4,691 matches
-
cuprins, ascultând la Trawemünde uvertura la Zauberflöte și, deși o asculta de 40 de ani, acum i s-a părut a fi mai minunată ca oricând. Luca, fiul scriitorului, surprinde în memorialistica sa trăirea intensă a impresiilor muzicale de către marele dramaturg: „Când asculta muzica, obrazul lui expresiv și veșnic mișcător se imobiliza într-o expresie luminoasă și ochii îi sclipeau de lacrimi“15. Dumitru G. Dimitriu, profesor la Conservatorul de Muzică din București, a fost invitat în mai multe rânduri să
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Aia e cea deșteaptă”16. Caragiale nu agrea muzica lui Chopin și trăgând apăsat din țigară comenta disprețuitor: „Au găsit-o pe George Sand, Musset și Chopin, să le dea cu lămâie la gură când le-o veni greață”17 Dramaturgul avea o mare admirație și pentru Moșu, cum îi spunea lui Johann Sebastian Bach, convins fiind că „hrana spirituală a muzicantului, pâinea lui zilnică sunt preludiile și fugile lui Bach”18. Văzând în compozitori de talia lui Bach și Beethoven
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
cunoașterea pură și care pare să aibă mai multe informații ce i-ar putea fi de folos tinerei franțuzoaice în investigațiile ei. În bună măsură cartea pare un soi de piesă de teatru, Andreev fiind de altfel mai cunoscut ca dramaturg, decât ca romancier. Protagoniștii sunt zugrăviți schematic, predictibili și plați, și interacționează parcă în cerc, numai unii cu alții. Întreaga localitate Gradiște parcă ar fi locuită și animată doar de ei și de faptele lor, ca un decor gol în lipsa
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
ori se bucuraseră la început de ecouri dar fuseseră apoi uitate, ieșiseră din conștiința publică (Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Sorana Gurian). Mai erau de îndreptat și receptările pe dos, ca a Luciei Demetrius, ignorată ca prozatoare și foarte vizibilă ca dramaturg, cu piesele ei schematice intens jucate în anii proletcultismului și mai târziu (Trei generații, Cumpăna, Arborele genealogic ș.c.l.). Bianca Burța-Cernat realizează așadar un vast proces recuperator, analizând fără grabă și lucid scrierile acestor prozatoare îndeajuns de productive, descifrându
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
Bran-Dragoslavele-Stoenești-Cetățeni- Cîmpulung. Este vorba de preotul Gheorghe Cotenescu, fost secretar particular al lui Nicolae Iorga, arestat la vîrsta de 63 de ani, de ieromonahul Pimen Bărbieru, starețul mânăstirii Cetățuia-Negru Vodă (23 de ani de pușcărie) și preotul Iosif Mușatescu, vărul dramaturgului Tudor Mușatescu. Grupul de rezistență condus de Arsenescu nu a activat nici măcar un an, fiind anihilat în urma capturării tânărului țărănist Traian Martinescu-Geagu, care, în urma torturilor, a deconspirat toată rețeaua, drept răsplată fiind împușcat pe 4 februarie 1950 și lăsat în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
pe diferite fronturi. Unul dintre aceste fronturi este siteul Critic Atac, care a deschis un dosar pe tema 1907, la 105 ani după revoltele țărănești care au zguduit în anul respectiv Regatul Român. Dosarul mai anunță, alături de cunoscutul text al dramaturgului, reluarea unui text al lui Radu Rosetti, o analiză a evenimentelor din acel an, semnată de istoricul Alexandru Mamina, și o recitire, semnată de Costi Rogozanu, a trilogiei romanești a lui Cezar Petrescu privind anul 1907. Ar fi de dorit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
Delphi (1997) oferă un posibil preambul al tragediei lui Sofocle Oedip rege care pornește de la izbucnirea ciumei la Teba drept pedeapsă pentru uciderea lui Laios, urmată de ancheta desfășurată cu obstinație de erou spre a afla identitatea asasinului. Dacă lucrarea dramaturgului austriac culminează cu moartea Sfinxului și însoțirea lui Oedip cu Iocasta - întemeiată de această dată pe atracția instinctivă dintre cei doi -, cea a autorului român include doar consultarea oracolului de la Delphi de către tânărul venit din Corint și încercarea acestuia de
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
interpretări, dacă nu cumva vor îmbogăți această lucrare cu informații noi. „Cel care caută nu are odihnă până nu găsește. Găsind se va tulbura. Tulburat, se va minuna. Minunându-se, va domni asupra Întregului. Dominând, va dobândi Repaosul”. Poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul, filozoful și omul nu se pot separa fără să-i fragmentăm imaginea. Mai presus de anistorie, eufonie, metafizică și ortodoxie, Voiculescu a devenit o stare și un model care au salvat destine literare. Sărmană cultură care se salvează prin
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
poemul de largi dimensiuni părea destinat din pornire eșecului. Așa stau lucrurile cu cele mai cunoscute poeme epice ale lui Bolintineanu - mici piese de teatru în versuri, de abia schițate și total nereușite, cu monologuri fără sfîrșit (Sorin, Andrei). Ca dramaturg, poetul nostru nu a scris nimic notabil. Există însă două excepții de proporții - ultimele lui poeme de largă inspirație. Conrad (1867) și Traianida (1870) au apărut tardiv, în ultimii ani de viață ai scriitorului. Nu știm cînd au fost cu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
autor familiar numai „cunoscătorilor”, José Donoso Yáñez (1924-1996) este cel mai important prozator chilian al generației sale și o figură proeminentă a întregii literaturi sud-americane contemporane, foarte apreciat atât de critici, cât și de public. Autor de romane, proză scurtă, dramaturg, poet, jurnalist și traducător, a trăit aproape toată viața în Chile (lucrând ca profesor la Universitatea Catolică din Chile și la Universitatea din Chile și ca jurnalist), dar începând din 1964 a petrecut mulți ani de exil autoimpus în Mexic
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
au întâlnit apoi, într-o discuție neprotocolară, cu autorii din oraș reuniți în Cenaclul Scriitorilor din Maramureș, condus de Florica Bud. A doua zi, în sala Porolissum a Consiliului Județean Sălaj din Zalău, în cadrul programului de lecturi publice inițiat de dramaturgul Flavius Lucăcel și poetul Daniel Săuca, a citit din proza și din poezia sa Gabriel Chifu. Acesta a fost prezentat publicului de Irina Petraș, Viorel Mureșan și Adrian Popescu. În fine, la Satu Mare, s-au desfășurat tradiționalele Zile Poesis, ajunse
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
rețetei literare de succes, este cartea lui Eugen Ruge, laureatul din acest an al mai sus menționatului premiu. Intitulată, în traducere aproximativă Vremurile cînd lumina e mai puțină, scrierea este opera de debut în proză a autorului, matematician de formație, dramaturg consacrat care la 57 de ani a izbutit cu brio să vireze spre eposul romanesc. Deja în 2009, pentru pe-atunci încă neterminatul manuscris al actualului roman, Ruge a primit Premiul „Alfred Döblin”, fondat de Günter Grass, laureat al Nobelului
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Nicolae Manolescu Mai întâi, faptele, probabil, cunoscute. La Théâtre de la Ville din Paris, câteva grupări catolice radicale contestă de mai bine de două săptămâni un spectacol al unui cunoscut dramaturg italian, pe care îl consideră blasfemator. „România literară“ a publicat un meridian pe această temă. Compuse din tineri, majoritatea studenți, grupările cu pricina au ocupat piața din fața teatrului, strigând lozinci și arborând pancarte, încă din seara premierei, și au revenit
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat în notă expresionistă cu un lirism aproape încântător este cea mai stranie ecranizare a unui fragment din opera dramaturgului I.L. Caragiale. Dincolo de a fi transferat dintr-un sat într-un burg întreaga poveste, Gabrea investighează mecanismul religios al generării violenței, riturile sacrificiale care o încorporează și deversează, intoxicarea cu ură și tribalizarea unei comunități. Burgul care servește drept mizanscenă
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
Cristiana Gavrilă Nu exagerăm cu nimic afirmând despre Matei Vișniec că este, după Eugène Ionesco, al doilea dramaturg român care s-a impus în lumea teatrală franceză. Textele lui sunt la fel de cunoscute și jucate în Franța, ca și în România. Citindu-i piesele, remarci cu ușurință o asimilare a literaturii și a teatrului pe filieră Artaud, Brecht, Beckett
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
mici excepții, cele mai importante „studii” despre Matei Vișniec aparțin regizorilor de teatru și nu sunt incluse în niciun volum. În schimb, au făcut ocolul lumii pe scena teatrelor și a festivalurilor. Matei Vișniec este, fără îndoială, cel mai montat dramaturg român și, cred, cel mai tradus scriitor de la noi (dacă ne păstrăm încăpățânarea de a-l asimila limbii române). În acest context, cartea Danielei Magiaru, tânăr critic de teatru din Timișoara, Matei Vișniec. Mirajul cuvintelor calde, apărută la Editura Institutului
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
al unei opere vii, în mișcare și în continuă modificare a receptării ei. „Matei Vișniec este numele unei povești de succes. Ca puțini alții, el definește spațiul dramaturgic al ultimelor decenii în România, simultan, impunându- se decisiv în spațiul francofon. Dramaturgul practică o scriitură captivantă, aparent excentrică, învăluitoare, ale cărei mecanisme se cer dezvăluite. Demersul de față își are originea în contextualizările oferite de «etichetele» exegetice puse în circulație în ultimii ani.” Acesta este scopul lucrării cu titlu atât de ademenitor
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
unui stil clar definit și, totuși, schimbător ca un nisip în mișcare, încercând să demonstreze imposibilitatea clișeelor în scriitura lui Matei Vișniec și negarea filiațiilor și încadrărilor formale. Argumentul ei îl reprezintă întoarcerea la text, fapt care îl favorizează pe dramaturg. Întotdeauna, celebritatea unui autor, mai ales în zona dramaturgiei, atrage și pericolul alunecării în derizoriu, a înțelegerii superficiale și a unei acceptări unanimiste, motivată de succes. Personalitatea devine atât de cunoscută, încât opera nu i se mai citește - ceea ce se
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
prin particularitățile stilului, prin racordul la realitatea imediată și poeticizarea textului. Cartea are o structura solidă pe orizontală, dar nu una suficient de dezvoltată. Încercând să concentreze, Daniela Magiaru uneori simplifică. Ceea ce impresionează este complexitatea unghiurilor de abordare a operei dramaturgului. La lectură nu poate fi însă și un anumit aer didactic. Daniela Magiaru urmărește, mai degrabă, clarificările cu privire la Vișniec, decât interpretările operei. Acest lucru este, poate, tributar faptului că studiul pornește dintr-o lucrare de doctorat (Modele dramatice: Eugene Ionesco
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
descompunere în toate formele ei - fizică, spirituală organică, anorganică - astfel personajul rămâne un mozaic. Iar cititorul învăluit în ceață.” Îmi permit să asociez cartea cu un mic îndrumar, necesar într-o călătorie atât de sensibilă, cum este cea propusă de dramaturg. După o trecere în revistă a biografiei artistice a lui Vișniec, dublată de una mai puțin personală, și mai mult istorică, pentru a înțelege anumite determinări ale autorului, Daniela Magiaru pune în discuție noțiuni legate de construcția piesei, estetica operei
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
Ștefănescu din România literară (Matei Vișniec, contemporanul nostru, des citat de autoare), nu știu pe nimeni - deși s-a scris enorm despre autor, dar în termeni convenționali - care să își asume o astfel de plonjare în opera recentă a unui dramaturg cu o viziune atât de complicată și cu notorietate unanim recunoscută. Daniela Magiaru alunecă între viziunile lui Vișniec, cum le numește Ghițulescu, aplicând un sistem critic, dar circumspect, fără a absolutiza și fără a deveni rigid.
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
Raluca Dună Adevăratul Dumitru Crudu, ca și „falsul Dimitrie Crudu”, ca și „falsul Dimitrie”, ca și adevăratul Dimitrie nu au nevoie de prezentare - nici la Chișinău, nici la București. Care este poetul, care prozatorul, care dramaturgul, va rămâne un mister. În orice caz, competiția dintre ei este strânsă. După romanul Măcel în Georgia, Oameni din Chișinău confirmă vocația de prozator a unui autor inițial cosacrat ca poet, dar și ca dramaturg. Anul acesta, de altfel, basarabenii
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
este poetul, care prozatorul, care dramaturgul, va rămâne un mister. În orice caz, competiția dintre ei este strânsă. După romanul Măcel în Georgia, Oameni din Chișinău confirmă vocația de prozator a unui autor inițial cosacrat ca poet, dar și ca dramaturg. Anul acesta, de altfel, basarabenii Mihail Vakulovski, Iulian Ciocan și Dumitru Crudu au publicat trei cărți de proză surprinzătoare, puternic ancorate în (i)realitatea moldovenească, cu un limbaj și un stil specifice, care pot propune un nou tip de literatură
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
acela al duelului simbolic dintre Marlowe și Shakespeare. Dacă primul n-ar fi murit, la numai douăzeci și opt de ani, într-o încăierare, poate că autorul lui Hamlet nici n-ar mai fi ajuns să scrie Hamlet. Ar fi rămas un dramaturg obscur, cel mult un secondant al contemporanului său, a cărui continuă ascensiune ar fi fost nevoit s-o contemple de la distanță. Macedonski devine Macedonski abia în preajma lui 1890. Încă o dată, în plină istorie stilistică, Mihai Zamfir face dovada unei riguroase
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
Elena Lazăr Centrul cipriot al PEN CLUB-ului a luat ființă la Nicosia în 1979. Inițiativa a aparținut lui Panos Ioannidis (n. 1935), prozator, dramaturg, poet și editor, a cărui operă l-a impus ca pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii cipriote actuale. Scriitorul insular cel mai cunoscut astăzi în străinătate, Panos Ioannidis deține neîntrerupt, de la fondare până în prezent, președinția Centrului
Centrul cipriot al PEN CLUB-ului – 30 de ani de activitate by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6658_a_7983]