1,226 matches
-
vârful țigărilor lumina pentru o clipă câte o schiță de obraz sau niște ochi cu sprâncene pensa te... Se aduseseră între timp microfoanele, stațiile și boxele din sala de discotecă. Pentru că rugul căzuse pe o rină și flacăra i se domolise, s-au aprins din nou becurile. Diverși țipi au început să se agite în jurul mesei acoperite cu pânză roșie. Avea să înceapă, târziu în noapte, programul "oficial", cu premiile, concursul de "miss", carnavalul și celelalte. Nelăsând sticlele din mâini, ne-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apuci de pictură de șevalet, m-am obișnuit prea mult cu peretele, Când l-ai cunoscut pe meșter? îl întreb eu din nou, vuietul cald al pădurii se-apropie și se-ndepărtează de noi ca o răsuflare de animal uriaș domolită de somnul ancestral al fiarei, Janos își aprinde cu gesturi încete o nouă țigară și pentru o clipă sunt și eu tentat să-i cer una, nu pentru că aș simți cu adevărat nevoia să fumez, ci numai de dragul voluptății cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
teoremă a geometriei euclidiene nu mai e valabilă, binecuvântată ploaie dintr-o după-amiază de iunie când, ar fi bine să încetez să mă ispitesc singur, astfel voi înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu-mi zvâcniturile neastâmpărate dintre coapse și-mi las privirea să rătăcească cum stau așa pe spate pe mandala dezordonată a nervurilor din scândura de brad a tavanului, nu mă gândesc la nimic și am vaga senzație că pentru un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe care stătea. Dar, deși mama și tatăl ei erau copleșiți de strălucirea Lisei, erau totuși cuprinși de o nervozitate ciudată când erau în preajma ei. Ar fi trebuit să se îmbrace mai puțin extravagant când îi vizita, pentru a mai domoli din diferență. Dar avea nevoie de cât mai multe lucruri, de toată acea armură, astfel încât să nu fie trasă înapoi, înghițită de trecutul ei. Ura toată treaba asta și până la urmă ajungea să se urască pe sine. De ce nu veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui mami dacă promiți că faci liniște. Promiți? Dar, deși Molly nu făcea nici o promisiune, o serie de zgomote ciudate îi lăsa de înțeles că primise oricum voie să se suie pe genunchiul lui mami. Din fericire, zbieretele s-au domolit până la scâncete și oftaturi. —Și de parcă nu ajunsesem deja la capătul puterilor, idiotul de Dylan sună să îmi spună nu numai că ajunge din nou târziu acasă, dar că săptămâna viitoare va trebui să meargă la o altă conferință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă dă un spectacol de masculinitate special pentru ea, apoi și-a amintit că Trix spusese că este priceput la reparat mașinării și extazul i s-a mai domolit. Mereu avusese o slăbiciune pentru bărbații care se pricepeau să lucreze cu mâinile, care veneau acasă murdari de benzină și se apucau de reparat chestii și care, deschizând încet fermoarul salopetei, spuneau lucruri pline de însemnătate de genul: „M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se simți obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face ca și cum ar fi ars de viu, chicoti Ashling. Sărăcuțul. După o vreme, țipetele ascuțite s-au domolit în văicăreli isterice. Înapoi la hrănitul cu forța. Toate fetițele trebuie să pape tot dacă vor să crească și să fie fete mari și puternice, spuse Clodagh, apropiind din nou lingura cu ou. —De ce? Pentru că așa trebuie să facă. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dee, despre cum ea și Jack locuiseră împreună din facultate și cum, după nouă ani, când deciseseră să se căsătorească, Dee o luase la fugă. Abia aștepta să o vadă. Atmosfera ciudată care era pe cale să se creeze a fost domolită de sosirea lui Karen, sora mai mare a lui Jack, cu soțul și cu cei trei copii ai ei. Nici nu s-au terminat bine întâmpinările lor zgomotoase, că a venit și sora mai mică a lui Jack, Jenny, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa. Surprinderea se așternu pe acel chip aproape perfect. —De unde ai știut? Lisa înghiți un oftat. Deși nu-i plăcea să se repete, nu s-a putut abține să constate că băiatul nu era tocmai inteligent și că asta îi domolea din frumusețe. Nu avea nimic cu oamenii cu puțină sau fără educație - până la urmă, Lisa abia dacă era în stare să își scrie numele cu un băț în nisip când a terminat școala. Dar nu exista scuză pentru o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
când se întoarce tati acasă. Era din ce în ce mai izolată, până și mama ei era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa pe care o provocase. Singurele momente în care acea stare oribilă se mai domolea erau acelea pe care le petrecea cu Marcus. Era diamantul de pe mormanul de gunoi în care se transformase viața ei. Citise undeva fraza aceea - într-un roman în care femeia își deschide un magazin de haine second-hand - și îi rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
târziu. O coincidență? Nu prea cred. — Dă-mi să văd! Le-a examinat pe ambele, apoi a exclamat: —Scuze! S-a auzit soneria și Francine s-a strecurat înăuntru. —Bună, Lisa. ăăăă, bună, dădu ea din cap către Oliver, rușinea domolindu-i încrederea în sine. S-a întors din nou către Lisa. Facem petrecere în pijama diseară. Eu și Chloe și Trudie și Phoebe. Vrei să vii? —Mulțumesc, dar am deja planuri. —Bine. ăăă, ai ceva măști pentru față în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
El ținea mâna pe fața ei și s-au sărutat până s-au rănit unul pe celălalt. Înfometați și disperați, nu se puteau sătura unul de celălalt. —Scuze, șopți Jack. —E-n regulă, murmură ea. Treptat, sărutările s-au mai domolit, devenind visătoare și ușoare, și buzele lui îi sugeau ușor gura fragedă. Muzica se oprise, iar ei parcă se învârteau prin cameră. Marea care privea înăuntru își spunea: Acum dansează în sufragerie, le-am văzut pe toate. Ashling și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
8%!!!“ Lee Blanchard stătea lângă tablă, alături de un grăsan palid, cu aer de ofițer superior. Le-am făcut semn spre domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se domoliră, iar băieții se așezară. Am găsit un scaun liber în fundul încăperii și am luat și eu loc. Grăsanul mai ciocăni o dată în pupitru. — Bleichert, băieții din Divizia Centrală, Omucideri, Înșelătorii și așa mai departe, făcu el prezentările. Deja îi cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de jazz de la Malibu Rendezvous, dansa pe rând cu fiecare și întotdeauna dădea cu banul ca să vadă cine-i va fi partener la ultimul dans lent. Lee nu era gelos nici cât negru sub unghie, iar avansurile lui Kay se domoliră și se transformară într-un fior imperceptibil, pe care-l simțeam de fiecare dată când ni se atingeau umerii, de fiecare dată când eram impresionați la unison de un jingle de la radio, de o reclamă nostimă sau de vreo vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doi-trei sau păreau transportați, de parcă ar fi vorbit cu ei înșiși. Băieții de la laborator plecară cu sumedenia de indicii noi, manevrându-le cu mănuși de cauciuc. Apoi singurul bărbat calm din încăpere fluieră din nou. Și, din nou, hărmălaia se domoli. Impasibil, Russ Millard numără persoanele prezente și ne făcu semn spre avizierul din spate. Ne-am strâns acolo, iar el ne spuse: Nu știu exact despre ce-i vorba, dar sunt destul de sigur că plicul a fost trimis de ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de arcuri, mârâieli de bărbat. Gemetele ei de plăcere atinseră apogeul, dar erau teatrale, mult mai acute decât atunci când o făcea cu mine. Militarul icni din toți rărunchii, zgomotele se mai domoliră, după care Madeleine vorbi cu un accent fals: — Păcat că n-au radio. Acolo de unde vin eu, toate motelurile au radio. Erau prinse în șuruburi și trebuia să pui monede în ele, dar cel puțin aveam muzică. Militarul încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
contact. Cu toate că Emmy nu-i spusese lui Izzie și nici fetelor că ea îl sunase periodic în primele câteva luni și chiar se dusese la apartamentul lui, cel puțin până el a schimbat încuietorile. După umilința aceea, s-a mai domolit și, până la mijlocul verii, Emmy nu prea l-a mai sunat, deși a recidivat după povestea cu Parisul, când Paul a respins-o. Oh, și mai era și e-mailul acela. Era jenant, dar Emmy a vrut să se asigure încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spunând că este de la cinematografie, că se va scrie un scenariu, o poveste, că se vor face niște filmări aici, că această casă i se pare deosebită, că ar corespunde epocii În care se desfășoară acțiunea filmului, dar greu de domolit suspiciunea bătrânului. „Mă rog, un film despre trecut, adică cum a fost la Început” și, hodoronc-tronc Îl Întreabă dacă a auzit de obsedantul deceniu și că de cine depinde casa, dacă este a I.C.R.A.L.-ului sau este proprietate, pentru că filmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu nu ai fi fost specială. N-o să uit niciodată nașterea ta. Știam că sarcina asta Îți va ridica probleme. Poate că ar trebui să discuți cu cineva ca să le lămurești. —Mamă, nu-ți mai face griji, sunt bine, o domoli Ruby. Nu trebuie să discut cu nimeni. Sincer. Recunosc că ideea de a avea o surioară sau un frățior mi se pare În continuare ciudată, dar sunt convinsă că mă voi obișnui cu asta. Știu, draga mea, dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
m-am odihnit; nu făceam decât să bat cartierele cele mai îndepărtate din orașul meu. Și-am fost pe punctul de-a cădea în viciile cele mai urâte și mai abjecte. Și când durerea a început să mi se mai domolească, să mi se transforme în reflecție, mi-am adus aminte de cealaltă biată victimă, de femeia aceea rămasă fără sprijin, jefuită de afecțiune și avere. Am crezut, de vreme ce cauza nefericirii ei era soția mea, că e o chestiune de conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-i închide, pentru Dumnezeu! Deschide-i. Așa, așa, mai mult. Lasă-mă să mă văd în ei, atât de micuț... Și văzându-se pe sine în ochii aceia ca într-o oglindă vie, simți că prima exaltare i se domolea treptat. — Lasă-mă să mă văd în ei ca într-o oglindă, să mă văd așa de micuț... Doar așa voi ajunge să mă cunosc..., văzându-mă în ochii unei femei... Și oglinda îl privea într-un chip ciudat. Rosario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care le notase sâmbătă pentru articolul pe care promisese să-l predea astăzi. Dar ceea ce intenționase să scrie, ceea ce Îl incitase ieri la o polemică diabolică, i se părea acum fad. Până și dorința de-a scrie i se domolise. Reflectând puțin asupra situației, hotărî că Încă nu era totul pierdut. Era doar o problemă tehnică. Din cauza cerului Înnorat și a ceții umede nu era suficientă lumină În cameră. Avea nevoie de lumină. Asta era tot. Aprinse lampa de pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de pieptul său de parcă ar fi vrut să se Îngroape În el. Și zise: Am să-ți povestesc. Începu să vorbească limpede, cu o voce joasă și egală, fără să mai suspine, ba chiar și clipitul din ochi se mai domolise, fără să se oprească măcar o dată pentru a-și căuta cuvintele, spunându-i cum găsiseră câinele zăcând În murdărie printre lăzile de gunoi. Un câine scârbos, cu spinarea cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încăpățânat să se joace cu ea, cu toate avertismentele adulților. —Țvika, vezi și tu cât de ușor e să cazi În capcană. Uite pe ce sârmă subțire suntem nevoiți să mergem. —Calmează-te, Fima, Îl rugă Țvi, cu toate că Fima se domolise deja, nu e decât opt dimineața. Ce te-ai repezit așa la mine? Treci pe la noi Într-o seară, o să analizăm problema În liniște. Am un coniac Napoleon din Franța, mi l-a adus sora Șulei când s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dimpotrivă. Poate că e ușor și liber ca o șopârlă În deșert. Cea mai nenorocită soartă nu e să fii uitat, ci să te pierzi: voința, dorul, amintirile, dorința trupului, curiozitatea, pasiunea, bucuria, generozitatea, totul se pierde treptat. Așa cum se domolește vântul printre munți, la fel se Întâmplă și cu sufletul. E adevărat, chiar și durerea scade cu timpul, dar odată cu durerea scad și alte semne ale vieții. Emoțiile primare, simple, tăcute, care uimesc și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]