1,417 matches
-
asimileze, să le integreze, să aparțină lor. Distanța lăuntrică de trecutul nostru trebuie interpretată în justa ei valoare. Noi nu spunem că strădaniile lui Ștefan cel Mare sau ale lui Mihai Viteazu sânt lipsite de importanță și de un anumit dramatism. Ele n-au depășit însă caracterul unei reacțiuni de existență și n-au întrecut, întru nimic, limitele defensivei. Neservind o idee, ele nu pot constitui o îndrumare, iar continuitatea noastră față de ele ar fi un îndreptar steril. Un trecut este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la alt sentiment infinit. Românii au stat sub moarte ca sub turci, au acceptat-o. Și asta înseamnă a-i plăti birul. Nenorocirea noastră este c-am integrat moartea în ordinea firească și am primit-o cu duioșie și fără dramatism. Mai bine ne-am fi dispensat de ea, așa cum au făcut francezii, care au creat o cultură fără spirit tragic. Dar cine cunoaște fericirea francezilor, de a fi avut o superioritate naturală față de moarte? Sânt însă culturi întregi care, din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orice formă, nu este o soluție pentru muritori. Omul s-a simțit totdeauna mai bine în epocile de naivitate. Odată ajuns însă într-un ritm în care cunoașterea s-a cristalizat ca un conținut de cultură, el s-a abandonat dramatismului acestei forme de viață și a acceptat riscurile ca necesități firești. Un popor își savurează, la urma urmelor, decadența sa. Cetățenii romani, care în viciu și beție asistau la ruina Imperiului din umbra curtezanelor orientale, nu se gândeau cu nici un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Această banalitate teoretică și această sfâșiere practică au înțeles-o bine muncitorii și și-au creat un orgoliu de clasă, care va întoarce odată lumea pe dos. Țăranul, dacă nu este totdeauna reacționar, este, prin fire, antirevoluționar. Preferă comoditățile mizeriei dramatismului luptei revoluționare. Astfel se explică de ce, născut deodată cu istoria, a obținut mai puțin, în existența lui milenară, decât proletariatul într-un secol de luptă. Spiritul revoluționar determină răspântiile istorice. Fără revoluții, istoria este devenire inertă, fadoare și făgaș. Muncitorimea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
O revoluție presupune o neliniște ideologică de cel puțin un secol. O avem? Sigur nu. Ceea ce este în România de multă vreme este o neliniște națională, care, chiar atunci când a avut cauze minore, n-a fost lipsită de un anumit dramatism. România nu este coaptă pentru o revoluție de stil mare; ea pare însă coaptă pentru o mare zguduire națională și întrunește în sine toate elementele care definesc conceptul modern de Revoluție națională. România vrea să ia act de sine însăși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
punctul critic în care ne-a adus tocmai absența schimbărilor, imobilismul unui sistem opresiv” (p. 13). De aceea, revoluția română a fost o explozie „categorică: demolând structurile statului totalitar dintr-o dată, ca o lovitură de trăsnet, ea și-a avut dramatismul și nimbul ei tragic” (p. 13). Respingând acuzația de complot, conspirație, lovitură de stat (pe care le consideră fabulații), autorul precizează: „Noua Putere politică s-a născut dintr-o sumă de conjuncturi, iar istoria și-a croit atunci drum prin
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează În profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducînd un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpînească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e Întotdeauna fundamental grav, el
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
m-am trezit făcând față unei situații ca un adult. Adică situația de a lupta ca un soldat, cât oi fi înțeles eu atunci ce înseamnă să fii soldat ori să lupți. Povestea lui Jacob este spusă cu însuflețire și dramatism, concentrându-se mai ales asupra încercărilor lui de a salva niște oameni. Evenimentul este prezentat ca fiind un punct de răscruce din viața lui, când s-a maturizat brusc, fiind confruntat pentru prima oară cu probleme de viață și de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
identity from early to late middle age: On the emergent proeminence of fatherhood”, în J. Demick, K. Bursick și R. DiBiase (eds), Parental development (pp. 203-224), Lawrence Erlbaum, Hillsdale, NJ. Feldman, C., Bruner, J., Kalmar, B. (1993), „Plot, plight and dramatism: Interpretation at three ages”, Human Development, 36(6), pp. 327-342. Fielding, N.G., Lee, R.M. (1991), Using computers in qualitative research, Sage, Londra. Fisher-Rosenthal, W. (1995), „The problem with identity: Biography as solution to some (post)modernist dilemmas”, Comenius, Utrecht, 3
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
este un astfel de spectacol, evident și dincolo de analize specializate, dar și în cadrul lor (vezi Nicolaescu, 1996, Brădeanu et al., 2002). În lucrarea editată de Janet Johnsonxe "„Johnson,Janet" și Jean Robinsonxe "„Robinson,Jean", Living with Gender and Contradiction (2004), dramatismul hibridului de experiențe de tranziție își găsește o sinteză foarte elocventă: „Aceste ideologiixe "„ideologie" neotradiționale cu privire la gen delegitimează rețeaua de siguranță și protecțiexe "„protecție" socialăxe "„protecție socială", excluzând femeile de la puterexe "„putere" și ignorând multe probleme noi ale femeilor (sau
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și determină demersul poetic al lui Grigore Alexandrescu. Poetul cunoaște scopul, stăpînește instrumentele de expresie, Își alege cu grijă tema și nu evadează din ea decît pentru a-i dezvolta partea morală. Trecerea de la intenție la faptă nu implică un dramatism, o agresiune asupra formelor ostile. Cu toată spaima (teoretică) pentru libertățile prea mari ale dialectului În care scrie, autorul meditațiilor patriotice și al satirelor nu pare a Întîmpina obstacole În calea intențiilor sale: formele se supun, ideile „drepte și Înalte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsfățurile sînt mereu dulci și dalbe la Bolintineanu. Pasiunea nu-și accelerează ritmul și nu tinde, În poezia lui, spre acea stare de amplitudine și tensiune vecină cu dezastrul, pasiunea merge, dimpotrivă, spre puritatea inițială, eliberată de orice formă de dramatism. Există o amplificare a sentimentului, dar una ce-l purifică și-l Împinge spre zona În care visceralul nu are acces. O amplificare prin degradare, o purificare prin scoaterea obiectului erotic de sub stăpînirea simțurilor. Bolintineanu ține crosul la ușa „chioșcului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sîmțîre. Să-ți zic Înger? covîrșești, Căci, pe lîngă frumusăță, Ești tot nuri și, cînd grăiești, Farmeci cu delicateță, Iar zicîndu-ți Dumnezău, M-apropii de-a ta ființă, Pent-aceea mă-nchin eu ȚÎe cu-atîta credință.” O nehotărîre, bineînțeles, strategică, un dramatism prefăcut. Toate Însușirile ce pot Împodobi femeia sînt de preț. Idealizarea femeii, copleșirea ei cu laude intră În protocolul erotic al timpului. Conachi este cel mai perseverent dintre toți și, scriind mai mult, dă impresia că a epuizat toate formele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe socoteala cuiva îi lumina fața. -- Și cum s-a întîmplat? Hagienuș se apucă să nareze cum i-au închis copiii ușa, înflorind povestea, dar vag, fără a spune în fond nimic vătămător pentru familia sa. El punea accentul pe dramatismul situației sale de om rămas fără rost. - Ei, și acum ce faci? - Ce să fac? Am rămas pe drumuri. Aceste cuvinte însă Hagienuș le spuse clipind șiret, într-un ton de butadă. Nici nu putea face altfel, fiindcă ideea rămânerii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
soția lui le tolerează în biroul său. Totdeodată, pentru a ajuta pe soția sa, care vorbește stricat românește, îi vorbește el însuși stricat nemțește, lăsîndu-se des corijat." Acestea sunt în scurt portretele celor trei Dioscuri, personaje șterse și lipsite de dramatism, inapte parcă a deveni vreodată eroi de roman. G. Călinescu XV La începutul lunii decembrie, într-o zi uscată și agreabilă în felul ei, cu o rară fulguială de zăpadă, se răspândi fulgerător zvonul că Dan Bogdan a fost asasinat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semnele, o bună opinie despre soliditatea morală a Conțeștilor. Strada era apoi așa de lungă, încît, astupată la capete, făcea fuga imposibilă. Interesul lui Gavrilcea era de a ieși la barieră, de unde avea itinerariile sale. Pica arăta foarte emoționată de dramatismul acestei scene, ideea primejdiei și a sacrificiului o exalta. Întrebă deodată pe Gavrilcea: - Spune-mi drept că tot ce faci nu e criminal, că nu faci nimic ireparabil! Gavrilcea ridică ușor din umeri și arătă spre Tudorel, zîmbind: - Avem o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestea, tot ce se întîmplase la Bellu fusese adevărat și nicidecum jucat din perversiuni estetice. Romantismul era aspectul exterior involuntar al evenimentelor, decurgând din hotărâri pozitive și prozaice, ostile oricărei gratuități. Încât Ioanide își puse îndată întrebarea dacă G. Călinescu dramatismul senzațional nu-i forma normală a realității, calmul fiind o iluzie a oamenilor abstrași de punctul acut al vieții, prin exces de intelectualitate. În cazul acesta, goana tinerilor după senzaționalul de cea mai infamă calitate reprezenta o izbucnire a vitalității
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului"; comentariul apare, în consecință, ca necesar din perspectiva observației moralistului care simulează ca în acest pasaj: Acestea sunt în scurt portretele celor trei Dioscuri, personaje șterse și lipsite de dramatism, inapte parcă a deveni vreodată eroi de roman". Un joc al asociațiilor neașteptate se dezvoltă prin Ioanide, erou tragic cel puțin într-o latură a sa, erou atins de evenimente prin moartea copiilor, ca un "Meșter Manole dublu", mistuit de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primește din spațiul de necesitate al unei instanțe. * Din punctul de vedere al unei teleologii extra-umane, orice destin este menire, este lucrarea în finit a spiritului infinit. În cazul acesta, destinul apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întîmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a acesteia poate fi nocivă; copiii care au fost ignorați de părinți pentru o perioadă mai lungă de timp, arată în mod tipic o dezvoltare intelectuală săracă și o rată înaltă a dificultăților de personalitate. Efectele izolării sociale ilustrează cu dramatism nevoia ființei umane de socializare. Studiile întreprinse arată că ființele umane au o nevoie înnăscută de interacțiune cu alți oameni, lucru care se realizează în procesul socializării. Noii născuți sunt dependenți de alte ființe omenești pentru: (1) satisfacerea nevoilor fizice
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ziar că Într-un acces de furie un bărbat a aruncat uleiul Încins dintr-o tigaie asupra nevestei, după care, Îngrozit, s-a aruncat de la balcon. În toate eșecurile pe care le analizez găsesc, cu mai mult sau mai puțin dramatism, unul dintre aceste elemente. Inadecvarea modulului - datorită rigidității, anacronismului, ignorării experienței, negării sensului de a trăi - sau o lipsă de eficiență a eului executiv, care răspunde de automatismele și de zbuciumul emoției. Sartre, care nu trebuie ocolit, spune - În această
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
despre atașament. Unele forme au un efect atât de puternic, Încât ai impresia că nu poți trăi În lipsa lor. Termenul adicție provine dintr-un cuvânt de origine engleză, Împrumutat din franceza veche. Era un termen legal, expresiv și Încărcat de dramatism, ce indica puterea de a dispune de corpul unui individ, ca mod de plată a unei datorii. Drogurile se impun În fața corpului, iar acesta le ascultă. E un fenomen compulsiv și de nestăpânit, căruia Îi cade pradă subiectul: „Nu am
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Aici și acum. februarie, 1998 Despre retipărirea frauduloasă și citatul dezinformator resa din Basarabia, sufocată de partizanate și servituți penibile, anemică din punct de vedere profesional, incapabilă, de cele mai multe ori, să acopere măcar la nivelul informației o realitate de un dramatism nemaiîntâlnit în această parte de lume, practică de câțiva ani, în mod fraudulos, retipărirea unor articole și citate masive din presa de la București, inaccesibilă și astăzi în stânga Prutului, după opt ani de regăsire frățească. Astfel, în tipărituri submediocre și politic
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
În orice caz, dilema respectivă încă mai continuă să-i împartă pe basarabeni în două categorii: prima, în descreștere, a adepților „limbii moldovenești” și a doua, în continuă ofensivă, de oameni care se declară vorbitori de română și români etnici. Dramatismul acestei situații derivă din articolul 13 din Constituție (pe drept cuvânt un număr cu ghinion, marele ghinion postbelic al Basarabiei!), care stipulează un fals de sorginte comunisto-sovietică. Or, a te declara „român” în Basarabia este totuna cu a-ți recunoaște
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
imaginației care Îngăduie ca ea să fie citită ca un text literar. Gesticulația amplă, acutele mărturisirii, Întrețeserea de avânturi și căderi, isteria deciziei și apatia răzgândirii alcătuiesc un scenariu pe cât de contradictoriu, pe atât de apropiat de regulile textului literar. Dramatismul jurnalului intim nu decurge numai din expunerea nudă a Întâmplărilor trăite sau doar văzute de către scriitor. Seducția ficțiunii guvernează fiecare rând al scriitorului care Își pune În pagină nu doar tragedia intimă, ci și imaginea pe care dorește s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]