2,407 matches
-
unor monografii, primite cu o oarecare reticență de critică. După ce și-a înființat propria editură (care îi poartă numele), fără a abandona cu totul istoria literară, el va aborda domenii ce păreau a-i fi cu totul străine: poezia, proza, dramaturgia și chiar minieseul aforistic. Monografia Veronica Micle reface profilul poetei bazându-se pe documentele existente în acel moment fie în manuscris, fie în reviste sau în exegezele ce i-au fost dedicate. S. încearcă să reconstituie și să reinterpreteze povestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
pref. Al. Săndulescu, București, 1975; Emilia Șt. Milicescu, Delavrancea, Cluj-Napoca, 1975; Piru, Ist. lit., 174-177; Brădățeanu, Istoria, II, 39-57; Dicț. lit. 1900, 263-268; Petrescu, Configurații, 132-150; Piru, Ist. lit., 174-177; Constantin Cubleșan, Opera literară a lui Delavrancea, București, 1982; Modola, Dramaturgia, 62-103, 337-349; Emilia Șt. Milicescu, Pe urmele lui Delavrancea, București, 1986; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1987, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 132-134; Barbu Delavrancea, DRI, II, 53-60; Aureliu Goci, Trilogia Moldovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
ediție a teatrului lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 38; Șerban Cioculescu, Pendulările dramatice ale lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 41; Ion Zamfirescu, Drama istorică universală și națională, București, 1976, 241-242; Virgil Vlad, Modelul, 251-256; Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie română, București, 1977, 10-23; Mîndrea, Jocul, 154-163; Râpeanu, Cultură, I, 264-288; Brădățeanu, Istoria, III, 166-173; Valentin Silvestru, Alexandru Kirițescu, TBR, 1986, 318; Alexandru Kirițescu, DRI, III, 51-88; Dicț. analitic, III, 99-100; Dicț. esențial, 439-441; Ghițulescu, Istoria, 52-58. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
și a lui Ioan Modola, avocați. La Cluj urmează clasele primare (1953-1957), Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1964) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie în 1981, cu teza Modalități și forme în dramaturgia românească. Lucrează în calitate de corector la Editura Dacia din Cluj (1970-1974), devenind ulterior asistent universitar la Catedra de limba română pentru studenții străini a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1974-1981). A făcut parte din Cercul de stilistică și poetică al Facultății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
de Teatru (din 1977) și a Biroului Secției de Critică al Asociației (din 1980), iar din 1990, a Uniunii Teatrale din România și a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, secția română. Debutează în 1971 la „Tribuna”, iar prima carte, Dramaturgia românească între 1900-1918, îi apare în 1983. Publică cronici teatrale, recenzii și eseuri în „Steaua”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Cronica”, „Teatrul azi” ș.a. Îngrijește o ediție din dramaturgia lui Adrian Maniu și postfațează volume din teatrul lui Barbu Delavrancea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
de Teatru, secția română. Debutează în 1971 la „Tribuna”, iar prima carte, Dramaturgia românească între 1900-1918, îi apare în 1983. Publică cronici teatrale, recenzii și eseuri în „Steaua”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Cronica”, „Teatrul azi” ș.a. Îngrijește o ediție din dramaturgia lui Adrian Maniu și postfațează volume din teatrul lui Barbu Delavrancea și din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Scrie studii de poetică și semiotică în volume colective: Studii de stilistică, poetică, semiotică (1980), Semiotică și poetică (I, 1984). Farmecul personalității critice vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
culegerea Actori pe scena lumii (1990) recurgând la forma colocvială, a interviului și a caracterizărilor pertinente. Cercetarea de tip academic e o dovadă a darului de a îmbina analiticul cu sinteza, biograficul cu esteticul, teoreticul cu dimensiunea practică (reprezentabilitatea scenică). Dramaturgia românească între 1900-1918 este o panoramă informată asupra a două decenii de teatru românesc, considerate prin prisma devenirilor ulterioare și identificând formulele modernității. Textele sunt studiate mai ales din unghiul „morfologiei formelor dramatice” și al categoriilor estetice de tragic, comic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
ales din unghiul „morfologiei formelor dramatice” și al categoriilor estetice de tragic, comic sau patetic, ca și din acela al interferenței lor și al modului specific în care tratează spațiul și timpul. Aceeași formulă comprehensiv-analitică se regăsește în ciclul dedicat dramaturgiei blagiene, generic intitulat Lucian Blaga și teatrul (I-II, 2000- 2003). Primul volum își propune să configureze concepția estetică și teatrală a scriitorului, așa cum rezultă din articolele lui de tinerețe, din cronici și din comentarii critice, precum și din corespondență. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
scenice nebănuite. Urmărind concomitent ecoul critic al pieselor și al puținelor spectacole realizate pe baza lor, lucrarea vizează demontarea prejudecăților care au blocat viața teatrală firească a acestor creații. Exegeta evidențiază structurarea ca teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă, tablou, intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de aramă, introd. edit., București, 1975. Repere bibliografice: Valentin Dumitrescu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de aramă, introd. edit., București, 1975. Repere bibliografice: Valentin Dumitrescu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST, 1984, 4; N. Barbu, Modernitatea literaturii, CRC, 1984, 20
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de aramă, introd. edit., București, 1975. Repere bibliografice: Valentin Dumitrescu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST, 1984, 4; N. Barbu, Modernitatea literaturii, CRC, 1984, 20; Serafim Duicu, Dramaturgia românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Marian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de aramă, introd. edit., București, 1975. Repere bibliografice: Valentin Dumitrescu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST, 1984, 4; N. Barbu, Modernitatea literaturii, CRC, 1984, 20; Serafim Duicu, Dramaturgia românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Marian Popescu, Dramaturgia începutului de secol, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST, 1984, 4; N. Barbu, Modernitatea literaturii, CRC, 1984, 20; Serafim Duicu, Dramaturgia românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Marian Popescu, Dramaturgia începutului de secol, RL, 1984, 24; Corina Șuteu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TTR, 1985, 1; Mircea Morariu, Artiști pe scena lumii, RL, 1990, 37; Ion Cocora, „Actori pe scena lumii”, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST, 1984, 4; N. Barbu, Modernitatea literaturii, CRC, 1984, 20; Serafim Duicu, Dramaturgia românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Marian Popescu, Dramaturgia începutului de secol, RL, 1984, 24; Corina Șuteu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TTR, 1985, 1; Mircea Morariu, Artiști pe scena lumii, RL, 1990, 37; Ion Cocora, „Actori pe scena lumii”, TR, 1991, 16
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST, 1984, 4; N. Barbu, Modernitatea literaturii, CRC, 1984, 20; Serafim Duicu, Dramaturgia românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Marian Popescu, Dramaturgia începutului de secol, RL, 1984, 24; Corina Șuteu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TTR, 1985, 1; Mircea Morariu, Artiști pe scena lumii, RL, 1990, 37; Ion Cocora, „Actori pe scena lumii”, TR, 1991, 16; Nicolae Balotă, „Lucian Blaga și teatrul”, TTR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
1984, 14; Ion Istrate, Teatrul românesc la început de secol, ST, 1984, 4; N. Barbu, Modernitatea literaturii, CRC, 1984, 20; Serafim Duicu, Dramaturgia românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Marian Popescu, Dramaturgia începutului de secol, RL, 1984, 24; Corina Șuteu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TTR, 1985, 1; Mircea Morariu, Artiști pe scena lumii, RL, 1990, 37; Ion Cocora, „Actori pe scena lumii”, TR, 1991, 16; Nicolae Balotă, „Lucian Blaga și teatrul”, TTR, 2001, 3-4; Dicț. scriit. rom., III, 265-266; Adrian Țion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
proprii în acest domeniu. Fundația Nevăzătorilor din România, Fundația Casa Speranței și numeroase alte cazuri de natură medicală au găsit sprijin la nivelul grupului. La acestea se adaugă o serie de acțiuni cu implicație culturală, de tipul Festivalului Național de Dramaturgie Contemporană de la Brașov, Zilelor Brașovului sau Celtic Celebrations Bucharest Business Week. Cele mai vizibile sponsorizări sunt cele pentru evenimente sportive deosebite, cu observația că nu sunt din categoria „pâine și circ”, pe care sponsorii se întrec să le susțină. Campionatul
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
j'accuse fără drept de apel. I se oferă, de astă dată, lui Seneca ocazia de a parodia, într-un stil impecabil, retorismul discursurilor pe care le practicau politicienii vremii. Un stil care amintește, fără doar și poate, de politicienii dramaturgiei caragialiene, prin jocurile subtile de limbaj, prin distragerea atenției de la lucrurile cu adevărat importante, prin însăși structura alambicată și învăluitoare a fiecărei fraze. Ironia naratorului, care îi atribuie acestui discurs "foarte multă elocvență", întregește un tablou parodic omniprezent, ieri ca
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
macaronic desăvârșit de Folengo, în Énéide travestie sau Virgile travesti de Scarron, care tratează episoade banale în stilul nobil recunoscut drept epopeic, în piesele acuzate de imoralitate și totuși atît de gustate de publicul timpului scrise de Pietro Aretino, în dramaturgia și lirica lui Shakespeare, în romane astăzi mai rar supuse analizei precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, aparținându-i lui Charles Sorel, ori Romanul comic al aceluiași Paul Scarron, deja amintit, în fine, în operele considerate la granița modernității, precum
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu În pregătire: Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană, Loredana Ilie 1 Vezi Petroșel, Daniela, Retorica parodiei, Editura Ideea europeeană, București, 2006 și Carmen Pascu, Scriiturile diferenței, Editura Universitaria, Craiova, 2006. 2 R.M. Albérès, "Aventura romanului occidental", în Istoria romanului modern, Editura Univers, București, 1968, traducere de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
problematicii pacientului; programarea soluției; resemantizarea problematicii asigurată de strategiile de reechlibrare. Metafora terapeutică este o temă deosebit de vastă a cărei complexitate este dată de infinitele tipuri de intervenții, de canalul de comunicare (scris, oral, video, audio), de sincretismul diferitelor arte (dramaturgie, meloterapie, jocurile, sculptura), de varietatea tehnicilor. III.6.1. Discursul terapeutic Discursul terapeutic nu este o problemă fundamentală înțelegerii metaforei conceptuale și/ sau înțelegerii limbajului. Acest tip de discurs presupune raportul metaforei terapeutice cu elemente ale realității extralingvistice, fapt ce
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ei va avea treisprezece reprezentații la Teatrul Național (premiera: 23 mai 1947), în regia lui Ion Șahighian, primind premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RPR și Premiul de stat. Va mai primi și alte numeroase premii și distincții pentru spornica sa dramaturgie, începătoare întru realism socialist în primul deceniu de după 23 August 1944. Posedând un bun meșteșug al spectacolului teatral, D. surprinde și reprezintă de la început cerințele noii dramaturgii, realiste și populare: personaje net conturate, „pozitive” (muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]