1,129 matches
-
aici vorbim de sentimentul care predomină. Grația naivă a femeilor le transpune într-o stare de echilibru superficial, care niciodată nu poate duce la tragedii consumatoare sau la încordări periculoase. Femeia nu riscă nimic pe planul spiritual, fiindcă la ea dualismul dintre spirit și viață are o intensitate antinomică mult mai redusă decât la bărbați. Sentimentul grațios al existenței nu duce la revelații metafizice, la viziunea realităților esențiale, la perspectiva ultimelor clipe, care te fac ca în fiecare moment al vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
magie, spiritul nu s-a separat de viață, nu reprezintă un element de antinomie în lume. Aici există secretul fericirii, în indiviziunea inițială, care menține o unitate inseparabilă, o convergență organică. A fi entuziast înseamnă a fi incapabil de orice dualism. Și orice dualism este o otravă. De obicei, viața nu se menține fecundă și productivă decât prin tensiuni și antinomii, care reprezintă un principiu de luptă și de încordare agonică. Entuziasmul depășește acest principiu, realizând viața fără dramatism, exprimând un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
s-a separat de viață, nu reprezintă un element de antinomie în lume. Aici există secretul fericirii, în indiviziunea inițială, care menține o unitate inseparabilă, o convergență organică. A fi entuziast înseamnă a fi incapabil de orice dualism. Și orice dualism este o otravă. De obicei, viața nu se menține fecundă și productivă decât prin tensiuni și antinomii, care reprezintă un principiu de luptă și de încordare agonică. Entuziasmul depășește acest principiu, realizând viața fără dramatism, exprimând un elan fără tragism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
principiu, realizând viața fără dramatism, exprimând un elan fără tragism și iubind fără sexualitate. Lumină Și Întuneric Cât de nule sânt toate interpretările filozofice și istorice ale religiilor, nimic n-o poate ilustra mai bine decât absoluta neânțelegere a semnificației dualismului luminii și a întunericului în religiile orientale și în orice mistică. Aceste interpretări susțin că ridicarea la rangul de principii metafizice a luminii și întunericului ar deriva din observarea alternanței regulate a zilei cu noaptea, prima reprezentând un principiu de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
interpretarea este cum nu se poate mai firească. Dar pentru cine caută determinante mai adânci, ea este complet insuficientă, ca toate explicările exterioare. Problema luminii și a întunericului este legată de problema stărilor extatice. Nimeni nu ajunge să atribuie acestui dualism o valoare explicativă atât de mare, dacă n-a cunoscut obsesia complicată și ciudată a prizonieratului simultan sau succesiv în forțele luminii sau ale întunericului. Stările extatice amestecă umbrele cu scânteile, care joacă într-un dans bizar în întuneric, combină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pot fi cât de complicate; atunci când trăiești în ele, nu suferi din cauza lor, deoarece drama se distribuie pe întreaga sferă a vieții și nu se reflectează în conștiință, nu suferi o dramă unică, individuală și chinuitoare în afară de lume; nu încerci dualismul care izolează pe om în lume din cauza hipertrofiei conștiinței. Prin conștiință, reflexivitate și interiorizare, depășești iraționalul; dar numai pentru a ți se revela într-o deconcertantă proeminență. Căci această depășire nu se poate realiza decât în gândire; prin biologicul din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
foarte puțin umană. Relativismul istoric este o pervertire a sensibilității temporale. După ce o cultură și-a lichidat avutul în creații, începe distanța de ea însăși în perspectiva asupra trecutului ei și a altora. Naivitatea creatoare a încetat, urmată fiind de dualismul, inerent înțelegerii istorice, care separă spiritul de lumea căreia i se aplică. Înălțarea florală a spiritului, în perioadele creatoare ale culturilor, le împrumută o naivitate pe care cu greu am căuta-o în luciditatea searbădă a culturilor mici. Un popor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o parte epoca de naivitate, de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu înseamnă două epoci la antipod. Secolul lui Pericle este epoca de maturitate și de rotunjime. Lumea gotică și istorismul modern reprezintă, în plan occidental, același dualism, de aceeași semnificație și gravitate. Clasicismul francez și romantica germană sânt momente culturale perfecte, culmi de cultură așezate între epoca de naivitate și de cunoaștere a Franței și Germaniei. Ele au ceva din mireasma deșteptării originare a spiritului și din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar ea țintește înspre ultimele finalități ale spiritului. Omul care trăiește în mizerie și n-are spirit revoluționar este ultimul imbecil al pământului. El e incapabil de disperare, acest reazem permanent al revoluțiilor. Omenirea împărțită între exploatatori și exploatați oferă dualismul cel mai dezesperant, dezbinarea cea mai dureroasă. Și ceea ce este sfâșietor în această situație este că s-au găsit oameni care să atribuie exploatatorilor calități, merite, virtuți, să le explice ascensiunea prin valori, iar celorlalți căderea prin deficiențe. Marii posesori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de viață, se constituie în zonă aparte, creîndu-și o bază rațională, pe cea vitală pierzînd-o. Astfel, nu există în fond decât o axiologie raționalistă. Și etica se simte bine numai pe fundamente raționaliste. Vitalismul, punând accentul pe imanență, a suprimat dualismul, adică reazemul teoretic al eticii. Devenirea a fost astfel reintegrată în drepturile ei, adică în rosturile ei de a crea și distruge fără nici o răspundere. Toate viziunile de viață care dezvăluie sensul imanent al vieții atribuie un loc foarte mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public, strângerea impozitelor, atât la Roma, cât și în afară... — Ce-i cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care ne face să apărem, în ochii japonezilor, drept copii irecuperabili. Poate că explicația ține de tiparul filosofico-religios în care, de milenii, am fost formați, și unii, și alții. Este prea tentant să vezi cauza primară a acestui bovarism în dualismul suflet/minte corp care, nouă, ne-a marcat de la început imaginea de sine și de lume, pentru a nu risca o asemenea ipoteză. Fie pe filieră filosofică, de la greci, prin Descartes, fie pe filieră creștină, adesea mână în mână, noi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alte două coordonate: pe de o parte, budismul zen, care proclamă unitatea indestructibilă dintre minte și corp, pe de alta, confucianismul, care impune sacrificarea de sine în numele colectivității și găsirea împlinirii în îndeplinirea obligațiilor morale față de aceasta din urmă. Rejectând dualismul minte-corp, ca orice formă de dualism, de altfel (să ne amintim celebra formulare a lui Dogen, shinjin datsuraku renunțarea la minte-corp, adică realizarea unității lor), budismul zen propune o practică holistică, un mod de trăire în imediat, într-un aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parte, budismul zen, care proclamă unitatea indestructibilă dintre minte și corp, pe de alta, confucianismul, care impune sacrificarea de sine în numele colectivității și găsirea împlinirii în îndeplinirea obligațiilor morale față de aceasta din urmă. Rejectând dualismul minte-corp, ca orice formă de dualism, de altfel (să ne amintim celebra formulare a lui Dogen, shinjin datsuraku renunțarea la minte-corp, adică realizarea unității lor), budismul zen propune o practică holistică, un mod de trăire în imediat, într-un aici și acum care nu poate fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însetate de cântecul sirenei, japonezul le opune gestul calm și mărunt al turnării apei fierbinți peste pudra verde de ceai, certitudinea că, dincolo de această prezență, nu există nimic. Aceasta nu înseamnă că specificul japonez nu este, și el, marcat de dualismele lui, dar acestea sunt de alt tip: dacă dualismul suflet/minte corp se structurează pe o axă verticală și solipsistică, a metafizicului, acela interior exterior, care modulează gândirea japoneză, se structurează pe o axă orizontală, unde raportarea la celălalt (la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și mărunt al turnării apei fierbinți peste pudra verde de ceai, certitudinea că, dincolo de această prezență, nu există nimic. Aceasta nu înseamnă că specificul japonez nu este, și el, marcat de dualismele lui, dar acestea sunt de alt tip: dacă dualismul suflet/minte corp se structurează pe o axă verticală și solipsistică, a metafizicului, acela interior exterior, care modulează gândirea japoneză, se structurează pe o axă orizontală, unde raportarea la celălalt (la social) este văzută ca definitorie. Desenând, desenând! A desena
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-a provocat o primă revelație, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dualiste : lumea este creată și se perpetuează datorită conlucrării și confruntării dintre Dumnezeu și Diavol. Foarte multe ecuații din mitologia populară românească (inclusiv legendele cosmogonice) se bazează pe înfrunta- rea dintre două entități mitice antagoniste. Problema apariției și supra- viețuirii dualismului religios în spațiul românesc și în cel sud-est-euro pean (mai ales prin diverse secte medievale neomaniheiste: paulicianism, bogomilism etc.) a fost foarte controversată în rândul savanților încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. Am abordat acest subiect cu un alt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dihotomia cultură/natură este o temă recurentă în filosofia occidentală, de la Aristotel până la Rousseau. Aristotel face legătura dintre femei și materia pasivă, pe de o parte, și bărbați și spiritul creator, pe de altă parte. Rousseau, în Émile, păstrează același dualism femeie/natură versus bărbat/spirit. Sfera culturii este accesibilă numai bărbaților, statutul de cetățean fiindu-le rezervat exclusiv, iar intrarea femeilor în societate se face printr-un bărbat, fie el tată sau soț. Motivele acestei separări le putem găsi în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
aplicație pe problematica accesului femeilor la pozițiile de putere. Atât dubla zi de muncă (invizibilitatea muncii casnice), cât și modelele comportamentale ale mediului politic românesc se revendică din apeluri la o conceptualizare dualistă a acestor dimensiuni în legătură directă cu dualismul feminin/masculin. Drept urmare, femeile se confruntă cu lipsa de timp, experiență, energie și putere financiară, îngreunându-se posibilitatea de avansare în carieră. În plan politic, se remarcă o masculinizare a spațiului public românesc și o încurajare a femeilor de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
se apropie de punctul final (6,25). Ultimele două ceruri, al șaselea și al șaptelea, sunt precedate de două zone de „aer”, foarte primejdioase pentru profet. Ajuns în al șaptelea cer, Isaia primește veșminte îngerești, devine așadar egal cu îngerii. Dualismul întâlnit în primele cinci ceruri nu mai există aici (îngeri „de dreapta” și „de stânga”). „Înfățișarea tuturor este una, iar lauda lor, egală” (8,16). Privită din al șaselea cer, lumina celorlalte cinci pare întuneric (8,21). În al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are o cu totul altă calitate decât cea veche, stând sub cârmuirea directă și salutară a Creatorului, iar nu sub cea arbitrară și nocivă a creaturilor. Un lucru se cuvine însă adăugat aici, și nu de cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne aflăm așadar la antipodul viziunii gnostice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esențială în sânul divinității: Dumnezeul bun și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse, spațiul de mișcare al sufletului se definește prin doi poli: Binele și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
admitem că și călugării din nordul Egiptului au avut o anumită cunoaștere, directă sau indirectă, a tradițiilor al căror ecou îl constituie aceste texte? Oricum ar fi, un lucru ni se pare evident: în timp ce viziunea sethienilor se bazează pe un dualism radical, mergând până la mizantropie, viziunea lui Serenus este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după Caragiale se află fie pustiul ușurătății populiste, fie jungla imposibilității de reprezentare. Enunțată paușal, chiar dacă probabilă individual, încadrarea e cel puțin suspectă din perspectivă logică. La originea acestui scepticism critic s-ar putea să stea și rezerva față de aparentul dualism metodologic al comentariului dramatic. Pe de-o parte, se află textul, pe de alta, reprezentarea scenică, degrevată din ce în ce mai des de fidelitatea filologică. Cel dintâi, esențial pentru literați, cel de-al doilea, inevitabil pentru teatrologi. Spirit extrem de mobil, Nicolae Manolescu nu
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]