1,048 matches
-
deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și am căzut fără suflare pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă în cămăruță, și-a dat seama de imprudența comisă și dintr-un salt a fost lângă mine. În momentul în care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căpușelor și am căzut fără suflare pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă în cămăruță, și-a dat seama de imprudența comisă și dintr-un salt a fost lângă mine. În momentul în care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata m-a ridicat în brațele-i puternice ca pe o păpușă, depunându-mă cu grijă pe iarba din curte la aer curat. Frații mei pur și simplu înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a fost făcută cu voce tare, sonor, fără menajamente, așa că ne-am trezit cu toții, și mama și noi, copiii. Nici un pic de bun-simț, gingășie ori delicatețe din partea acestor intruși. Țineau pistoalele îndreptate spre niște copii nevinovați și înfricoșați dormind pe dușumea alături de mama lor. Ce-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
coloniști unguri aduși aici la curtea grofului Teleky. Este construită tot din piatră de râu și cărămidă ca și cea romano-catolică, iar zidul dinspre est e de formă semicirculară. Tavanul este construit orizontal, din scândură vopsită cu vopsea de ulei. Dușumeaua este din scândură de brad. Turnul pentru clopote este din lemn ridicat deasupra intrării în biserică. Are un clopot. Slujba s-a oficiat aci până în anul 1940, clădirea fiind administrată de credincioși maghiari din Noul Român. În prezent este folosită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
atracție și o ambianță îmbietoare pentru novicii învățăcei. Singurul avantaj pe care îl oferea încăperea largă și lungă, mult prea mare pentru micul grup de școlari începători era că aveau loc să alerge nestingheriți în pauze, să ridice praful de pe dușumelele putrede și sparte în multe locuri, praf pe care tot ei îl inhalau în timpul lecțiilor. Dar gândurile i-au fugit prea departe lui Dumitru Dascălu, i-au trezit amintiri mai puțin plăcute și i-au prilejuit câteva reflecții. Condițiile incomparabil
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
praf de renunțare, tristețe, bătrânețe și singurătate. Doamna de companie, d-ra Martini, pe care o cu noscusem pe vremuri, blondă ca Mariana, e acum boțită la față ca un chip într’o oglindă spartă, fumurie. Peste tot, fumuriu și prăfos; dușumelele fără culoare, părând că se scu fundă în pământ. În jilț, Tante Margot, în gris luminos bătând în bleu, cu părul alb clar, pudrat în argint; singurele puncte luminoase: ea, mintea și glasul ei de argint, muzical. Mi am amintit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Solomon Haifler, în anii 1943 și 1944, Oficiul Județean se străduiește să asigure „hrană și adăpost” evreilor repatriați. Casele părăsite ale evreilor deportați au fost preluate de Centrul Național de Românizare, dar au fost distruse, lipsite de uși, ferestre, dușumele, acoperișuri. Pentru cazarea evreilor repatriați, Centrul Național de Românizare pune la dispoziția Oficiului Județean imobilele, însă starea lor nu făcea posibilă locuirea, ca urmare, Comunitatea a suportat costul reparațiilor. Nemulțumirea Oficiului a fost generată de faptul că, Centrul Național de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
majoritate, în imobilele care, neau fost puse la dispoziție de Centrul Național de Românizare în acest scop, la Dorohoi, Săveni, Mihăileni, Rădăuți. Aceste imobile nu au fost ocupate de creștini pentru că erau deteriorate sau devastate și lipsite de uși, ferestre, dușumele, acoperișuri. Aceste imobile au fost găsite de mine într-o stare deplorabilă și numai faptul că, nu exista nici o soluție și, venirea într-un ritm rapid de 8 zile a peste 6000 de suflete a făcut imposibilă luarea vreunei alte
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu drag și acum, după ce se scurseseră peste 40 de ani de la marele eveniment care a fost nunta lor. Toate aceste amintiri și gânduri se învălmășeau în mintea Mariei în timp ce grăunțele de porumb desfăcate de pe ciocălăi, cădeau în căușul de pe dușumea. Aruncă o privire și spre patul în care dormeau copiii să vadă dacă nu s-au dezvelit dând din picioare la cine știe ce vis. Emilia e fată mărișoară, trebuie să fie atentă cu ea cum crește și mai ales cum se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
răbdării, care impunea ca toți (În jur de o sută) să fie serviți Înainte să Începem și apoi să mâncăm În același tempo, pentru a lua ultima Înghițitură simultan. După masă, făceam parte repetat din echipa care trebuia să spele dușumelele. Instructorul, care ne urmărea chiar și ritmul În care spălam podeaua, m-a admonestat: „Încetează să visezi! Concentrează-te pe ce faci. Spală și nu lăsa nimic exterior să-ți fure energia. Fii prezent și interesat doar de acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
porții palatului, care se deschidea ca o ghilotină odată cu violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om, parte insectă, târându-se, Îngrozite de frică, și spălând frenetic dușumelele pline de sânge. Aceste figuri scheletice, În zdrențe, rase În cap, ieșite din tablouri expresioniste de Egon Schiele, ce constituiau corul Bonelor și preludiul muzical al operei, simbolizau o lume asemănătoare lagărelor de concentrare, unde era deținută Electra. Ea apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
înlocuiseră geamurile sparte, iar camera de pe hol am transformat-o într-un mic birou unde puteam sta liniștită, să-mi fac materialele pentru ședințe. Pentru a putea începe activitățile în cămin, trebuia făcut curat, cărat molozul, șterse geamurile și vopsite dușumeaua, ușile și geamurile. Era multă treabă. În ziua aceea era pustiu pe strada principală, iar eu aveam nevoie de câteva femei care să mă ajute să fac curat în cămin. Am mers pe la porți, dar nu era nimeni acasă. Unde
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu acesta. Fredonam refrenul binecunoscut „Hai, vino iar în gara noastră mică/ Privește-mă să vezi cât mi e de frică... Marea sărbătoare se apropia cu repeziciune. Toată lumea nu vorbea decât despre evenimentul cultural. Căminul a fost 81 măturat, iar dușumeaua a fost dată cu motorină pentru a fi dezinfectată și proaspătă, geamurile șterse, scena terminată și cortina grea, din catifea, instalată. Pereții cârpiți au fost acoperiți de covoare aduse de prin sate. Cu ocazia festivalului se organiza și un concurs
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu era decât o ruină pe care foștii proprietari, mutați la București, o dădeau ieftin. Înghesuiți în cele două camere rămase în picioare, niște chiriași se străduiau să pună pe foc tot ce se vedea în rest: acoperișul, grinzile, plafoanele, dușumelele. Pereții se prăbușeau, pretutindeni împărățea molozul, dar ce o încântase pe mama era grădina. După război, mai toate casele erau în ruină. Mama a cumpărat un beci și, cu cărămizile scoase, timp de douăzeci de ani, a refăcut locuința până ce
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și răngi, bucățică cu bucățică. Tortura a început la ora 19 și a durat până la ora 22, fără întrerupere. La acel moment, ora 22, CORNELIU NIȚĂ era mort. Măruntaiele erau zdrobite, când l-au dezlegat și l-au coborât pe dușumea nu mai semăna a om. Era o masă de carne, nu mai avea nici sânge deoarece se scursese în timpul schingiuirilor. Aleșii poporului și instituțiile de stat tac. Nu vor să-și recitească viața și să-și recunoască grelele păcate și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
am stat numa’ câteva zile, iar În Gherla am fost În clădirea nouă... Așa ne-o tot purtat... În care Închisoare v-a fost mai greu? Peste tot... Da’ În Sibiu era ceva... Acolo ne mâncau noaptea pleoșnițele. Ieșeau de sub dușumea, și pereții erau tot pictați... Noaptea, cum nu mai era lumină, cum porneau... Încolo am stat numai pe betoane, pe ciment... Prin ’tâtea locuri era numai ciment... În Aiud, când ne-o băgat Într-un arest... era numa’ beton, nici un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jos, și tot etajul ăla a fost reținut pentru noi... Și ne-a Împărțit acolo, ne-a pus câte unul sau doi Într-o celulă. Celula era goală, nu exista nimic În ea, nici masă, nici scaun, nici pat, numai dușumeaua... Era cu dușumele atuncea... Și dormeam cu hainele de pe noi jos pe dușumele, că altceva n-aveam, nici pătură... Și În noiembrie a venit frigul... Ne-a adunat atunci pe toți Într-o singură celulă, o cameră mai mare, și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
etajul ăla a fost reținut pentru noi... Și ne-a Împărțit acolo, ne-a pus câte unul sau doi Într-o celulă. Celula era goală, nu exista nimic În ea, nici masă, nici scaun, nici pat, numai dușumeaua... Era cu dușumele atuncea... Și dormeam cu hainele de pe noi jos pe dușumele, că altceva n-aveam, nici pătură... Și În noiembrie a venit frigul... Ne-a adunat atunci pe toți Într-o singură celulă, o cameră mai mare, și-așa am stat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împărțit acolo, ne-a pus câte unul sau doi Într-o celulă. Celula era goală, nu exista nimic În ea, nici masă, nici scaun, nici pat, numai dușumeaua... Era cu dușumele atuncea... Și dormeam cu hainele de pe noi jos pe dușumele, că altceva n-aveam, nici pătură... Și În noiembrie a venit frigul... Ne-a adunat atunci pe toți Într-o singură celulă, o cameră mai mare, și-așa am stat până În luna mai, când ne-a transferat la Satu Mare, iar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
niciodată momentul... Se oprește, se pune cu mâinile În șolduri și zice: „Mai dă o dată!”. (râde - n.n.) Ăsta o prins bota cu amândouă mâinile, da’ când să lovească, Costică o făcut doi pași În camion și ăla lovește de cântă dușumeaua camionului de numa’... (râde - n.n.) Toată lumea a plecat deodată din Târgșor sau v-au Împărțit pe loturi? Toți elevii, tot ce-a fost acolo i-o luat după detenție: până la trei ani inclusiv, pe toți i-o Îmbarcat și i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Securitate În penitenciarul Tribunalului. Acolo am stat zece luni... Îmi amintesc când am fost băgat În camera număru’ 49, o cameră mare, În mod normal pentru opt-zece oameni, și acolo am stat În Înghesuială 35-40 de oameni, fără paturi, pe dușumea, și Îmi amintesc că atuncea... peste trei săptămâni nici n-am avut lingură, numai un castron stricat, și Întotdeauna când am primit mâncarea a trebuit ca să aștept până când ceilalți mănâncă și dup-aia am primit Înprumut o lingură. Acolo au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cerut locuință pentru lux, ci din stringentă necesitate, vă voi spune că locuiesc într-o cameră de 9 mp, la o mansardă, iar toți cei patru pereți ai camerei dau direct în exterior, plus că planșeul de jos nu are dușumea peste beton, astfel că e rece ca afară! Vara, temperatura în casă depășește 35 de grade, iar iarna urcă doar cu foarte puțin peste cea de afară. Așa că... vii de afară și sări direct în pat. Cât privește bucătăria, ne-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
seri după aceea. A scârțâit groaznic. Era o ușă masivă. În fața mea se întindea un coridor lung. Aerul era îmbâcsit și în jur totul plin de praf, de parcă n-ar mai fi călcat nimeni pe-acolo de ani de zile. Dușumeaua din scânduri scârțâia la fiecare pas, iar tencuiala era îngălbenită de vreme. Erau uși de ambele părți ale coridorului. Mânerele erau prinse cu lanțuri peste care se așternuse un strat gros de praf albicios. Singura ușă fără lanț se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o perdea care miroase a mucegai. Dușumeaua arată jalnic și scârțâie când pășesc. Colonelul își face apariția dimineața, luăm micul dejun împreună și ne retragem după perdele pentru niște partide de șah. După-amiezele n-avem ce face, așa că jucăm iar șah. — Cred că îi este foarte greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]