7,291 matches
-
nu mai termină ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți înăuntru..., îi îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car de vreme... Poftiți, nu e nevoie să vă mai descălțați... Mai tânără cu destui ani decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
medic, întinzând mâna și ridicându-se o clipă de pe fotoliul pe care-l ocupa. Nu părea să aibă mai mult de 35-40 de ani. Era un bărbat brunet, cu o figură expresivă și cu o privire vie, ușor disimulată în dosul ochelarilor cu lentile rotunde și groase, pe care-i purta. Stelian îi strânse mâna și se interesă, mai mult ca fapt divers, dacă nu-l avusese ca pacient, în urmă cu vreo doisprezece ani, și pe fiul său Virgil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai pomenit dumneata este Zalman Rabinsohn, un adevărat sfânt printre noi... Eu sunt doar prietenul său apropiat și frate cu el întru credință și năzuințe... Noi credem în Eretz-Israel! întări medicul Gutman, apăsând pe cuvinte, iar ochii îi străluciră în dosul ochelarilor. Și dacă îl arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cam neplăcut pe aici..., remarcă Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă și nici un zgomot de pași nu se auzi din dosul ei. Răbdător, Mișu Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul unei perechi de palme, după care se făcu liniște. Hm, curios lucru, zise Stelian, în timp ce Mișu Leibovici privea încă spre ușa închisă a apartamentului vecin. La lumina zgârcită a becului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ceaușescu, care încerca zadarnic să redeschidă discuția despre banda lui Tito și Rancovici, se făcu roșu la față și îi aruncă o privire nu tocmai recunoscătoare lui Maurer. În tăcerea care urmă se auzi clar zăngănitul unor farfurii mânuite în dosul ușii de serviciu de cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele sale aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capul lui de ceva vreme și fumând două pachete de "Carpați". Când hotărî să-și încheie ziua de serviciu, nu se grăbi însă să se ducă direct acasă, ci se abătu puțin pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cine, că puteai s-o-ncurci mai rău, dădeai din lac în puț!... Mă, e o chestie de obraz aici, obiectă Sever. Eu am intrat la radio pe ușa din față și m-au scos de acolo pe ușa din dos... Lulea ăla nu se pricepe nici să repare un comutator defect!... Directorul Uritescu zâmbi și, întinzându-i mâna peste birou, se grăbi să pună capăt întrevederii: Bine, mă Severe, mi-a părut bine de întâlnire, zise el cu glas vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Grigore Gospodin își căscă larg gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă încet pe frunte. Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul își goli dintr-o suflare paharul său cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc, el începu să se caute prin buzunare, apoi prin rubașcă, și din nou prin buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă dacă nu erau rupte cumva. Discuțiile și râsetele încetară și, în liniștea care se făcu în spațiosul hol, vocea poetului izbucni încărcată de o poznașă gravitate. Măi, am dat-o naibii! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nicăieri! Cu matale o să rămânem! îl asigură Virgil, coborând din autocamionul cu care își adusese de la Brănești familia și calabalâcul, și dădu mâna cu tatăl său, care sărise să-i întâmpine și să-i ajute. De la porți și de prin dosul gardurilor, o mulțime de ochi de vărășteni iscoditori le urmărea fiecare mișcare. Vecinii aveau și ce vedea: Mariana, dichisită ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din acele zile amicul Dobrescu. Habar n-am! ridică Victor din umeri, agasat de întrebare. Cum, dar n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu ochii lucindu-i ca două lumânări, în dosul ochelarilor de miop, aflat pe acolo în trecere, parcă anume ca să le dea și lor de veste. Ce s-auzim, mă, Romică? i-o întoarse Dobrescu, uitându-se la celălalt de sus. Nu cumva a căzut pentru a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
groasă, dar Ilaria i-ar fi spus fetei că nu o vrea noră. Că ea își dorește o noră cinstită și vrea ca toți nepoții ei să fie făcuți la așternut, nu printre straturile cu flori sau printre urzicile din dosul șurii. Cică abia atunci Ioana i-a întors spatele lui al Ilariei și s-a măritat, știi dumneata, cu al doilea dintre feciorii bogătanului Olar de la Țigănie. Mamă, că bine i-a mai făcut! Întocmai de parcă m-ar fi întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
capete, zâmbesc ambiguu, fac semne că-i așa și-așa, o dau cotită, cum s-ar zice. Băieții insistă: "Buzunare?"... Gata, zic, mă fac băieții. Mă cred de bani gata și vor să-mi viziteze seiful. Întorc meticulos buzunarele pe dos, dar nu dau de înțeles că inima stă să sară din pieptu-mi brav. Joc tare. La urma-urmei, deocamdată nu m-a detronat nimeni: sunt încă depravatul și pușlamaua cartierului meu. Băieții admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și, astfel, se explică ușor de ce locul era vacant. L-am ocupat cu multă încântare și încredere de sine. De la început
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și arătau mult prea îngrozitor, pentru a te putea, vreun dram, mândri cu ele. De aceea, femeia și le ținea, pe cât îi era ei cu putință, cât mai la dos, unde își 120 Rareș Tiron găseau ele odihna și refugiul față de privirile, de obicei atât de răutăcioase și parcă prea iscoditoare, ale necunoscuților. În cei peste douăzeci și cinci de ani de lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit o colegă de serviciu. Asta m-a mișcat cum nu se poate mai profund. N-am fost bună de nimic toată ziua, am fost sucită și întoarsă pe dos, parcă n-am fost eu... Mă simt groaznic, nu îmi este bine deloc. Adu-mi un pahar cu apă, te rog! Luiza îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l dădu Adrianei să-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mult, de a o expedia sub titulatura derizorie de "ornament". Desigur, japonezii au tendința de a se dirija reciproc prin politețe. Limba nepunându-le la dispoziție mecanismele brutale ale imprecației, niponii și-au inventat un soi de înjurătură citită pe dos: limbajul hiperpoliticos, utilizat în circumstanțe comune, care nu dictează stringența unui atare arsenal. Dar, dincolo de factorii verbali, elementele non-verbale, precum salutul ceremonios, poziția membrelor în repaus sau zâmbetul "la comandă", joacă un rol capital în stabilirea, în reglarea și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oare mă întreb cu glas tare, știi spune Rezvan și îmi confirmă mica mea ipoteză antropologică de ieri, bărbații noștri ne vor fără pic de păr pe corp, pentru că ei au atât de mult chicotește la japonezi, e taman pe dos atunci, e clar că e ceva dictat de subconștient, o proiecție inversă care codifică semele atracției fizice îmi spun, mulțumită. Imagini răzlețe din Cântarea Cântărilor îmi fug prin fața ochilor, femei-mirodenie, răsturnate pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceea îl ferea de alți băieți să nu-i pricinuiască necazuri pentru că Dondonel era într-o dungă. Dacă i se spunea să se ducă la deal, el o lua la vale, pentru că înțelegea totul și pe toate le făcea pe dos. Părinții lor erau atât de săraci încât trăiau din ce primeau zilnic de la unul și de la altul în urma unor munci nu tocmai ușoare. Neavând de nici unele, vremea trecea, anii se adunau și vârsta îl copleșea, ca să-și facă un rost
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Au călătorit cu mare trudă prin cele șapte țări și pe tot atâtea mări, până într-o zi, când au hotărât să se oprească și să se odihnească. Era la achindii și s-au oprit la marginea unei păduri, în dosul a câtorva tufe de cătină, la câțiva pași de malul unui izvor din care ieșea apă tulbure și se scurgea la vale pe un fir șerpuit făurit în vreme de mult apusă. -De ce nu ne-am oprit pe malul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să privesc și mi-am îndreptat ochii în sus, spre vârful copacilor care erau încă în picioare, și am observat că ei strigă să rămână în viață cu ramurile către cer răsfirate. Iepurii și căprioarele după hrană umblau, păsările pe la dosuri sporovăiau și la stele se rugau, dar acestea n-aveau cum ajutor să le dea. După ce am revenit acasă după câteva zile, am compus poezia „Spirite în agonie,” pe care o închin copacilor, acestor copii neajutorați ai pădurilor, și care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sticle de vin, din acelea pe care căpitanul obișnuia să le golească de unul singur În zilele-i de tăcere. Doi litri jumate dați pe gât fără să respire, și gestul acela al lui de a-și șterge mustața cu dosul mâinii, cu privirea pierdută pe peretele din față. Sticle pentru omorâtul nălucilor, obișnuia el să spună, dar niciodată nu izbutea să le ucidă chiar de tot. Zâmbetul adresat mie În dimineața aceea, văzând că l-am așteptat, făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]