KorAP: Find »[drukola/base=drege & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...74 >

1,848 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

vrabie, care nu e bună de nimic, să mă sune“? La Grant Books, nu ne mai rămăsese nimic altceva, decât să facem glume macabre. Abia atunci am observat umbra așternută peste chipul deloc amuzat al lui David. Asistentul meu își dregea glasul cu atâta vigoare, încât suna ca motorul ambalat al unei mașini. A, nu! Doamne, te rog, fă să nu fie... m-am rugat, în vreme ce mă întorceam ca să dau ochii cu Vivian, care arăta ca un pitbull cu spume la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
lasciv. Oare conversația aia chiar se purta în urechile mele? Oare fusesem târâtă, fără știrea mea, într-un scârbos ménage à trois telefonic, împreună cu șefa mea și cu un seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian. — Trimite-mi-le mie, drăguțo, mi-a răspuns Carl cu o voce scăzută, care m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Bresse cu trufe albe, iar Randall, până și el a fost tentat la un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr. Nu l-am mai văzut niciodată foindu-se atât, m-am gândit, după care am înțeles... Chiar dinainte să pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
editoriale. — A, îi place la nebunie să facă chestia asta, a comentat vecinul ei. Chestia neașteptată cu cartela de acces? E unul din gesturile ei preferate prin care vrea să-și demonstreze puterea. Un bărbat mai în vârstă și-a dres glasul. — Eu am fost unul dintre puținii oameni care a venit să lucreze cu Vivian, când avea deja mai bine de zece ani de experiență publicistică. Lucrasem la Random House mai bine de șase ani, iar înainte de asta fusesem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

vadă înfrângerea. După ce clienta a terminat de plătit, m-am strecurat pe locul proaspăt eliberat, am pus mâinile pe tejghea și m-am aplecat înainte. În clipa aceea, Tom privea în jos, căutând o monedă care îi căzuse. Mi-am dres glasul și am spus: — Salut, Tom. Nu ne-am văzut de mult. A ridicat ochii. La început a părut complet derutat și m-am temut că nu mă recunoaște. O clipă mai târziu însă, a început să zâmbească și, pe măsură ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ți-ai găsit în fine chemarea. Acum, că nu mai trebuie să muncești pentru bani, faci ce ai vrut mereu să faci. — Ridicol. Nu te faci scriitor la șaizeci de ani. Fostul doctorand și student în ale literaturii și-a dres glasul și mi-a cerut permisiunea de a mă contrazice. Când e vorba de scris, nu există reguli, mi-a spus el. Dacă cercetezi mai atent viețile poeților și romancierilor, te alegi cu un haos neuniform, o grămadă nesfârșită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
afaceri de top. Sunt o mega directoare de top, În plin avânt. — E posibil, zic, uitându-mă relaxată la broșură. Da, aș putea să folosesc una dintre aceste săli pentru... a-mi brifa echipa. În legătură cu diverse chestiuni de afaceri. Îmi dreg glasul. În principiu... aspecte de ordin logistic. — Doriți să vă rezerv o sală chiar acum ? spune stewardesa săritoare. — Ăă... nu, mulțumesc, spun după o pauză. În momentul acesta, echipa mea se află... acasă. Le-am dat liber azi. — Aha. Stewardesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
gură de cafea. Dacă stau bine și mă gândesc, are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surâs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zâmbetul, făcând eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fâlfâie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune Jack Harper răbdător. Nu te dau afară. Acum, putem vorbi ? Mă așez și În minte Începe să mi se formeze o suspiciune de nesuportat. — Despre... Îmi dreg glasul. Despre CV-ul meu voiați să vorbim ? — Nu, spune el blând. Nu despre asta am vrut să vorbim. Îmi vine să mor. Vreau să mor chiar aici, pe loc, aici și acum. — Aha. Îmi netezesc părul, Încercând să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
am citit-o... — Marile Speranțe, zice Jack Harper căzând pe gânduri. Și cum ți s-a părut, Emma ? Nu-mi vine să cred că mă Întreabă una ca asta. O clipă, nu sunt În stare să zic nimic. — Păi... Îmi dreg glasul. Mi s-a părut... destul de ... foarte... — E o carte superbă, spune Artemis pe un ton extrem de sincer. Dacă Înțelegi toată partea simbolică. Mai taci odată din gură, fițoasa naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ton extrem de sincer. Dacă Înțelegi toată partea simbolică. Mai taci odată din gură, fițoasa naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face Nick. — Păi... Îhm... Îmi dreg glasul. Rezonanțele. Se așterne o tăcere stupefiată. — Rezonanțele... rezonează ? spune Artemis. Da, zic sfidător. Da, rezonează. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dându-mi ochii peste cap și Încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și aruncă o privire foarte conștientă de sine spre Jack Harper. Emma, crezi că ai putea să vii puțin, să ne uităm Împreună pe niște cifre ? Fuck. Mă Împurpurez instantaneu. Întregul corp Îmi e cuprins de furnicături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
aminte când ți-am povestit de zborul ăla cumplit În Scoția, de săptămâna trecută ? — Da ! Chipul lui Lissy se luminează brusc. Și Connor a venit să te ia de la aeroport și totul a fost nemaipomenit de romantic... — Da. Ei. Îmi dreg glasul. Înainte de asta. În avion. Lângă mine a stat... un tip. Iar avionul a intrat Într-o zonă de turbulențe atmosferice. Îmi mușc buza. Și ideea e că am crezut sincer că o să murim cu toții și că el era ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
dau drumul la televizor și câteva clipe ne uităm În tăcere la niște modele care dansează, Îmbrăcate În blugi Gap. Când se termină reclama ridic privirea și o văd pe Lissy fixându-mă curioasă. — Ce ? zic. Ce e ? — Emma... Își drege glasul jenată. Sper că n-ai secrete și față de mine, nu ? Față de tine ? spun, ușor luată prin suprindere. Prin minte mi se derulează pe repede Înainte o serie de imagini. Visul ăla ciudat pe care l-am avut, cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Așa că nu prea mai are rost să vă duceți la Starbucks. — Știu și Îmi pare foarte rău, spun, roșie la față. Și vă rog să mă credeți că a fost chiar ultima, ultima dată când am mai făcut așa ceva. Îmi dreg glasul. Sunt devotată trup și suflet companiei Panther Corporation și abia aștept să servesc această companie la maximul abilităților mele, dăruindu-mă sută la sută, În fiecare zi, chiar de azi. Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Connor, ai ultimele analize statistice ? Connor se ridică și mă simt cuprinsă de o ușoară nervozitate, În numele lui. Văd cât e de stresat după felul În care se joacă Întruna cu manșetele. — Așa e, Paul. Ridică un clipboard și-și drege glasul. În cadrul ultimului nostru studiu, 1000 de adolescenți au fost Întrebați În legătură cu batonul de ciocolată Panther. Din păcate, rezultatele nu au fost deloc concludente. Apasă pe telecomandă. Pe ecranul din spatele lui apare un grafic, la care ne uităm cuminți cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
parte din lucrurile pe care ți le-am spus ! Așa ! Să terminăm odată cu povestea asta. — Înțeleg, spune Jack gânditor. Deci... nu-ți place Înghețata Häagen-Dazs cu porție dublă de fulgi de ciocolată. Mă uit la el ușor bulversată. — Ăă... Îmi dreg glasul de câteva ori. Evident, unele lucruri sunt așa cum am zis... Ușile liftului fac ping, și tresărim amândoi. — Jack ! spune Cyril, de partea cealaltă a ușii. Chiar mă Întrebam pe unde ești. — Am avut o discuție foarte plăcută cu Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
E normal să se mai așeze. — Știu asta ! spun. Suntem două persoane mature și raționale și avem o relație stabilă, plină de iubire. Iar asta e, așa cum știi prea bine, exact ceea ce-mi doresc de la viață. Doar că... Îmi dreg glasul ușor jenată. Nu mai facem sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cât se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scânteia. — Cum ? Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ne cântăresc fără grabă, Întâi expresia mânioasă a lui Connor, mâna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-l văd. Nu trebuia să răspund la telefon. De fapt, n-ar fi trebuit să vin azi la serviciu. — A, zic. Ăă... bună. — Vrei te rog să vii puțin până la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămân câteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea frumos ca să fie adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vestimentară, parfum... — Piața țintă răspunde bine la imaginile abstracte, adaugă Tipul cu Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe care sunt desenate niște ovare ? — Ăă... Îmi dreg glasul, conștientă de faptul că mai multe persoane mă fixează cu ostilitate. Păi... probabil că nu. Câțiva dintre cei prezenți schimbă priviri Între ei. — Părerea ei nu are nici cea mai mică relevanță, murmură cineva. — Jack, trei echipe de creație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sâmbătă dimineață, suntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În cazul meu, după despărțirea din ajun. Îți dai seama că-ți mânca din palmă ? Se Încruntă la unghia de la picior, pe care tocmai și-o dă cu ojă roz bebe. În maxim șase luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
o gură de cafea și Îmi evită privirea. Făceam... ăă... făceam sex. — Poftim ? mă holbez la ea, deconcertată. — Da. Făceam sex. De asta n-am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
a plecat. S-a răzgândit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgândit ? — Cine poate ști ? Katie ridică din umeri. El e șeful. Poate să facă orice vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pământ, după părerea mea. Bagă mâna În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]