihl (1932), apoi Patmos și alte șase poeme (1933), această carte apare ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
propunând-o admirației unanime și introducând-o, ca atare, într-un circuit „comercial”, al formulelor de „consum”. Pe de altă parte, apropierea de textul poetic înseamnă pentru scriitorul de avangardă în primul rând participare, înțelegere simpatetică și, implicit, refuz al distanțării, de critic sau istoric literar interesat de analiza lucidă, fără parti-pris-uri a operei; cu atât mai mult cu cât intră în joc, foarte adesea, sentimentul solidarității de grupare, adeziunea la un ideal comun, cu inerentele delimitări polemice, nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poeziei la ureche”, „mărgelele galbene sale soarelui” etc. Finalul textului marchează însă un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tânjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfârșitul e o ruptură presimțită în degradarea peisajului, în distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pânzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; în ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrând ca o vâslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de prezență), al acelui „tratament” aparte prin care se încearcă ridicarea „realului” la înălțimea imaginației libere, a unei „gratuități” sărbătorești. Periplul citadin al „personajului” câștigă o valoare parabolică: e în același timp o inițiere în ordinea realului (ca descoperire a distanțării de vârsta originară a „copilăriei” și a progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, în chip evident, „mesagerul”, cel care, în locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în acea fază neosimbolistă a începuturilor poetul manifesta un gust aparte pentru imagine (exemplul cel mai spectaculos, printre precursorii imediați, putea fi, cum s-a observat, Adrian Maniu din Figurile de ceară ori Salomeea, tratat în manieră mai sentimentală, fără distanțarea ironică de sursă laforguiană) supraâncărcându-și discursul cu comparații adesea insolite, dar și cu mai facile metafore in praesentia. În cazuri extreme, precum în strofa citată și de E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, fiecare expresie directă își găsea dubletul metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se vede, însuși principiul ce prezida la construcția imaginilor, prin care se puneau, de fapt în chestiune chiar fundamentele limbajului liric tradițional. Or, programul poetului viza, - am subliniat acest lucru în mai multe rânduri - tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, până la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, în ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxând relația de similaritate în cadrul unor toposuri în care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare în parte, alterarea mimesisului în favoarea semiosisului. Ne-au întâmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă în cadrul unui discurs „macrologic” prelucrat prin procedee retorice menite să amplifice aria de rezonanță a imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acesteia, cu Înlăturarea incertitudinilor și punerea problemei În termeni univoci. Sunt Încurajați toți participanții să facă sugestii, accentul punându-se pe Înțelegerea deplină a problemei. 3) Transformarea aspectelor familiare ale problemei În ceva neobișnuit, ciudat, straniu. Ceea ce contează acum este distanțarea de aspectele obișnuite ale problemei, În vederea abordării Într-un mod nou a acesteia și ajungerea la soluții noi, originale, neașteptate. Este momentul În care se recurge din plin la analogii și metafore. 4) Dezbaterea soluțiilor. După ce grupul alcătuiește o listă
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Înregistrare nu este niciodată suficientă. Așa cum arată unele cercetări (J. Payot), după o jumătate de oră se uită aproape 50% din ceea ce s-a Învățat inițial. Iar ca tehnică de contracarare nu poate fi decât repetarea lecțiilor Înainte de culcare și distanțarea progresivă a acesteia În timp. A nu se uita că, pentru reținere și repetare, este mai bine să se lucreze pe secvențe fracționate, să se stabilească ordinea ideilor, să se evite o memorare de tip „bazar”. Memorarea cere concentrare asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
tatălui etc., cu o detașare de-a dreptul terifiantă pe alocuri. Dedramatizarea existenței, bagatelizarea solemnității, a tragicului chiar, ating în scurte texte culmi încă necercetate până acum de poeții români. Dar toată această licitație a marilor sentimente nu sfârșește în distanțare ironică și sarcasm, ci într-o reasumare. De aceea efectele comice, strălucite altfel, sunt pasagere. Tragicul existenței este reasumat împreună cu comicul ei inerent. [...] Disocierea ironică, spectaculoasă, sfârșește într-o îmbrățișare sentimentală. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Familia Popescu, București, 1987; Cuvânt înainte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
și psihosomatice actuale (Cheek și LeCron, 1968; Erickson și Rossi, 1979; Rossi și Cheek, 1988; Hawkins, 1994c, 1997a; Rossi, 1995a, 1996Ă. Prin utilizarea abordărilor ideodinamice terapeutul în colaborare cu pacientul poate „controla” nivelul de disociere și în consecință gradul de distanțare emoțională și catharsis asociat. În acest fel „procesul catharctic” poate fi gestionat foarte eficient. Semnalizarea ideodinamică cu degetul accesează rapid informația legată de stare care poate să nu fie disponibilă pacientului la nivel verbal conștient de funcționare și ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pentru accesare rapidă și recadrarea codării psihologice a problemelor traumatice și legate de stres, mai ales atunci când ele sunt deja pe cale să fie reactivate datorită stresului actual” (p.382Ă. Deoarece terapeutul și pacientul pot gestiona terapeutic nivelele de disociere și distanțare emoțională în mod colaborativ, posibilitatea reacțiilor iatrogene este minimalizată considerabil. De asemenea este recunoscut faptul că trecerea în revistă repetitivă, recursivă și secvențială a experienței originale este adesea necesară pentru a trece de amnezia traumatică (Scheff, 1979Ă. Rossi și Cheek
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
află În postura de a-și cristaliza sistemul axiologic propriu. In ciuda aparențelor, la această vârstă elevii sunt preocupați foarte mult de ceea ce gândesc ceilalți despre ei. Diferențieri subtile Încep să apară În conduitele din clasă, se crează o discretă distanțare Între fete și băieți și o competiție, Încărcată de forme ușoare de rivalități Între aceștia. Prieteniile, dar și supărările și certurile sunt mai intense și cu urmări mai profunde. Profesorul nu mai dirijează interacțiunile sociale din clasă, dar poate funcționa
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
independentă, conformismul se diminuiază. Acceptarea normelor morale, potrivit lui L.Kohlberg, apare și ea ca formă de identificare cu grupul de referință, prin Împartășirea acelorași drepturi și datorii. Se manifestă un efort de definire a valorilor morale În termeni proprii, cu distanțare față de stereotipurile existente.Structura grupului de prieteni se modifică și ea. Dunphy a realizat un studiu privind formarea, dezvoltarea și interacțiunea grupului de adolescenți Într-un liceu din Sidney și a identificat urmatoarele forme de grupări: "Plia" (trad."bisericuța"ă
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
este felul în care Monica Lovinescu privește literatura. Pentru autoarea romanului Cuvântul din cuvinte, literatura e o lume condusă de propriile-i legi, o lume ficțională într-o lume reală. În calitate de interpret, autoarea se întoarce permanent la text ca să evite distanțarea inutilă față de semnificația inițială. Sumara noastră trecere în revistă a discursurilor oferă o idee despre metodele folosite în receptarea textelor. Autoarea analizează produsele literare atent și sincronic, într-o privire de ansamblu. Ea se apropie de text pentru a-i
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se încadrează în tipul de proză proletcultistă, ghidată de comandamentele epocii, pe care le servește „exemplar”, într-o scriitură rudimentară, maniheistă, îngroșat ideologizată. În Un Oscar pentru Ana (1982) este anunțată încă de la început formula narativă dominantă, vizând obiectivitatea și distanțarea naratorului. Acțiunea este subsumată analizei psihologice, având în centru confruntarea tensionată dintre partenerii unui cuplu distrus din cauza înțelegerii greșite a dorințelor și reacțiilor celuilalt. Interesantă este sondarea psihologiei personajului feminin, cu fluctuațiile ei, descrise minuțios, și reflectate în nemulțumirea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
existențelor nesemnificative, a mediocrității mediilor sociale. În proza din culegerea Casa Marian Papahagi detecta „talent din abundență, imaginație, simț de observație și o capacitate de a transcrie rapid și sugestiv o imagine, îmbinând detașarea «textualistă», ce îngăduie comentariul metafictiv, și distanțarea obiectivată a naratorului stăpân pe efectele sale”. E, într-adevăr, o ilustrare a mobilității epice a autorului, care pendulează între kitsch, fantastic și intertextualism, compunând schițe și povestiri, scurte notații nervoase și bine scrise, grupate în trei secțiuni: Intuiții, Viziuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
Aceste propoziții par a fi luate din sfântul Bonaventura. 4. «Fides et ratio»: pentru că «Biserica nu propune o filosofie proprie și nici nu canonizează o filosofie proprie în defavoarea altora» Fides et ratio, această mare enciclică, reprezintă, înainte de toate, o netă distanțare de acele „absoluturi pământești” care au pretenția de a interzice spațiul credinței, de acele filosofii care au înțeles să «șteargă de pe chipul omului trăsăturile care îi revelează asemănarea cu Dumnezeu, pentru a-l conduce, treptat, la o voință de putere
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
executat în 1954); grupării moscovite din P.C.R., reprezentată de Ana Pauker, Vasile Luca și Teoharie Georgescu. a folosit sitemul „reeducării prin violență - „fenomenul Pitești”. -După moartea lui Stalin (1953), a intervenit o schimbare în atitudinea României față de Moscova, în sensul distanțării de politica acesteia. -În 1958 România a obținut retragerea trupelor sovietice din țară. -În perioada 1960-1964 s-a constatat o accentuare a diferențelor de opinie între reprezentanții regimului din România și cei de la Moscova: o România a respins Planul Valev
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
-În 1968, a atins apogeul popularității sale prin condamnarea intervenției armate, a URSS și a altor state membre ale Pactului de la Varșovia, în Cehoslovacia (acțiune la care România nu a participat); prin această atitudine Ceaușescu; și-a întărit poziția de distanțare față de Moscova; obținea adeziunea internă; devenea un partener de dialog pentru puterile occidentale. Distanțarea de Moscova a însemnat pentru România apropierea de Occident: a fost vizitată de unii lideri occidentali (Charles de Gaulle); a încheiat unele acorduri cu organisme economice
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
a altor state membre ale Pactului de la Varșovia, în Cehoslovacia (acțiune la care România nu a participat); prin această atitudine Ceaușescu; și-a întărit poziția de distanțare față de Moscova; obținea adeziunea internă; devenea un partener de dialog pentru puterile occidentale. Distanțarea de Moscova a însemnat pentru România apropierea de Occident: a fost vizitată de unii lideri occidentali (Charles de Gaulle); a încheiat unele acorduri cu organisme economice internaționale: Banca Mondială; Fondul Monetar Internațional. -În 1971 Ceaușescu a lansat documentul intitulat „tezele
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]