1,717 matches
-
o foarte strânsă legătură cu acel musafir misterios care intrase și nu mai ieșise decât pentru a ajunge sub roțile unui jeep, cu acel geamantan (cu bani, cuvintele Luciei, singura care văzuse manuscrisul romanului neterminat) și, evident, puteți să trageți draperiile, acesta este finalul, iată și concluzia, urmează petrecerea, cu acel scriitor de pe pod, nu cu altul. Punctul central al întregii afaceri era el. Scriitorul. Păianjenul care așteaptă răbdător, în vreme ce musculițele cad în plasă și nu mai au cum să scape
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rădăcină... de om. S-a mai pomenit așa ceva? Tot el își dădea răspunsul. Nu, nu s-a mai pomenit, dar de ce trebuie să fie totul normal din moment ce anormalitatea dansează peste tot în jurul nostru? Înainte de dispărea cu totul în pământ, trăgea draperia la loc și acoperea ferestrele pentru a nu mai vedea ruperea de nori. Se așeza la birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... - La dracu`! Fu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de picăturile de ploaie, cu draperiile trase, adăpostind în ea un vecin care... trăia. O explozie nevăzută de nimeni care mi-a făcut creierul terci. Și mintea. Închise documentul word
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de picăturile de ploaie, cu draperiile trase, adăpostind în ea un vecin care... trăia. O explozie nevăzută de nimeni care mi-a făcut creierul terci. Și mintea. Închise documentul word. Privi câteva secunde displayul, apoi mută cursorul peste fișier. Click dreapta. Delete. Are you sure you
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privind urșii polari, focile și renii din broșuri, amestecate cu fețele numai ochi și obraji, rumene de frig, Înconjurate de blană și rotunde ca niște luni obraznice ale eschimoșilor, m-am simțit deodată Încrezătoare. Atunci s-a Întâmplat ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am Înlemnit de spaimă. Chiar când voiam să pun mâna pe telefon să formez zero ca să-l anunț pe recepționer că În camera mea se afla un intrus, de după draperie s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am Înlemnit de spaimă. Chiar când voiam să pun mâna pe telefon să formez zero ca să-l anunț pe recepționer că În camera mea se afla un intrus, de după draperie s-a ivit un individ slab, nebărbierit, care avea ceva profund neliniștitor În privire. A pus degetul la buze, apoi a ridicat mâinile În sus, ca să-mi arate că are intenții pașnice. Abia atunci mi-am dat seama că semăna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privind urșii polari, focile și renii din broșuri, amestecate cu fețele numai ochi și obraji, rumene de frig, înconjurate de blană și rotunde ca niște luni obraznice ale eschimoșilor, m-am simțit deodată încrezătoare. Atunci s-a întâmplat ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am înlemnit de spaimă. Chiar când voiam să pun mâna pe telefon să formez zero ca să-l anunț pe recepționer că în camera mea se afla un intrus, de după draperie s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am înlemnit de spaimă. Chiar când voiam să pun mâna pe telefon să formez zero ca să-l anunț pe recepționer că în camera mea se afla un intrus, de după draperie s-a ivit un individ slab, nebărbierit, care avea ceva profund neliniștitor în privire. A pus degetul la buze, apoi a ridicat mâinile în sus, ca să-mi arate că are intenții pașnice. Abia atunci mi-am dat seama că semăna
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl așeza de peste trei ani de zile și ieși închizând ușa cu o mișcare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
saloanele, admirând cu o ultimă privire frumusețea zorilor unei zile noi... Laura se trezi înainte de a o avertiza telefonul mobil pe care activase alarma. Deschise ochii cu teamă. Nuși împlinise somnul și se simțea obosită. Lumina ce se proiecta prin draperii îi dădu de înțeles că se face ziuă. Coborî și le trase. Nu se înșelase. Cerul senin din zorii zilei îi dădu de veste că va fi o zi frumoasă, cu soare. „Și de ce m-aș bucura? Nici să merg
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și cu ochii surzi. nici cînd s-a prăbușit lampa cea mare din salon, întrucît porumbeii deveniseră prea grei pentru abajur, nimeni nu a tresărit în imobil, deși bufnitura a fost teribilă iar becul s-a făcut țăndări. nici prăbușirea draperiei și nici căderea unor sticle de pe rafturile din bucătărie n-au avut efecte speciale. Și cît de mult am sperat în producerea unui eventual scurtcircuit întrucît lumina din hol a rămas aprinsă... speranța a revenit însă acum exact două zile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dracului ? Da. toți pereții aceștia, toate aceste coloane dorice, toate aceste lambriuri din esențe rare de lemn, toate aceste tapeturi din mătase, toate aceste candelabre, toate aceste sobe din faianță de meissen, toate aceste console din lemn lustruit, toate aceste draperii enorme vor fi golite de memoria noastră ? Da. nu le puteam ascunde adevărul acelor confrați ai mei neliniștiți de moartea Casei monteoru. îi vedeam pe toți acolo, unii adevărați monștri sacri ai literaturii române, alții mai degrabă scriitori oficiali deja
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eclipseze dintr-un eveniment monden. În fumoare sau la parterul elegant, dar împuțicit, unde fuseseră azvârliți pentru a nu spurca de sus creștetele heruvimilor, tartorii cei grei încălecaseră scaunele și-și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce picături trebuie scurse în ceaiul de crușin, ca să nu ți-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el, pe tăcere, clonțul. Cucoana se juca absentă cu buricele degetelor, prin draperiile de păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful tălpii piciorului către catarama în formă de pește a Batjocoritorului. Batjocoritorul își drese glasul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe de masă, draperii și garnituri din acest gingaș material, într-o lume în care se uitase a se mai prețui, la adevărata ei valoare, dantela. În plus, ipoteza nu părea deloc hazardată, dovadă că pe cele două doamne mai rămăsese puțină, ele purtând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asta, dânsa clătina, într-un alt ritm, icoana, încît sânii (acceptabil conservați, cu floare amăruie, arămie, discretă), (împreună cu bordurile părului tuns cască) să-i fluture lateral, dreapta-stînga. Întocmai cu detaliile anatomice ale unei sălbatece amazoniene care-ar dansa. Ori precum draperia unei diligențe purtate în cavalcadă. Pândea cu ochiul în icoană și-l înhăța la fix. - Sinistrate, ieri ai avut scaun? - Ieri am avut scaun, răspundea conciliant Sinistratul. - Te-ai spălat aseară pe dinți? - M-am spălat aseară, de două ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zgomot de mecanism de orologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture și jumătate. În sensul acelor de ceasornic. Fu oprită din nou în aceeași poziție suspendată. Un glob de pâclă roș-albăstruie (luminat din interior), coborî de-a lungul reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dizolvat în neființă, cu trupul împrăștiat prin viroagele munților și ale Crematoriului, cu spiritul stins și absorbit într-una dintre bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista. Sub nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care le-am simțit când am intrat În micul club din orașul meu natal și am descoperit cât de mult se chinuiseră să-l dichisească pentru ca seara respectivă să fie deosebită. Unul dintre profesorii de liceu construise o scenă cu draperii negre În fundal, pentru a obține un efect de spectacol. Un reflector și un microfon transformau, În mințile concurenților, mica sală a centrului comunitar Într-un fel de Carnegie Hall. În seara aceea, am ținut discursul vieții mele și am
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
René Spitz a descris sub numele de hospitalism faptul că micuții bolnavi din spitale prezentau o apatie generală și o întârziere în dezvoltare. El a avut ideea, novatoare în acea epocă, de a atribui acest retard absenței stimulării senzoriale; pereții, draperiile etc., din spitale fiind în general pe atunci albe. Experimentul animal a permis analizarea acestor fenomene și mai ales punerea în evidență a rolului decisiv pe care îl au stimulările în dezvoltarea din anumite perioade. Apare noțiunea de perioadă critică
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
izbutea să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
purtătoare de spaime. Nu e nimic în afară care să-mi provoace teamă. Răul a rămas înfipt în mine, ca un cârlig pe care peștele îl înghite.“ — Ai dreptate, spuse Rada. Sângele nu se vede. În zilele Revoluției, stătuseră cu draperiile trase, aprindeau doar lumina veiozei, de frica blindatelor Securității despre care se zvonea că vin de la Ploiești asupra Capitalei. Și nu beau decât apă fiartă, cică teroriștii au otrăvit apa și, mai ales noaptea, trag la întâmplare prin ferestre cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]