937 matches
-
unui accident rutier, care nici nu voiau să piardă prea mult timp cu declarațiile, dar nici nu se puteau Îndepărta de scena respectivă. Tupilându-se de-a lungul propriei mașini ca pe lângă o redută inamică, Guido a deschis ușile din spatele dubei cu fereală, apoi s-a retras Îndărătul uneia, de parcă ar fi transportat nu aparatură electronică, ci crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să poată privi Înăuntru. — Nu pricep, a spus el, acum câteva secunde... — ...mașinile de spălat jucau tabinet? l-a completat Gioconda. — Nu, a continuat ezitant Guido, sunt sigur, dar absolut sigur, că... — ...aparatele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Silvio. Oricum, altceva mai bun nu avem de făcut. Isabella, care privea speriată În toate părțile de sub streașina umărului său, n-a spus nimic, dar s-a lăsat dusă. Guido ni s-a alăturat, trăgând speriat cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a Înnebunit. Într-adevăr, pe chipul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grijă. A ieșit ceva colosal: fumul de la grătarele pe care prăjeam pâinea Învăluia gara cu mireasma lui inocentă, vagabonzii Își făceau În șampanie prima lor baie după ani de zile, muzica de trei parale exploda prin portierele larg deschise ale dubei cu care călătoriserăm. Fraternizarea asta cu pleava societății ne-a dat o altă idee, Încolțită firav printre șine de tren, dar cultivată mai târziu de binefăcătorul Sorin, o idee pe care am emanat-o printre aburii alcoolui fin, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria mortului În duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde celălalt se așezase deja lîngă șofer, scoase o țigară și o aprinse În căușul palmelor, ținînd-o Între buzele crispate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde celălalt se așezase deja lîngă șofer, scoase o țigară și o aprinse În căușul palmelor, ținînd-o Între buzele crispate, urcă lîngă șofer spunînd: „E-n regulă, John!“ și duba porni În viteză. Polițiștii priviră În urma ei. Apoi mai schimbară cîteva cuvinte Între ei, rîseră, vorbiră despre planuri, bucurii și obligații viitoare, spuseră „Noapte bună!“ tuturor și plecară, doi În susul străzii, spre spuza de lumini de un cafeniu livid, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești via Jilava. Era pe la jumătatea lunii iunie 1951. Nu mai am lanțuri la picioare, nu mai am cătușe la mâini, nu mai am ochelari orbi pe frunte. Cobor din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să cunoască crimele comuniste. Duba se pornește. Drumul a fost scurt și iată-mă în fața unor porți grele metalice. Șeful escortei apasă pe un buton. Porțile scrâșnesc puternic și se deschid. Pășesc înăuntru escortat de doi gardieni. Îmi dau seama din primul moment că mă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
oară. Au încercat să mă împiedice să văd ce se întâmpla, dar în timp ce eram toți la masă, au venit niște doctori și am auzit-o pe biata mătușică zbierând când au dus-o la ușa din față. Apoi am auzit duba plecând și atunci am văzut-o toți pentru ultima oară. Mater spune că a fost dusă într-un loc unde va fi „bine îngrijită“. Sper să se vindece repede. Știu precis ce simte ea. Mi s-a pus un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
țării rămăsese luată chiar prin tratatul semnat, parcă nici nu existase. Pușcăriile se umpleau cu nevinovați, cu toți care rosteau vreun cuvînt Împotriva noii dictaturi ce se instalase În umbra trupelor, tribunalele măcinau cu voie, fără voie, totul era altfel, dube ridicau oameni și-i duceau nu se știe unde, cei mai mulți nu s-au mai Întors, unii, puțini, foarte puțini, au revenit după ani de zile, mult mai tîrziu, cei mai mulți nejudecați, fără ca vreun tribunal să fi pronunțat Împotriva lor vreo pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înainte, insidioasă, pe nevăzute, cu false discursuri umanitare ce făceau să pună În cumpănă suflete naive, Încrezătoare, acum două zile au fost arestați doi foști comercianți, un membru al partidului social-democrat, și alți cîțiva, toți ridicați În zorii zilei cu duba știută, chemați pentru a da o declarație și nu se mai Întorceau. Un pustiu se așeza tot mai cuprinzător, ar trebui scrise mii de pagini despre timpul acela, continuat și acum, o societate pe temelia fricii, dar pentru toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
exterminare e tc.). După demiterea din funcția de primar a urmat ares tarea tatei. N am să uit niciodată clipele de groază ca re ne-au marcat, nouă copiilor, toată viața, când, în zorii unei zile, a oprit la poartă o dubă neagră din care au coborât doi secu riști pentru al aresta pe tata. - Îmbracă-te că mergi cu noi! - au poruncit coborâții. Cu stăpânirea de sine care-l caracteriza, demnă de admirat și astăzi, le-a răspuns: - Vă așteptam, dar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează În grupuri de cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă. Doar atît face poliția, probabil atît i s-o fi spus să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-o dubă a poliției sub ochii mei și ai lui Filip Florian. Tremurăm de frică și furie pe trotuar. Altceva nu putem face. În clipa aceea sîntem, am ajuns ca ei. Două animale. Dacă cineva ne-ar pune-n mînă o mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i-a făcut cadou floarea numită Kimanjangilia”. Ce gest frumos. Catch 22. O fi otrăvitoare. Precum o proză semnată de Florin Jugravu, ce te umple instantaneu de cea mai lugubră mirare, mostră: „Am coborît din omida neagră, așa-i spunem dubei cu care se fac transporturile și cu care au plecat Iepurele Roșu și cu Tiflă și nu s-au mai Întors, În fața unei uși care a intrat În zid, și m-am mirat de acest lucru pentru că la noi ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu încă. Despre ce intoleranță ar fi vorba cînd acceptăm tot felul de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un paranoic din Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar fi vorba cînd acceptăm tot felul de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un paranoic din Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorba cînd acceptăm tot felul de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un paranoic din Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asemenea atenție, când poate că aș fi realizat mai mult profesional și social, dacă nu mi s-ar fi frânat avântul... După perioada de năpastă când „Trăiam într-o vreme bolnavă/ Când pâinea se schimba-n otravă,/ Când noaptea veneau dube/ Vreme plină de bube/ Când tinerii pleacă, bătrânii mor/ Și popa rămâne fără popor”, se întâlnește cu prietenii din sat și „îi văd, îi revăd. Ne strângem de mâini/ Copiii de ieri, azi oameni bătrâni.” Câtă duioasă nostalgie a trecutului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mor/ Și popa rămâne fără popor”, se întâlnește cu prietenii din sat și „îi văd, îi revăd. Ne strângem de mâini/ Copiii de ieri, azi oameni bătrâni.” Câtă duioasă nostalgie a trecutului, după atâția ani! Iar când „într-o noapte/ Duba i-a ridicat pe toți/ I-au chinuit ca pe hoți” autorul gândind profund la viitorul poporului afirmă indubitabil: „Stau așa și prind puteri/ Să pot scăpa de poveri/ S-arunc din spinare/ Stafia adusă din Soare-Răsare.” Când vremea și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai bine să se retragă și să-i lase pe demagogi să potolească mișcările pe care le-au provocat. ― De ce să-i lase, domnule?! protestă bătrânul reporter Davidescu, înfricoșat de perspectiva opoziției. Mai bine să-i bage pe toți la dubă și să-i învețe omenie! Titu Herdelea, care se strecurase într-un colț, intimidat de sanhedrinul redacțional, deveni centrul interesului când Roșu îl întrebă ce-a văzut la țară? După ce tânărul povesti că în general a găsit liniște și numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se uită în spate, de parcă s- ar fi așteptat să intre următorul, ca să-i dea locul. Putea să intre iarăși milițianul cel rău și s-o împungă cu bastonul, lovind-o peste șale când s-a împiedicat la urcarea în dubă. Dar singurul zgomot era al ventilatorului din colț, pe care abia atunci îl observă cum vântura mai degrabă timpul decât aerul. — Nu știu ce să facem cu el, adăugă polițistul. Zice doar că vrea să stea de vorbă cu dumneavoastră. În rest
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altul, „pe unii i-a dus la spital, ce rost avea, dacă tot îi omora, să-i bandajeze mai înainte ?“. „Poate că nu-i duce la spital.“ „Ba da“, spunea Rada, ca-n vis, „pe mine m-au adus în dubă cu unul pe care l-au lăsat la spital“. Nu le mai spuse că era, săracu’, mai mult mort decât viu, vânăt ca ciuma și cu țeasta crăpată. Și că ar fi fost o minune să mai apuce dimineața. Acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au marcat: ci lumea de după premieră! Teribilă lume, pentru adolescentul de mine! Societate inaccesibilă unui puști care frecventa cenacluri, premiere bucureștene, citea reviste, dar nu era acceptat în "culise". I-am văzut atunci pe Dorin Tudoran și Țepeneag, luați cu duba poliției (aveau plete; într-o vreme, morala proletară nu dădea voie tinerilor să poarte părul lung!); i-am cunoscut atunci, de aproape, pe Lucian Pintilie, Ivasiuc, Breban, Chitic, Naghiu, Petre Mihai Băcanu, Zaharia Stancu, Mihai Novicov, Blandiana & Rusan, Rodica Mandache
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]