1,032 matches
-
Hunter. — Mă sună tot timpul, i-am spus. Chiar mă suna. Hunter era plecat doar de douăzeci și patru de ore, dar mă sunase de pe JFK1 și de pe Charles de Gaulle 2 și chiar Îmi lăsase cu noaptea În cap un mesaj drăgălaș pe mobil cu „te iubesc-mi-e dor de tine“. N-aș fi putut dori un soț mai atent. Oricum vin la o cafea mai târziu, n-ai cum să mă Împiedici. Ne vedem la ora 6. Cu asta, puse receptorul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o haină albă din cașmir. Speram ca vestimentația să-mi ascundă starea de neliniște. Spre surprinderea mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ăla adulterin. Oricum o să se distreze mai mult divorțată fiind. — Credeți că ar trebui să ne Întoarcem Înapoi În magazin? le-am Întrebat. Eu trebuia să o caut pe Alixe Carter. —Vreau să văd și eu niște mămici și copilași drăgălași dintr-ăia. Lauren, ești o târfuliță, râse Tinsley, stingându-și țigara, și ieși val-vârtej pe ușă. Eu nu m-am mișcat de-acolo, și nici Lauren. Mi-am aruncat o migdală În gură și am ronțăit-o zgomotos. — Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
catarg, unde ne-am aplecat peste marginea vasului, cercetând, În tăcere, adâncimile albastre. Deodată, Lauren arătă spre o umbră gri, care se mișca prin apă, În stânga ei. — Uite, șopti. Este o țestoasă. Iubesc țestoasele. Sunt atât de urâte și de drăgălașe. Crezi că stric costumul ăsta Thomas Maier dacă fac o săritură de la prova? Chiar atunci, botul unui delfin lovi cu putere apa când ieși la suprafață să respire. La fel de brusc, dispăru În depărtare. —Vai, a plecat, zise Lauren. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doilea soț al lui June. Dar era apropiat de mama lui, împreună cu care trăise pe picior de egalitate drama dispariției Aurorei, trecând prin aceleași suferințe și speranțe, aceleași nădejdi încrâncenate, aceleași neliniști fără sfârșit. Rory fusese una din cele mai drăgălașe și mai atrăgătoare fetițe pe care le văzusem vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
i se dea de pomană, Rory și-a găsist o slujbă ca ospătăriță la cel mai scump restaurant franțuzesc din oraș. Nu avea experiență, dar l-a fermecat pe proprietar cu un zâmbet, cu picioarele ei lungi și cu chipul drăgălaș și, pentru că era fată deșteaptă, a învățat repede și și-a însușit regulile în numai câteva zile. Era, poate, un mare pas înapoi față de existența la voltaj înalt de la New York, dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vagă idee despre ce urma să-i spun. Autobuzul tocmai se punea din nou în mișcare când am ajuns pe partea cealaltă a străzii și am văzut-o, stând la bordură, chiar în fața mea, trimițând un ultim pupic celor doi drăgălași, care își găsiseră deja locurile în mașină și se integraseră în grămada celor treizeci de mogâldețe urlătoare. Abordând expresia cea mai plăcută și mai convigătoare de agent de vânzări, m-am îndreptat spre ea și am spus: — Scuzați-mă, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
O femeie cu gusturi desăvârșite, spune el. După părerea mea, decorul exagerează prin prețiozitate, o încercare nostalgică de a recrea atmosfera unui New England dispărut care a fost, în realitate, mult mai aspru și și mai sărac decât încăperile plăcute, drăgălașe la care mă uit acum. Dar nu contează. Totul e curat și confortabil, cu un element compensator, care mai acoperă tonalitățile altminteri atotprezente ale kitschului și agitației fără rost: imaginile atârnate pe pereți. Contrar așteptărilor, acestea nu sunt goblenuri înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta înseamnă că nu vrea să te piardă. Nu vrea să pună capăt căsniciei. — Ce fel de căsnicie mai e asta? Când nu te poți încrede în omul de lângă tine e ca și cum n-ai fi căsătorit deloc. — Uite ce e, drăgălașo. Departe de mine gândul să-ți dau sfaturi. Când vine vorba de căsătorie, sunt ultimul om din lume capabil să sfătuiesc pe cineva ce să facă. Ai trăit în aceeași casă cu mine în primii optsprezece ani de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o căsnicie de doi ani și plină de dorință, tocmai îi arăta prin fereastra poștalionului, scoțând un soi de țipete mici, un pom înflorit, când îi căzură ochii pe tovarășele de drum de pe bancheta de vizavi. O tânără doamnă însărcinată, drăgălașă, care suferea vizibil și își tampona în fiece clipă fața pătată cu o batistă cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de vreo 14 ani. S-a uitat la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acum, să vadă de cadouri, iar mâine-n zori avea întâlnire cu Asociația Materna. Urmau să viziteze Leagănul Elisabeta din strada Teilor 11, inaugurat cu vreo trei săptămâni înainte, la sfârșit de noiembrie. Agatei îi rămăsese în minte o fetiță drăgălașă care semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce mica ei Maria făcea să surâdă parcă toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai teribil plictis. Lipsa de modestie e ca un bis pe care nu ți l - a cerut nimeni. Adulterul - o iubire sub acoperire. Luptele intestine dintre artiști ne împing gândul spre o pseudoetimologie : cult + ură. Simțim permanent între noi un drăgălaș bot de hienă. Canibalismul a dispărut pentru că suntem prea veninoși. În sufletul murdar nu se poate intra decât încălțat. Vecinii s - au tot certat mutându-și mereu gardul, până când avocații le - au înghițit gospodăriile. O parte a lumii țipă, iar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asemenea ființe și s-ar putea să fie mult mai fericite decât noi. Cu toate că semănau bine între ei, gemeni nu puteau fi, categoric! Doi gemeni nu stau chiar așa de apropiați unul de celălalt și nu se sorb așa de drăgălaș din priviri. Precis sunt soț și soție. Împreună formează o pereche demnă de invidiat și de admirat în același timp. Și-ar fi dorit și el o parteneră, care să-i semene și alături de care să călătorească împreună, exact ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
răstimp cât Mona povestea verzi și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a noastră, a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să mai zici? Profesoara de chimie mă botezase și mai sofisticat, spunându-mi "domnul număr atomic" sau, chiar și mai drăguț, "atomicul". Bătrânelul care răspundea de destinele fizicii mă etichetase, pentru a demonstra că râde hârb de oală spartă, cu drăgălașul "impedanță electrică", despre care nici astăzi nu știu prea multe, deși, am înțeles, o lume întreagă o notează, abuziv, cu prenumele meu: Z. Bineînțeles că și profesorul de matematică avea o simpatie ieșită din comun pentru mine, cu toate că notele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
uitării, am fost luat din compania cotarlei și, invitat ceremonios, am mai cântat câte ceva, "la liber-alese", după cum s-a exprimat gazda. Numai că, fiind și un specialist de față, profesorul meu drag de muzică omul care-mi zicea mereu, la fel de drăgălaș ca și diriginta, de ce nu ți-ai scris tema nici pentru astăzi, băi, lăutarule? a trebuit să fac față unei provocări artistice fără precedent. Ei, geniosule, m-a întrebat muzicianul școlii, ne-ai putea răsfăța cu Sonata nr. 3 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Vino să aplaudăm. Vine coloana oficială!"... Ridic ochii. Lângă mine se află o namilă de negru. Împotrivirea ar fi fost sinucidere curată. Prind însă curaj: în preajma negrului se afla doamna de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte drag, nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule de țambalagiu, du-te-n mă-ta și te culcă"! Puteam să cânt acolo trei nopți și trei zile, fără ca nimeni să-mi spună ceva. În noaptea aceea am priceput că și tăcerile pot iubi. A fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfânt postmodernist. Te lăudai mereu spunând că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând sfinți, de credeai că toată istoria omenirii aparține doar sfinților. Da, tatăl tău, iubitul care le spunea, angelic de drăgălaș, securiștilor: Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe soț, din bae, careva dintre ei exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor, știrile de la acea oră începură cu exclamarea fetei, cu gură și cap frumos, de la microfon: vă prezentăm, dragi telespectatori, o știre de ultimă oră. Chiar acum, cu câteva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
preparat, și, în câteva ore, totul, din urmă, a rămas, neted, ca de când lumea. A treia sau a patra zi, a trecut pe acolo administratorul parcului. Pe placa de beton schâncea, rotindu-se de mama focului, Lolica o cățelușă tare drăgălașă, care se oploșise de mai multă vreme pe aici. Administratorul se apropie de ea, o dezmierdă, prin cuvinte, îi dădu o plăcintă și câteva oase, din friptura de pui pe care o mâncase ceva mai devreme, dar, Lolica, nu a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A și plâns, amar, printre momentele de dragoste, căci este dureroasă retragea uneltei iubirii motanului, din nucșoara pisicuței. Dar, asta e! E de la bunul Dumnezeu, și asta, ca toate celelalte de pe lume, după cum, însăși lumea, trăncănește. Acum, stau, liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare; la fel de încărcată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
peste mări și țări. După aia, fuga, la pat! Că, mărul rezultat, o fi rodul și al tatălui, că, al unui alt tată, asta n-a mai interesat și nu mai interesează pe nimeni. A venit pe lume o fetiță. Drăgălașă, ca toate fetițele abia ieșite din găoacea mamei. Din nou: pretutindeni, trâmbițe peste trâmbițe. Din nou, o mediere extraordinară, în special din partea televiziunilor. Sute, mii de km de peliculă, au fost consumați, pentru a răspândi molima prin lume. Monica, mama
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
crește, și cele două, ale doamnei Starețe. Despre tatăl lor, mama, a declarat, oficial, atât: nu este nici călugăr, nici vreun oficial religios. N-a trecut decât o lună, de la declanșarea scandalului provocat de venirea pe lume a celor două drăgălașe fetițe, după care, totul a reintrat în normalul vieții de zi cu zi! Îl mai păstrează,în memorie, arhiva televiziunii locale și centrale. Da, domnilor și doamnelor, pentru că, lumea are probleme serioase, de care trebuie să se ocupe serios, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cred! bâigui în cele din urmă Roonuí-Roonuí, care încă părea să se îndoiască de sinceritatea celor auzite. Am ținut-o în brațe în ziua când s-a născut și am văzut-o crescând... A fost mereu o fetiță dulce și drăgălașa... Ei bine, în acele două zile s-a transformat în ființă cea mai perversa care a existat pe vreuna dintre insulele oceanului, îi răspunseră. O bestie cu mintea bolnavă, care și-a găsit perechea în altă bestie, pe masura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]