1,248 matches
-
exercitate de Ordinul Sfântul Petru nu i se dăduse încă ocazia să-și etaleze acest har moștenit din familie. Știa foarte bine că iezuiții nu puteau nici să-i manipuleze abil pe Hideyoshi sau pe naifu și nici măcar să-i domolească pe înalții prelați budiști care acaparaseră castelul Edo, ci dimpotrivă, semănau ostilitatea și suspiciunea printre acești oameni de vază. De aceea misionarul nu-și putea înfrâna dorința de a deveni episcop, cu toate că, pe de altă parte, se rușina de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care o numeau sanctuar, suflă în lumânarea și îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars îi umplea nările, iar în întuneric se auzea foșgăitul ușor al gândacilor. „Oricât m-ar ponegri alții, Tu îmi cunoști puterile”, murmură el cu fruntea în mâini. „Tocmai de aceea, având nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de un mâner prins în perete. La fiecare legănare a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nespus de chinuitor. Era istovit. Deodată, dorința de a se întoarce înapoi în vale îi cotropi sufletul. Îl privi pe Nishi pizmuitor. Tanaka se arătă și el în grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl sudui el pe Matsuki. Însă nici el nu părea hotărât. Se așeză fără vlagă pe un scaun din grădină și, zărindu-i pe samurai și pe Nishi, spuse: — Hasekura, orice-ar zice Matsuki, n-avem nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care este întruchiparea devotamentului și cu Tanaka Tarozaemon care, deși se umflă în pene ca un cocoș, nu este la fel de ascuțit la minte precum Matsuki. Tocmai de aceea, chiar dacă-l văd pe Tanaka răstindu-se la Matsuki, încerc să-l domolesc. Însă altceva mă îngrijorează pe mine. E vorba de răzmerițele stârnite pe drumul către Veracruz de tribul Huaxteca. Guvernatorul spune că nu ne poate da gărzi. Răzmerițele au apărut din pricina greșelilor făcute de neghiobii de moșieri din Spania. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul. Cu toate că ne închinăm la același Dumnezeu, credem tot în Domnul Iisus și încercăm cu toții să facem din Japonia o țară a Domnului, totuși ne învrăjbim și ne războim între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
brațele deschise pe padres sunt plăsmuite. Pentru a risipi aceste îndoieli... dacă măcar unul dintre dumneavoastră s-ar face creștin... La auzul acestor cuvinte, o uimire copilărească străbătu chipurile până atunci împietrite al lui Tanaka și al samuraiului. Ca să le domolească uimirea, Velasco atacă mai departe: Dacă v-ați creștina, atunci slujitorii bisericii din această țară vor da crezare cuvintelor mele. Vor socoti adevărat legământul făcut de Stăpân de a-i primi bucuros pe padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că în Sfatul Bătrânilor părerile despre călătoria noastră erau împărțite și că seniorul Shiraishi și seniorul Ayugai nu se înțelegeau. Dar voi... nu m-ați ascultat! — Ce s-a întâmplat cu seniorul Shiraishi? interveni de alături samuraiul încercând să-i domolească pe cei doi. Este tot diac? — A părăsit Sfatul Bătrânilor. Pământurile lui sunt acum împărțite între seniorul Ayugai și oamenii săi. — De-asta se poartă cu noi așa? N-am primit nici un cuvânt de mulțumire din partea Sfatului Bătrânilor, atacă Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după întoarcerea de la castel la Tsukinoura. Rostindu-le, Nishi strângea zdravăn hățurile ca să-și domolească ura clocotitoare din suflet. Uneori samuraiul auzea picurându-i în urechi cuvintele acestea pline de furie. Într-adevăr, ei doi au fost puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a adus doar un vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi. Cu toate că mă străduiesc să-mi primesc soarta, uneori frica de moarte îmi împunge sufletul ca o sabie ascuțită. Îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a fi la Îndemâna pelerinilor veniți la Sfânta Liturghie. Cele mai cerute au fost lumânările, dar am vândut și câteva tămâi și chiar vreo patru calendare din cele aduse de Părintele Casian. Și cum după Începerea Liturghiei vînzoleala s-a mai domolit, pe la ora 1 am putut să vin În biserică și să mă umplu, nevrednicul de mine, de Slava lui Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie. 26 decembrie 2012 Ascultarea de la pangar Începe să mă indispună și nu atât pentru că sunt nevoit să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de mură. Cu buzele care au uitat sa zâmbească și să pronunțe cuvântul Mamă! Cu mâinile muncite și crăpate de greutățile vieții! Și de-ar fi fost numai mâinile sfâșiate. Dar era și inima, care, printre suspine încerca să-și domolească bătăile și să oprească lacrimile suferinței. Suferința copilului orfan... În vale, zorile anunțau mereu o nouă zi. Pentru Mura, nimic nu părea a fi ceva nou. Toate zilele erau la fel, la fel de sărace, la fel de obositoare, la fel de copleșitoare în
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mă vede. E zi de duminică, dar el a lucrat de dimineață la pădure, la niște puieți. Mă uit la el și-mi dau seama că ideea care a pus stăpânire pe el acum douăzeci de ani nu s-a domolit și că nu-l va părăsi până n-o să-l devoreze în întregime. ― ...Asta e, îl aud mestecând parcă printre măsele, ar trebui aici în sat la noi un Felix Edmundovici Dzerjinsky, să bage groaza-n ticăloși și-n contrarevoluționari
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația de familiaritate crescu. Sentimentul că îl cunoștea persistă cât îi privi fața. Totuși, după câteva secunde, bătăile inimii i se mai domoliră: nu avea nici cea mai mică idee cine putea fi. Se ridică și privi împrejur, căutând o sfoară. Găsi o sârmă subțire într-un sertar al mesei. Rapid și cu pricepere legă mâinile și picioarele omului, având grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe care le notase sâmbătă pentru articolul pe care promisese să-l predea astăzi. Dar ceea ce intenționase să scrie, ceea ce Îl incitase ieri la o polemică diabolică, i se părea acum fad. Până și dorința de-a scrie i se domolise. Reflectând puțin asupra situației, hotărî că Încă nu era totul pierdut. Era doar o problemă tehnică. Din cauza cerului Înnorat și a ceții umede nu era suficientă lumină În cameră. Avea nevoie de lumină. Asta era tot. Aprinse lampa de pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de pieptul său de parcă ar fi vrut să se Îngroape În el. Și zise: Am să-ți povestesc. Începu să vorbească limpede, cu o voce joasă și egală, fără să mai suspine, ba chiar și clipitul din ochi se mai domolise, fără să se oprească măcar o dată pentru a-și căuta cuvintele, spunându-i cum găsiseră câinele zăcând În murdărie printre lăzile de gunoi. Un câine scârbos, cu spinarea cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încăpățânat să se joace cu ea, cu toate avertismentele adulților. —Țvika, vezi și tu cât de ușor e să cazi În capcană. Uite pe ce sârmă subțire suntem nevoiți să mergem. —Calmează-te, Fima, Îl rugă Țvi, cu toate că Fima se domolise deja, nu e decât opt dimineața. Ce te-ai repezit așa la mine? Treci pe la noi Într-o seară, o să analizăm problema În liniște. Am un coniac Napoleon din Franța, mi l-a adus sora Șulei când s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dimpotrivă. Poate că e ușor și liber ca o șopârlă În deșert. Cea mai nenorocită soartă nu e să fii uitat, ci să te pierzi: voința, dorul, amintirile, dorința trupului, curiozitatea, pasiunea, bucuria, generozitatea, totul se pierde treptat. Așa cum se domolește vântul printre munți, la fel se Întâmplă și cu sufletul. E adevărat, chiar și durerea scade cu timpul, dar odată cu durerea scad și alte semne ale vieții. Emoțiile primare, simple, tăcute, care uimesc și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ști că l-a găsit? Poate că l-a găsit deja, dar l-a lăsat să-i cadă din mână și a trecut mai departe, continuând să caute ca un orb. S-au rotit cocorii și au dispărut. Vântul se domoli În spatele geamurilor. Se lăsă o liniște Înghețată. La unsprezece fără un sfert Fima se răzgândi iar, se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și ale soției sale și a sute de mii de israelieni ca ei, cărora arabii le trezesc sentimente autentice de mânie, teamă și suspiciune. Care nu sunt demne de dispreț, ci dimpotrivă, de un efort treptat, logic, de-a le domoli cu ajutorul inteligenței. În loc să vorbim cu ei, am răsturnat peste ei găleți cu zoaie, pline de aroganță și ironie. Ceea ce lasă loc pentru Încercarea de a schița o Înțelegere care să definească limita exactă a concesiilor pe care noi, cei moderați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea rost. Oricum totul va fi Întors cu susul În jos În cursul pregătirilor de renovare. Se duse să-și mai facă o cafea, Înghiți câteva felii de pâine neagră cu dulceață, ca să-și potolească foamea, apoi trebui să-și domolească arsurile stomacale cu două pastile, după care se duse la toaletă. Se enervă cumplit pe propriul său trup, care Îl plictisea tot timpul cu necesitățile sale interminabile și din cauza căruia nu putea duce niciodată la bun sfârșit o idee sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]