2,821 matches
-
ascultau. În toată Antichitatea, ca de altfel și În tot Evul Mediu, „lectura” Însemna citirea cu glas tare sau chiar un fel de incantație, cum constată M. McLuhan (1975). Apoi, paralel cu practicarea unui Învățământ mecanic, bazat pe metode scolastice, dogmatice, autoritare, de Învățare pe de rost a unor cunoștințe formale proprii școlii medievale, a Început săsedezvolte un nou tip de Învățământ - explicativ, mai evoluat. Acesta, fără să se dezică de importanța memorării și a apelului la memorie, Își Îndreaptă atenția
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În literatura și practica pedagogică de actualitate. O primă clasificare are În vedere un criteriu istoric, de raportare a metodelor la cerințele de ieri și de astăzi ale Învățământului, departajându-le În două grupe: - metode vechi, denumite și „tradiționale” sau „clasice”, „dogmatice” ori „didacticiste”, În esență cele care fac apel la comunicarea directă, În curs de transformare și ele, și - metode noi sau „moderne”, expresie a celor mai recente inovații pedagogice, În esență centrate pe elev, pe activitatea și dezvoltarea personalității acestuia
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Învățării. Fără să intrăm În detalii, vom Încerca o sinteză a datelor menționate, adeseori disparat, În diferite lucrări. În acest sens găsim că: - Învățarea prin receptare - realizată prin clasicul sistem de metode verbale și livrești, denumite uneori și metode receptive (dogmatice); - Învățarea prin descoperire - cu trimitere la metode euristice și metode de cercetare (Shulman, Keisler, 1973); - Învățarea prin acțiune practică (muncă) - realizabilă printr-un complex de activități practice și productive; - Învățarea prin creație - activități cu caracter creativ. Luând drept criteriu de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Sunt criticate metodele afirmative, axiomatice și pentru motivul că transmit cunoștințele Într-o formă „de-a gata elaborată”, În mod autoritar, pe calea „transferului direct dintr-un cap În altul”, cum zice Galperin, obligându-i pe ascultători să le accepte dogmatic, ca de la sine Înțeles, să le Înregistreze prin memorizare și apoi să se mulțumească cu reproducerea a ceea ce a spus profesorul. Fiind centrate pe activitatea profesorului, acesta dezvăluie conținutul teoretic, analizează problemele materiei expuse, citează faptele, aduce exemple, argumente, formulează
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
procedeul genetic (relevând originile și aspectele succesive ale metamorfozei unei idei) sau cel istoric (amintind soluțiile date unor probleme teoretice și practice În decursul dezvoltării unei științe), Însoțit de comentarii critice, ceea ce poate să prevină tratarea și Înțelegerea simplistă și dogmatică a noilor cunoștințe, iar În scopuri de concretizare, exemplificări interesante, de natură să stimuleze imaginația și să dea un impuls gândirii. Există, apoi, atâtea posibilități, În general insuficient puse În valoare, de a introduce În cursul expunerii mijloace adecvate de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
soluționare a unei probleme. Observarea poate merge și mai departe, până la constatarea esențialului, adică până la sesizarea schemei de principiu a obiectului tehnic dat, a schemei funcționale și a schemei de construcție. În felul acesta observarea pe viu preia locul descripției dogmatice. d) Tehnologia observării independentetc "d) Tehnologia observării independente" Pentru a imprima observării un caracter activ, de cercetare, de transformare a acesteia Într-un „proces de gândire În observare”, este necesar ca ea să fieorganizată, cât mai mult posibil, după rigorile
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se vor statornici probabil pe fondul unei noi concepții despre organizarea Învățării. Predeterminarea programei nu numai că ar răpi elevului posibilitatea să Întreprindă el Însuși un efort de analiză, un exercițiu de descompunere, dar ea ar decide, oarecum, În mod dogmatic pentru elev, fără să-i lase putința să-și dea seama Încotro Își Îndreaptă eforturile (Roger Gall), fapt care ar putea contribui și la o sărăcire a Învățământului de elementele legate de emotivitate și de personalitate. Adăugând la acestea și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
lumii contabile rezultatele cercetării noastre spre cunoaștere Și însușire (nu doar spre acceptare). În același timp, o ghidare metodologică prea severă, o folosire rigidă a metodelor este nu numai anevoioasă, dar Și dăunătoare Științei, aceasta din urmă ar deveni mai dogmatică Și mai puțin adaptabilă. Să nu uităm că metodologia, adevărat tezaur de metode constituit în decurs de milenii, s-a acumulat în bătălia omului de Știință cu necunoscutul, că pe baza metodelor Și metodologiei, o parte din necunoscut a devenit
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
două viziuni intelectuale referitoare la rațiune și individualism au fundamentat gândirea occidentală: Iluminismul a devenit o filosofie intelectuală recunoscută și coerentă, cea mai elocventă expresie a sa fiind redată de atacurile intelectuale la adresa autorității negarantate emise de diverse surse neștiințifice (dogmatice), după cum era percepută la acea vreme. Odată cu apogeul Iluminismului, științele naturale s-au transformat în filosofii și metodologii instituționalizate (Bronowski și Mazlish, 1960). Acest curent intelectual a devenit unul predominant englez datorită faptului că aici fenomenul era răspândit în principal
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi fost un profesionist al genului a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deocamdată) preopinentului meu vreo șicană din faptul că până acum a lăsat fără de răspuns trei obiecții ale mele, pe care nu le cred proaste, deși, sau tocmai fiindcă, sunt la mintea omului: a) cea cu privire la caracterul univoc și irevocabil, adică dogmatic, pe care pare a-l atribui posterității marilor opere; b) legată de aceasta, observația mea cu privire la Reformă și la „radicalitatea” ei; c) argumentul meu cu Revoluția Franceză și sensul civilizator al influenței lui Rousseau. În schimb, îl voi șicana acum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Voltaire. Voltaire a fost, fără doar și poate, un fel de geniu, în tot cazul un mare spirit care și-a dominat epoca prin forța extraordinară a ironiei, prin stilul strâns, ascuțit și clar, prin virulența opoziției contra autorității dogmatice, prin mobilitatea și prolificitatea intelectuală și prin intratabila conștiință justițiară. Dar a fost pe lângă acestea și un poligraf neobosit, din a cărui imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scriitori remarcabili, care n-au nici o asemănare între ei). Se spune că, spre deosebire de romanul „realist”, am avea acum, ca un progres literar, romanul de „analiză”. Nu e o noutate, cum știe oricine, dar nu noutatea contează, ci faptul că prejudecata dogmatică împotriva „analizei” nu ne mai stânjenește. De fapt, dozajul între ceea ce Ibrăileanu deosebise ca „analiză” și „creație” poate înclina balanța către unul sau celălalt termen, dar „creație” fără analiză poate da o operă, în schimb „analiza” fără creație nu dă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de fapt, exprimă convergența manifestărilor spiritului. Marxismul, doctrină revoluționară și radicală, are meritul de a integra dialectic aceste valori. De aceea, dacă există indiscutabil în marxism o necesară forță conservativă, ea nu trebuie și nu poate să fie conservatoare și dogmatică. A conserva nu înseamnă a colecționa lucruri moarte, ci a îmbrățișa toate valorile vivifiante ale spiritului. — Și soluția? — Nu știu dacă soluțiile pe care le-am da unii sau alții dintre noi pot avea vreo eficacitate; nu știu nici măcar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sentimentului de vinovăție și, implicit, lipsa nevoii de a se autopedepsi. Μ Fanaticul este inconștient de faptul că, pe măsură ce-și apără convingerile cu mijloace extreme, acestea nu numai că se rigidizează tot mai mult, transformându-se În certitudini dogmatice și egoiste, impenetrabile unor demersuri raționale venite din exterior, dar constituie și factori de conflict cu cei din jur. Μ Cel care raportează totul la sine este, de fapt, un temător, pentru că cea mai mică Întâmplare este luată În serios
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se dovedesc foarte interesante pentru Înțelegerea luptelor pentru putere În interiorul partidului comunist autohton. Deși au ajuns la putere la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, comuniștii români nu au reușit să elimine balastul practicilor clandestinității: au continuat să fie dogmatici, vicleni și chiar cruzi Între ei, nu doar față de adversari. Deletant discută cu competență aceste chestiuni. El subliniază (este o axiomă) că relația dintre PCR/PMR și URSS era la sfîrșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 de „dependență absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele spuse la Întîlnirea cu Ethridge); Gheorghe Gheorghiu-Dej, lider PCR (erau vizibile rigiditatea și viclenia personajului); Mihai Ralea (inteligent și oportunist, tocmai de aceea nu putea fi dogmatic); Teohari Georgescu (dispus spre comunicare, rostindu-și bine „poezia”); generalul Rășcanu (oportunist, lăudîndu-i pe comuniști); Ștefan Voitec (banal); Lucrețiu Pătrășcanu (inteligent, capabil să discute, dar prizonierul propriei orientări politice); Ana Pauker (l-a apreciat pe Ethridge ca „persoană periculoasă”, reprezentînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lozincard, falsificînd brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei erau În partide diferite); Iordăchescu, Romulus Dan, Leopold Filderman, Dimitriu-Pop, membri ai PSD (fără orizont, dogmatici chiar); Basile Stoica, secretar general În Ministerul de Externe (obiectiv, aprecia că PNȚ era În mod real forța politică dominantă În țară; că guvernul nu era reprezentativ și că nu dorea alegeri libere; că PCR făcea tot ce putea spre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
devine mai profundă, motivația gestului mai subtil camuflată. Tot din această perioadă datează și începuturile preocupării pentru spațiul literaturii pentru copii - Soare-Răsare (1943) și traducerea poveștilor lui Andersen. Deceniul al șaselea aduce cu sine înregimentarea autoarei în rândurile slujitorilor realismului dogmatic. În nuvela Mălina (1957) se desfășoară o poveste de dragoste dirijată ideologic într-un mod neverosimil pentru cititorul din orice timp, iar Hora titanilor (1960) constituie o ilustrare a unui gen extrem de prolific și de „comandat” în acei ani - un
MATASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
fost însărcinat cu inspectarea școlilor din Moldova, iar un document din 1778 îl atestă membru al Academiei Duhovnicești din Kiev, pe care o vizitase cu ani în urmă. A murit, probabil, la Putna. Pe lângă lucrările de ritual și de precizări dogmatice - Pavecernic, Liturghia arhierească, Panahidnic, Orânduiala chipului celui mare îngeresc, Leastvița lui Ioan Scăriașul, Azbucoavnă, Piatra scandelei/smintirii de Ilie Miniat ș.a. -, M. a tradus scrieri aparținând literaturii hagiografice - Patimile sfântului mucenic Procopie, Viața precuviosului părintelui nostru Macarii Eghiptianul, Pătimire și
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
Poezia orașelor extinde portretele spre un univers spiritual precum Parisul ori Bucureștiul, dar și Ramat Gan, spațiul israelian al prozatoarei. Povestirile schițează tipologii de activiști culturali ai anilor ‘60, aflați în confruntare cu artiștii și intelectualii autentici și cu platitudinea dogmatică, opusă libertății de expresie și gândire. Romanul Bătrânul Ieri și nenăscutul Mâine (1997) construiește un fel de puzzle cu personaje ce nu se cunosc, dar se întâlnesc în timpul unei călătorii cu avionul, când își relatează unul altuia povestea vieții. Dar
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
ș.a., „propunea certitudini pentru cititorii cu suflet mai receptacular”. A doua, teoretizată de Blaga și validată prin creația literară a celor mai talentați colaboratori, „problematiza aceste certitudini și căuta noi și iarăși noi perspective pentru sufletele cu mai puține aderențe dogmatice”. În timp ce dreapta, mai precizează autorul Spațiului mioritic, „s-a menținut cu strictețe în ogașele dogmatice ale ortodoxiei creștine”, stânga și-a permis, „sub privirea uneori mustrătoare a directorului, o anume libertate creatoare față de motivele creștine, convertindu-le în mituri și
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
validată prin creația literară a celor mai talentați colaboratori, „problematiza aceste certitudini și căuta noi și iarăși noi perspective pentru sufletele cu mai puține aderențe dogmatice”. În timp ce dreapta, mai precizează autorul Spațiului mioritic, „s-a menținut cu strictețe în ogașele dogmatice ale ortodoxiei creștine”, stânga și-a permis, „sub privirea uneori mustrătoare a directorului, o anume libertate creatoare față de motivele creștine, convertindu-le în mituri și viziuni inedite”. Cele două direcții coexistă în tot cursul perioadei interbelice, uneori întretăindu-se, pentru ca
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
de vedere al identității. Noi ar trebui să ne simțim În fața conceptului de anarhetip la fel cum s-a simțit Kant când l-a citit pe David Hume, care a deconstruit conceptul de cauzalitate. Adică s-a trezit din somnul dogmatic. În momentul În care scenele dintr-un roman funcționează după o succesiune care nu se mai subordonează unui sens și ele Însele sunt poate sensuri În sine sau poate nu sunt deloc, distincția dintre estetic și existențial se poate susține
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]