21,744 matches
-
o traversează epifaniile masculine din Strigoii, Făt-frumos din tei ș.a., purtătoare ale dublei măști poetice, de zburător și de demon romantic. În ceea ce privește interpretarea figurii complexe a Luceafărului, în care se concurează imaginea mitologică a daimonului grec, o creatură de origine divină deci, cu aceea a demonului în sens biblic, se optează pentru o soluție nuanțată. Pentru un moment, împins de dorință, Luceafărul se conturează la început ca un înger căzut, precum cel din La chute d’un ange a lui Lamartine
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
cel din La chute d’un ange a lui Lamartine sau în Eloa a lui Vigny. El este o prezență demonică prin chiar cererile sale, cele care au provocat căderea îngerului în hipotextul biblic: tentația erotică și rebeliunea împotriva ordinii divine. Versiunea definitivă a Luceafărului (ambele versiuni „definitive”, desigur, fiind cele din Almanah și din ediția Maiorescu) ar fi rezultatul opțiunii pentru unul dintre profilurile posibile și deci pentru suprimarea mai multor trăsături intermediare ale arhetipului, care prezintă fața sa „nocturnă
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
obișnuiți așezându-l pe un tron de aur și vârfuri la propriu, acolo unde nu ajung purpură: ceva, într-adevăr, pe care nu prea mulți dintre muritori. Dimensiunea ni-l putem explica: “Ce a căutat unul ca metafizică sau chiar divină. el printre noi?” (Cioran). Unui poet genial ca Eminescu nu-i Melancolia transformată dintr-un “scapă” întâmplător o sintagmă ca puțin de rimă, iar rima în vuietul discret aceasta, care dă titlul unei poezii extrem al zbaterii: aproapele și departele
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
unui sfârșit într-un alt început, anume poziționate în locul alăptării, amintind că și-au hrănit și îngrijit odraslele pentru descendență și care acum i-au părăsit, părinții sau copiii rămânând acasă. Sprijinul, desigur, este uneori consolator, însă gol de energia divină a iubirii familiale, gentilice.
Alexandru Podea - siderurgie şi artă by Rudaci Lucia () [Corola-journal/Journalistic/21631_a_22956]
-
Ioan Damaschin. Dacă Moise, un rob, poate, prin rugăciunea lui, să oprească urgia lui Dumnezeu și nu-L lasă să se răzbune pe închinătorii la idoli, - cu atat mai mult rugăciunea sfintei Fecioare Maria, va opri să nu cadă urgia divină, pește păcătosul popor creștin. SFÂNTĂ MARIA. Al VII-lea Sobor ecumenic, având în vedere rătăcirile ereticilor despre sfinți și despre Maica Domnului, hotărăște: „A cinsti și a mări mai întâi pe Născătoarea de Dumnezeu: mai înaltă decât toate puterile cerești
SFÂNTA MARIA. Arsenie Boca, despre rugăciunea pe care trebuie să o rosteşti by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21715_a_23040]
-
e pe bune. "Pe bune?", mi-am zis disperat. "Îți bați joc de noi?" Aflu de la el că acum nu mai e respectat, că de fapt e un festival "de debara" și că "e irelevant ca Eurovisionul". Mii de palme divine peste scăfârlie: nu e bine. Supărat puțin pe Zoso, am îndrăznit să-l înfrunt. Am vrut să aflu ce a făcut el la viața lui, de știe atât de bine ce e bine și ce nu e bine în viață
Atac al unui jurnalist de Emmy la blogurile comercial-băsiste by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/21763_a_23088]
-
stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc cumplit și treaz - Sunt uriașe santinele, La poarta mândrului Caucaz ! Sălbatică și minunată Era divină lume, toata ; Dar mândrul duh, cu mut dispreț Privi ce Domnul sau crease, Și-nalta fruntea să rămase Încremenita sub îngheț. IV Sub el, cu vie frumusețe, Priveliști noi răsar din zbor : E Gruzia , si vai mărețe Se-astern că
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
mai fiu trufaș ; De azi din lume va dispare Cel ce-i al râului făptaș ; Vreau să mă rog ,vreau să iubesc, În bine iar să cred voiesc. Cu lacrimi de căință-alerg, Vrând de pe fruntea mea să șterg Stigmatul flacării divine - Să fie vrednica de tine, Și tot ce-i viu, nestingherit Va înflori, de rău lipsit ! O,cerde-ma :sunt primul care Te-a prețuit și te-a-nțeles ; Și-am pus puterea-mi la picioare Și drept icoana te-am
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
de la etajul cinci sau vifornițele bântuind străzile vechi capătă o grandoare stranie și se încarcă de sensuri mitice. Enigmaticul fluture (animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul cu asfalturi încinse și monștri de beton. Capitala confiscă natura, dar nu pentru a o umili sau ucide ci, dimpotrivă, pentru a-i acorda, în raritatea ei, o funcție sacră. Distanța dintre Orbitor și celelalte romane
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
pe om la periferia lui". Următoarea scrisoare, datată 29 ianuarie 1934, este expediată de la Berlin, unde scriitorul se afla ca bursier Humboldt spre a-și pregăti doctoratul. Epistola cuprinde descrierea vieții pe care o ducea la Berlin, unde este, citez, "divin de leneș", ascultă muzică, se ocupă de Proust și face curte "simultan unor hitleriste, complicându-mă în cele mai ciudate și mai dulci melancolii amoroase". Îi comunică că a scris 70 de pagini dintr-o carte intitulată Bucuriile oamenilor triști
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
unui reflex care, dintotdeauna, îl așază pe poet în fața unei hîrtii albe ca să descifreze în filigranul ei rotirea unei lumi și să-l înzestreze, oricît de umilit, fie și numai pentru un minut, cu sentimentul că participă la o lucrare divină." Așadar, în loc de pagina albă a poetului, avem pagina calendarului pe care diaristul trebuie să o completeze. Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara construcției epice corespunzătoare. Personajul se apropie de un
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
simbolizând universul. Umil, preaplecat regele îi oferă vin Șoimului.... Luvru, Perugino. Apollo și Marsyas. Artistul brunet, specie de african, destul de urâțel față de frumusețea lui Apollo. Învins după întrecerea lor de cântăreți la nai, artistul imprudent va fi jupuit de Cenzura Divină, reprezentată de zeul însuși. Nu se știe dacă decizia teribilă îi aparține zeului însuși sau dacă ea nu este opera clanului celest invidios pe artistul pământean. Pot să adaug, astăzi, însemnărilor făcute în pripă în sept. 1976, ce gândisem atunci
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
valoare. Dar cred că marile texte, cum s-a și dovedit nu numai în literatura română ci și în literatura universală, rămîn totuși ca monumente de referință, de creație. în sensul acesta la noi putem cita imediat pe Coșbuc cu Divina Comedie. Acum că sînt 20, 30, 50 de ani sau mai mult depinde de evoluția limbii, de fiecare cultură. Dar, desigur, o amărăciune undeva există. Care este în acest moment bilanțul activității dvs. de coordonator al colecției Lettres Roumaines de la
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
asinul lovindu-l cu amîndouă călcîiele: - Stăpîne, da' nu e flori, e gunoaie, murdărie, stăpîne, pă ochii mei! După Heine, - Shakespeare și Cervantes sînt primii doi mari poeți ai lumii, dacă îl lăsăm de-o parte pe Homer... Pe lîngă Divina Comedie și Comedia umană, - cealaltă Comedie, a Himerelor luate drept realități sau invers... Utopia fiind maladia cea mai profundă și mai secretă a genului omenesc. Secolul douăzeci i-a dat dreptate pe deplin lui Cervantes... Între Don Quijotte și "scutierul
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
se desfășoară mereu pe un dublu plan, unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să pot mistifica pe ceilalți pînă
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să pot mistifica pe ceilalți pînă acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector". Sau: "Plăcere divină: să te arăți mic și
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să pot mistifica pe ceilalți pînă acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector". Sau: "Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți"". Ori, în legătură cu Florin Mugur: "Pare a se descurca mai bine decît mine, dar în genere avem destule trăsături comune în privința timiditățiii, a complexelor de inferioritate de nesiguranță
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Iluminism pînă în vremurile noastre principalii filozofi dispuși să-și bată capul cu chestiunea identității au fost, în marea lor majoritate, și filozofi ai religiei sau chiar teologi, preocupați prin urmare de problema învierii, a vieții de după moarte, a justiției divine, care nu poate atinge decît făpturi "recuperate" cumva. Meritul lui Raymond Martin, deloc mărunt, este de a restabili o legătură explicită între o teorie a identității și viziunea pe care o avem asupra morții. Ființa umană nu e capabilă de
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
inventator trage următoarele învățăminte cruciale: Cârnatul se cufundă în istoria nescrisă a lumii, fiind chiar mai vechi decât Arhivele Statului; marca "cârnaț" are un proprietar chiar mai important decât holdingul Țiriac, deci /.../ n-ar mai putea fi decât de origine divină." Realitatea e că luată în sine odiseea de față își produce o stare de sațietate - și chiar de ușoară indigestie a excesului - care face exagerată orice simplă tentativă de aplicare la bucătărie a savuroaselor rețete tradiționale culese de autor de
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
mângâietor. După ce am terminat însă romanul, mi-am dat seama că nu mi-a izbutit o carte a suflării Duhului, ci că am făcut doar meteorologie. Dar în reprezentarea oamenilor, întotdeauna, cerul a fost mai degrabă unul meteorologic, nu unul divin. Întreaga pictură confundă cele două ceruri: pe cel atmosferic cu cerul lui Dumnezeu și al îngerilor. Aceștia din urmă sunt închipuiți ca având aripi ca și cum ar trebui să se mențină cu ele în aer. Romanul meu însă a rămas la
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
mizerabila lume își pierde din intensitate. E gata să renunțe la a-l mai ruga pe Dumnezeu s-o nimicească, din teama că va pieri, o dată cu ea, puiul din cuib. Uimit și copleșit, pustnicul se gîndește că poate, în ochiul divin, lumea toată se înfățișează ca acest cuib. Am ascultat zilele trecute un C.D. cu muzică religioasă sufită. O voce de derviș îl laudă pe Allah cel unic, într-o litanie fără început și fără sfîrșit. O mînă bate într-o
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
atras pe timpuri de marea personalitate a doamnei H. Y. S., regina întregii lor generații, o ființă a cărei distincție impunătoare îi sporea inteligența rasată precum și feminitatea. O dată, înainte de război, Belu, îndrăgostit, se declarase în acest sens, iar prietena lor divină, cu spiritul ei dominator, îi spusese că da, orice se poate, numai dacă el, Belu, ar fi în stare să-i ofere un milion. Aluzie șăgalnică la Je t'aime comme un million. Belu făcuse ce făcuse - era înainte de război
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
un caz clinic: Ce are a face un doctor alienist și boala mea? Sînt sănătos; nu sufăr de nici o boală; urăsc lumea: mi-e scîrbă de fața ei, așa cum este și nu îngădui să se vorbească de frumusețea, de ordinea divină a firii. Orice discuție mă irită. Dimpotrivă, îmi procură o plăcere infinită ideea morții. Cînd trece cu vreun mort pe stradă, mă reped la geam; lăcrimez de bucurie. Pot spune că sînt bolnav? Boala presupune lipsă; noțiunea are conținut de
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
omenească: "Mă tem, spunea gînditorul german, că nu ne vom putea debarasa de Dumnezeu cît timp mai credem în gramatică". De fapt, atacul împotriva limbajului nu e decît un atac împotriva lui Dumnezeu, atîta vreme cît, potrivit tradiției creștine, Cuvîntul divin exista înainte de facerea lumii. Conform afirmației Sfîntului Ioan, Verbul a venit pe lume, trimis de Dumnezeu tatăl pentru a-i transmite un mesaj de salvare, urmînd ca, după împlinirea acestei misiuni, să se întoarcă la Dumnezeu tatăl. Mai înainte de aceasta
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
împlinirea acestei misiuni, să se întoarcă la Dumnezeu tatăl. Mai înainte de aceasta, pentru filosofii stoici cuvîntul reprezenta rațiunea imanentă în ordinea universală. În limbajul grecilor antici, logosul nu a însemnat doar cuvîntul, discursul, ci și rațiunea, înțelesul profund, de natură divină, al ființei. Iată premisele de la care pleacă Dan Stanca atunci cînd stabilește rolul soteriologic al cuvîntului în epoca noastră atît de încercată de criza limbajului, urmare, consideră d-sa, a prăbușirii credinței: Pînă la urmă orice fel de viață ai
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]