2,442 matches
-
epice. B. mai publică, în periodice, reportaje, cronici și comentarii teatrale, portrete, evocări, interviuri, articole diverse. Îl preocupă condiția morală și materială a actorului, starea dramaturgiei originale, rolul teatrului în promovarea ideii de unitate națională, istoria teatrului românesc. În contextul dramaturgiei românești de la începutul secolului, ca și în ansamblul operei literare proprii, teatrul ocupă un loc notabil. Încă din 1904, B. exersează câteva localizări „din italienește”, autorii nefiind menționați. Traduce un fragment din Azilul de noapte de Maxim Gorki (1904). Comedia
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
aceasta în colaborare cu St. O. Iosif), B. debutează ca dramaturg, la Teatrul Național din București, în noiembrie 1908, cu piesa în două acte, Mărul. De la această scriere până la Domnul de rouă, basm dramatic reprezentat și tipărit în 1938, caracteristice dramaturgiei lui B. vor fi interferențele dintre elementele romantice și cele realiste. Eroii, trasați în tușe avântate, aspiră spre perfecțiune, au de multe ori calități excepționale. Cu unele accente de melodramă, Mărul licitează dualitatea bine-rău, sprijinindu-se pe un simbol ostentativ
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
Aurora Pârvu, pref. Cornel Simionescu, București, 1969. Traduceri: Oscar Wilde, Salomeea, București, [1907]. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 310-313; Lovinescu, Scrieri, IV, 387-390; Ciorănescu, Teatr. rom., 210-215; Pușcariu, Călare, 257-266; Justin Ceuca, Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978; Brădățeanu, Istoria, II, 82-85; Modola, Dramaturgia, 202, 214; Silvestru, Un deceniu, 152-154; Dicț. scriit. rom., I, 251-252; Zaharia Bârsan, DRI, I, 195-200; Ghițulescu, Istoria, 144-146; Dicț. analitic, IV, 244-246. C.P.
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
aglutinant, șantierul (citate comentate, proiecte, bruioane, tot soiul de adnotări), începând cu Jurnal (1966), apoi Caietele Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat. După Sfântul, poposește fie în mediul negustoresc interbelic (Să nu-ți faci prăvălie cu scară, din 1959), fie închipuie alegoric o umanitate abstractă (Labyrintul, 1967) sau dramatizează câteva episoade din Groapa. Traseul romanesc al lui B. poartă
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
scandaluri în serie, antrenând tabere în zgomot de războaie culturale pilotate politic, B. a fost o explozie de energie, mânat de uriașe ambiții sub cupola diversității publicistice. S-a risipit în gazetărie, s-a încredințat, cu frapante denivelări, exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
București (1950-1954). Redactor o vreme la revista „Roumanie d’aujourd’hui”, din 1957 își începe și cariera universitară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică: asistent (1960-1964), conferențiar (1964-1970), profesor și decan (1970-1989). În 1964 își susține teza de doctorat, Dramaturgia rusă pe scenele românești până în 1944, la Institutul „Lunacearski” din Moscova. Colaborează la „Ateneu”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” ș.a. În 1965 debutează editorial cu o monografie despre actorul George Storin, lucrare ce atestă respect pentru tradiție și valoare
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
printre cele mai reușite comedii românești de moravuri din secolul al XIX-lea. Îmbrăcată în haina vodevilului, satira este îndreptată împotriva micii boierimi și a parveniților. Se distinge personajul titular, o variantă mahalagească a Chiriței lui V. Alecsandri. În istoria dramaturgiei românești, B.-D. a rămas cunoscut mai ales ca autor al piesei Pygmalion, regele Feniciei, a cărei premieră, în februarie 1886, a constituit un adevărat triumf. Subiectul a fost împrumutat din Les Aventures de Télémaque de Fénelon. Personajele sunt înrobite
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
2101, 1975) sau se inspiră din lumea sportului (Ultima repriză, 1989). În afara unor scenarii radiofonice, confecționează și scenarii pentru televiziune, Prescripția (1969) fiind primul serial polițist românesc. În conflictul permanent dintre „oameni” și „neoameni”, între apărătorii legii și răufăcători, din dramaturgia lui B., nu prea e loc pentru variații de scriitură, chiar dacă autorul încearcă pe alocuri să încurce ițele ( Cine a ucis?, Oameni și umbre, Acuzarea apără, Hipnoza sau Contraspionaj, Insula spionilor, Șantaj, Regele pungașilor, Cercul morții, Pisica sălbatică, Halucinația și
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
1991; Traficanți de carne vie, București, 1992; Capcană pentru dublură, București, 1998; Hipnoza, București, 2001. Repere bibliografice: Valentin Silvestru, Piesa-proces, CNT, 1963, 23; Constantin Cubleșan, Teatru polițist?, TR, 1970, 5; Dinu Săraru, Al treilea gong, București, 1973, 150-154; Adriana Popescu, Dramaturgia română contemporană de la A la Z, TTR, 1984, 5, 6; Mirodan, Dicționar, I, 149-150; Ștefan Berciu, DRI, I, 201-206; Florin Faifer, Ștefan Berciu, dramaturg, CRC, 1999, 12; Nicolae Rotaru, Nea Fane, „Amurg sentimental”, 2000, 7. F.F.
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească] (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), B. s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, B.
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească] (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), B. s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, B. realizează totuși exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor și atenția concentrată asupra procedeelor artistice. Efortul de sincronizare cu statutul criticii și
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
cronotopul basmului ( Povestea cu cocoșul roșu de V. Vasilache). B. formulează tot aici și rezerve critice, abordând cu luciditate și în toată complexitatea lui procesul literar. SCRIERI: Epiceskie i liriceskie elementî v moldavkoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească], Chișinău, 1972; Consemnări critice, Chișinău, 1976; Considerări și reconsiderări literare, Chișinău, 1983; Romanul și contemporaneitatea, Chișinău, 1984; Creația scriitorilor moldoveni în școală: N. Costenco, A. Busuioc, V. Beșleagă, G. Malarciuc (în colaborare), Chișinău, 1990. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
rare, de câteva ori inspirația vizând istoria românilor, în Șlubne kobierce [Covoare de nuntă] (1974) și Michal Waleczny [Mihai Viteazul] (1975), de exemplu. Merite excepționale și-a câștigat B. în cunoașterea literaturii române în Polonia prin traducerile de proză și dramaturgie clasică (Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu, Jean Bart, Ion Marin Sadoveanu) și contemporană (Geo Bogza, Eugen Barbu, G. Călinescu, Al. I. Ștefănescu, Alecu Ivan Ghilia, Marin Sorescu, Al. Ivasiuc, Iosif Naghiu, Zaharia
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
Jurnalul avocaților”. A mai semnat Alexis Bihoreanu, V. Iru, Mircea Robu, Banul Mărăcine, Dr. Bemol. A colaborat la Radiodifuziunea Română, la redacția pentru străinătate. B. este un scriitor deosebit de prolific. El se încearcă în toate genurile literare, mai puțin în dramaturgie, unde poate fi semnalată o singură piesă, scrisă în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
ei scenică, prin jocul actorilor, B. dovedindu-se, în această privință, deosebit de exigent. Mediocritatea, convenționalismul sunt sancționate cu fermitate. Formulele novatoare sunt acceptate selectiv, în măsura în care și-au dovedit eficiența. B. ar fi putut deveni un nume de referință în istoria dramaturgiei și în cea literară dacă și-ar fi adunat însemnările în volum. C.Bz.
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
dintre Vasile Alecsandri și Ion Ghica, iar George Dumbravă publică în foileton (1918) nuvela Din Basarabia rusească. Foarte atractive sunt notele de călătorie, semnate de Ion Mara, ieromonahul Iulian, Badea Cireșanu, P. Bolcaș, Lucia V. Babescu. Cu totul sporadică este dramaturgia, prezentă prin piesa Casa fără Dumnezeu. Trei tablouri dramatice din viața concubinilor de Caius Turicu. Deși nesistematice, preocupările de critică, istorie și teorie literară familiarizează cititorul cu fenomenul literar și cultural, îndeosebi prin rubrica „Cronica bibliografică”, devenită mai târziu „Cărți
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
Műforditások román költőkből (1928), o selecție reprezentativă a poeziei românești, de la folclorul literar până la Lucian Blaga. A tradus din proza lui I. Al. Brătescu-Voinești, A. I. Odobescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, Emil Gârleanu, I. Agârbiceanu, Gh. Brăescu, D. D. Pătrășcanu, din dramaturgia lui V. Alecsandri și N. Iorga. Concomitent, publicul român a putut citi în „Adevărul literar și artistic”, „Cuget clar” și „Universul literar” versiunile românești ale unor scrieri de Jókai Mór, Kovács Deszö, Nyirö József, Gyallay Domokos și Szabó Mária, realizate
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
filologie. Preocuparea centrală a lui B. a constat în depistarea motivelor folclorice românești în opera lui Pușkin și Maxim Gorki și s-a materializat în mai multe lucrări, majoritatea scrise și publicate în limba rusă. A publicat studii și despre dramaturgia lui V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo, o monografie, în colaborare, despre A. Donici, care suferă însă de interpretări deformatoare. Cercetând arhivele, B. a descoperit documente referitoare la N. Milescu, D. Cantemir, Vartolomei Măzăreanul, B. P. Hasdeu. A îngrijit ediții
BOGACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
tragice, ținând de alterarea esenței umane, care nu sunt sondate direct, dar a căror pulsație nu poate fi ignorată. Unele îngroșări în registrele ilogicului și grotescului apar ostentative și diminuează valoarea întregului. Considerată prin raportare la momentul apariției sale în dramaturgia românească, piesa lui C. poate fi socotită ca o scriere preionesciană. Alte câteva tentative literar-teatrale ale autorului sunt nesemnificative. Nae Niculae, comedie didactică, reprezentată de Compania Bulandra-Storin-Maximilian-Manolescu în 1928, nu dispune de o structură compozițională performantă, și sub raportul spectacolului
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
cu o cartă mare plină cu desemne de costume; costumul ei e fantastic. ROSAM[UNDA] (vorbind tot repede) Profesorul meu Primoquinto mi-a zis că ați fi anunțiat că vreți a // deschide în curând un ciclu pentru amici tineri ai dramaturgiei. Profesorul meu Primoquinto mi-a spus-o, el mi-a fost până acuma profesor de muzică; însă astăzi crede că am mai multă înclinare pentru declamațiunea înaltă, pentru că pot vorbi întruna, fără să mă-mpiedec, mai multe ore, lucru care te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
celor mai curate esperiențe artistice; de unde sensul lor e în regulă cu mult deasupra (vorbei) literei scrise. Lessing, preocupat de lupta cea mare contra tiraniei poeziei și-a criticei franceze, preocupat pentru autonomia spiritului german, a uitat chiar în începutul dramaturgiei sale calea de-a se face conductor și actorului. Daca i-ar succede încercărei de față să întemeieze o cunoștință (Bewusstsein) mai adâncă asupra unei arte care e chemată să sensibilizeze cele mai nalte comori spirituale ale popoarelor în forma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apuce ușor pe o cale falsă prin deasa reprezintare a tipurilor dramatice în care predomnește elementul retoric și să se facă, mulțumit de succesele câștigate repede, incapabil Acest defect este tocmai umanul ce i se-ntîmplă poetului. Lessing zice în precuvântarea Dramaturgiei sale: Actorul trebuie să cugete pretotindenea ca poetul, el trebuie să cugete chiar în locul poetului, acolo unde acestuia i s-a-ntîmplat ceva uman". {EminescuOpXIV 240} de-a mai reprezinta caractere pe deplin vii și omenești cu totului tot. De neputința de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se subiectiza într-această formă, este condițiunea negativă a orce activitate artistică. Însă fiecare arte în parte cere Lessing, cel mai mare critic al timpului său, a putut dar, dus de puterea sa critică, să zică cu drept cuvânt în Dramaturgia lui: "Eu știu să-i fac unui artist, fie de sexul meu sau ba, numai o singură lingușire, și aceasta constă într-aceea că presupun că ar fi departe de orice simțibilitate vană; că artea e la el înainte de toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răpus) și mari satisfacții. Lev Tolstoi spunea: "Francezii au trei scriitori: Stendhal, Balzac, Flaubert"; l-am putea adăuga pe Maupassant; Cehov însă, îi este superior acestuia. "Pescărușul", "Unchiul Vania", "Trei surori", "Livada cu vișini" au intrat în repertoriul permanent al dramaturgiei universale. Teatrul lui Cehov este un imn al marilor sentimente umane, este un teatru nou, cu o mare influență asupra evoluției ulterioare a dramaturgiei. Spectacolele lui Cehov regizate de Stanislavski au intrat în istoria teatrului universal. În proză și în
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
superior acestuia. "Pescărușul", "Unchiul Vania", "Trei surori", "Livada cu vișini" au intrat în repertoriul permanent al dramaturgiei universale. Teatrul lui Cehov este un imn al marilor sentimente umane, este un teatru nou, cu o mare influență asupra evoluției ulterioare a dramaturgiei. Spectacolele lui Cehov regizate de Stanislavski au intrat în istoria teatrului universal. În proză și în teatru, medicina este reflectată frecvent, numeroase personaje sunt medici (vezi celebra nuvelă Salonul nr. 6) sau personal sanitar. Cehov n-a realizat performanțe spectaculoase
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]