2,240 matches
-
macină de multă vreme. Bătrânul Germont i-a trimis o scrisoare în care îi aduce la cunoștință că Alfredo a fost informat de sacrificiul pe care ea l-a facut în favoarea surorii lui. Alfredo, care a trecut cu bine peste duelul cu Baronul Douphol, urmează să ajungă lângă ea pentru a-i mulțumi pentru tot ceea ce ea a făcut pentru familia lui și să-și ceară iertare. Violetta se teme că totul este prea târziu (Addio del passato). Apare Alfredo și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cuprins și îl insultă pe bătrân, în timp ce Mină invocă respectul care se cuvine unui om în vârstă. Între timp Egberto îi șoptește lui Godvino că dorește să-l întâlnească mai târziu în cimitirul castelului; el îl va provoca la un duel mortal. Actul ÎI Vechiul cimitir al castelului lui Egberto. În aceeași noapte Mină, copleșită de remușcări, caută consolare la mormântul mamei sale (Ah, dagli scanni eterei): ea se roaga și Îl implora pe Dumnezeu să o ierte și să o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Blestemata să fie clipă când te-am ascultat!“. (Maledetto sia l'istante). Godvino refuză să plece. Egberto sosește aducând cu el două săbii și îi cere Minei să îi lase singuri. “Alege“ - îi spune Egberto întinzăndu-i cele două săbii. “Un duel?“ întreabă Godvino iar Egberto îi confirmă: “Da, și până la moarte!“ La început Godvino refuză să se apere invocând faptul că Egberto este prea bătrân, dar în final, sub avalanșă de insulte aruncate de acesta, el va accepta duelul ( Se' un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
săbii. “Un duel?“ întreabă Godvino iar Egberto îi confirmă: “Da, și până la moarte!“ La început Godvino refuză să se apere invocând faptul că Egberto este prea bătrân, dar în final, sub avalanșă de insulte aruncate de acesta, el va accepta duelul ( Se' un infame, un vile indegno...). Atras de zgomotul luptei Aroldo apare și le cere celor doi să pună capăt luptei desfășurată într-un loc sacru. “Să mergem în altă parte“ vine replică lui Egberto. În tentativa lui de a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
părăsească, dar Mină încearcă să-l convingă că dragostea ei pentru el este neschimbată. Egberto pătrunde în cameră, purtând în mână o sabie însângerata și îl anunță pe Aroldo că aventurierul Godvino nu mai trăiește. “O crimă?“ întreabă Briano. “Un duel?“ întreabă Aroldo. “O execuție“ răspunde Egberto. Briano și Aroldo se duc la capelă să se roage în timp ce Mină Îl implora din nou pe Dumnezeu să o ierte. Act IV Câțiva ani mai târziu în Scoția. Pe malurile Lacului Loch Lomond
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
complet restabilit pentru a se duela cu cineva. Cu cine? - întreabă Alvaro. Aflând adevărată identitate a prietenului sau și faptul că Leonora este încă în viață, Alvaro refuză să tragă spadă. O avalanșă de insulte îl determină însă să accepte duelul, dar un grup de soldați îi despart. Alvaro, disperat, se decide să se retragă și el la o mănăstire. Soarele este acum sus pe cer și tabăra este invadată de soldați, călugări și vivandiere în frunte cu Preziosilla. Toți închină
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu ochii... Doamne, ce mai ochi! Pe cel din iad - răspunde Carlo. În zadar s a ascuns metisul de lume că tot nu a reușit să scape. Alvaro apare în haine de călugăr și Carlo îl provoacă din nou la duel. Alvaro cere să fie lăsat în pace. Carlo îl lovește peste față și îi insultă familia; în cele din urmă Alvaro, în culmea furiei, își arată diponibilitatea de a lupta și amândoi bărbații se reped afară. Tabloul 2. O peșteră
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
găsește pe Cassio și indus în eroare de către Iago că aceasta conduită este una quasi permanentă pentru Cassio, Montano decide să aducă la cunoștința situația lui Otello. Între timp insultele lui Roderigo își fac efectul și Cassio îl provoacă la duel. Montano intervine în conflict iar Cassio deranjat îl atacă și îl rânește. Iago îl trimite pe Roderigo să dea alarmă. Tumultul iscat îl aduce la fața locului pe Otello. El îi cere explicații “onestului Iago” care se preface a fi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
The Problem of Retrospective Distance in David Copperfield and Bleack House de Alison Case. Narațiunea este cercetată în conexiunile ei cu psihanaliza de Laura Mulvey în Visual Pleasure and Narrative Cinema și Afterthoughts on Visual Pleasure and Narrative Inspired by Duel in the Sun și cu feminismul de Susan Snaider Lanser în Toward a Feminist Narratology, Nilli Diengott în Narratology and Feminism sau Teresa de Lauretis în Desire in Narrative . Narațiunea este abordată în asocierile ei cu deconstrucția de Jacques Derrida
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
s-a dovedit a „se mișca” Ungaria. Într-o astfel de conjunctură, România era constrânsă la o epuizantă bătălie informativă și contrainformativă, atât împotriva inamicilor (sovieticilor sau anglo-americanilor), cât și a amicilor din Pactul Tripartit (germanii și ungurii). În acest duel disproporționat, pe care serviciile informative românești îl suporta, cel cu oficina maghiară, după cum rezultă din cercetarea documentelor de arhivă, prin amploare și forță, poate fi perceput ca fiind comparabil cu al agenturilor marilor puteri precum Germania, Uniunea Sovietică etc. Îndrăzneala
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
un prétexte à parures, un objet à orner: ce n'était plus un objet à aimer" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Receptarea Parizienei se produce în funcție de gen, fiind un subiect permanent de conversații, de dispute, de referință, de admirație, de dueluri, de ecouri, de amintiri: "Leș hommes s'emparent de șes gestes, de șes regards, de șes moindres paroles pour s'en faire des trophées. Leș femmes lui dérobent la forme de șa robe, la coupe de son chapeau, la couleur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
romanesque, suffisent souvent pour mettre une femme à la mode et l'y maintenir pendant de longues années" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Pariziana este centrul în jurul căruia se învârte întreaga societate, întreg Parisul 134, ea este motivul organizării duelurilor și pierderii averilor. Ea este un răspuns la problema căutării sensului vieții, o contribuție la metafizica dragostei: "Car ici chaque femme est un roman, constată Walter Hasenclever 135 în notele sale despre Paris. (...) Elle est le centre autour duquel tout
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
est tout" [Girardin, 1986, p.572], este caracterizată de Flaubert într-o scrisoare către Georges Sand că falsă: "Tout était faux: faux réalisme, fausse armée, faux crédit et même fausses catins (...) tout geste se traduit en să propre parodie: faux duel, faux art, faux amour" [apud Brombert, p.103, subl.n.]. Lumea lui Frédéric este dezvăluită, strat după strat. Peste tot domnesc falsul și aparențele. Un critic a spus cu multă înțelepciune: "Altădată, personajele adevărate se agitau în decoruri false; astăzi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
social și privat din toate timpurile dictează un anume tip de pattern comportamental, spațial, genurial. Românul, foiletonul, teatrul secolului al XIX-lea tratează toate dilemele legate de femeie de pe pozițiile moralei burgheze dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria, ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
farmecul ei, aventură este o formă a trăirii frenetice și o deschidere spre necunoscut. Ea se caracterizează printr-o anumită tensiune a sentimentului de viață și, uneori, printr-un risc maxim. Neputând inspiră sentimente adevărate, pare disproporționat prețul plătit prin dueluri și sinucideri 312. Aventură este interesantă prin așteptarea unei schimbări: "attendant, pour se donner leș soucis d'un changement, de rencontrer quelque aventure extraordinaire" [Zola, La Сurée, p.163]. Femeia pariziana se caracterizează prin nesăbuința aventurii. Pariziana flirtează mai virtuos
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
luptă 316. Pentru contesă de Gulleroy preocuparea de a plăcea devine sensul vieții, o luptă care îi mobilizează toate eforturile 317, o face să-și calculeze și simulează intențiile. Proiectele de seducere ale Clorindei și ale lui Rougon sunt un duel al ambițiilor. Clorinde visează să-l seducă pe Rougon cu orice preț318. Rougon formulează pentru sine, într-un sfârșit, ceea ce nu-l poate lăsa indiferent: "Cette Clorinde était vraiment une fille très séduisante" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.101
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
n.]. 241 O putem califica că aventuriera și imprevizibilă. "Des gaietés nerveuses la prenaient, dés caprices prodigieux, dont s'entretenaient leș journaux, en la désignant par șes initiales. Ce fut à cette époque qu'elle voulut sérieusement se battre en duel, au pistolet, avec la duchesse de Sternich, qui avait, méchamment, disait-elle, renversé un verre de punch sur să robe; îl fallut que son beau-frère le ministre se fâchât" [Zola, La Сurée, p.293]. 242 "Elle s'intéresse à beaucoup de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
transformare pe care m-am angajat să o realizez! Nu vei realiza și n-ai realizat nimic! Tot ce crezi că ai realizat este o închipuire a minții tale bolnave! Această înfruntare publică, ca o scăpare de săbii într-un duel hotărâtor de ambele părți, a aruncat o rază de speranță sufletelor asuprite de Țurcanu. Instinctiv, toți cei din jur se strângeau în jurul lui Oprișan, ca lângă ultimul punct de salvare care trebuia el însuși salvat. Cu o ultimă zvârcolire de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
imaginarul, pref. Ion Pascadi, București, 1978 (în colaborare cu Marina Dimov); Gérard de Nerval, Poezii, pref. Vasile Nicolescu, București, 1979; L.N. Tolstoi, Copilăria, adolescența, tinerețea, București, 1980. Repere bibliografice: Regman, Cronicari, 129-140; Constantin, Despre poeți, 88-94; Grigurcu, Teritoriu, 138-147; Caraion, Duelul, 42-44; Stănescu, Poeți și critici, 32-36; Poantă, Modalități, 214-220; Raicu, Structuri, 242-246; Petroveanu, Traiectorii, 207-215; Cândroveanu, Alfabet, 75-79; Iorgulescu, Rondul, 80-89; Piru, Poezia, II, 228-242; Ungheanu, Arhipelag, 245-248; Zalis, Tensiuni, 253-261; Barbu, O ist., 312-320; Laurențiu, Eseuri, 75-83; Raicu, Critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Bouloc, Ilarie Voronca, Paris, 1961; Homages à Ilarie Voronca, „Le Pont de l’Épée”, 1965, 27; Manolescu, Metamorfozele, 48-50; Ilarie Voronca, ALR, 518-531; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 172-191; Sașa Pană, Ilarie Voronca - amintiri, „Albina”, 1970, 43; Caraion, Duelul, 236-247; Piru, Varia, II, 365-368; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 175-177; Zaciu, Ordinea, 273-287; Constandina Brezu, Ilarie Voronca popularizator al literaturii românești, MS, 1974, 2; Crohmălniceanu, Literatura, II, 405-420; Evelin Fonea, Ilarie Voronca sau Dramaticul optimism al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
era singurul lider cipriot care nu vizitase România. El chiar că era supărat, atunci când îmi spunea că își dorea de mult să meargă cu soția pentru a vizita mănăstirile din nordul Moldovei, însă nu îl invita nimeni. După acest mic duel, convorbirea a fost extrem de agreabilă și utilă. Problema invitării domniei sale în România a rămas în atenția ambasadei noastre și a autorităților din țară. Vizita a avut loc abia în toamna anului 1989, pe linia Frontului Democrației și Unității Socialiste, organism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
curaj ! Curaj ? Domnișorule Cristian, doar n-o să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să intervenim ! Doar n-o să lăsăm frumoasa prințesă să fie răpită pentru totdeauna de acest zmeu deco- lorat și pistruiat. — Și ce propui, cumetre ? râde Mamutu’. Un duel ? Mai mult ! — Două dueluri ? râde și mai tare Mamutu’. Domnișorule Cristian, aici dumneata trebuie să intervii. Păi, cum să ne apropiem de ea ? Ar fi ridicol. — Dar nici vorbă să ne apropiem ! O vom cuceri de la distanță. Nu ne murdărim
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
doar n-o să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să intervenim ! Doar n-o să lăsăm frumoasa prințesă să fie răpită pentru totdeauna de acest zmeu deco- lorat și pistruiat. — Și ce propui, cumetre ? râde Mamutu’. Un duel ? Mai mult ! — Două dueluri ? râde și mai tare Mamutu’. Domnișorule Cristian, aici dumneata trebuie să intervii. Păi, cum să ne apropiem de ea ? Ar fi ridicol. — Dar nici vorbă să ne apropiem ! O vom cuceri de la distanță. Nu ne murdărim noi de sânge, suntem
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
poetului dispărut, București, 1995; Teatru, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997; Armurierul Cehov, București, 1997; Teatru scurt, București, 1999; Grup de orbi într-o sală de cinema, București, 2000; Teatru, I-III, postfață Mircea Ghițulescu, București, 2002-2003. Repere bibliografice: Caraion, Duelul, 101-103; Cocora, Privitor, II, 261-263; Mancaș, Teatrul, 211-213; Cubleșan, Teatrul, 180-186; Marius Robescu, Autori și spectacole (1970-1980), București, 1980, 129-132; Brădățeanu, Istoria, III, 271-276; Diaconescu, Dramaturgi, 283-288; Titel, Cehov, 170-173; [Iosif Naghiu], DRI, III, 447-472; Ghițulescu, Istoria, 271-279; Dicț. scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
în crepusculul cafeniu, sumbru, din încăpere. „O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a unei primejdioase încăierări. Ca să spun adevărul adevărat, încercam o teamă aproape superstițioasă față de ura Rosinei. Voiam s-o neutralizez pentru moment, astfel încât să scap de grija ei. În curând, urma să înfrunt alte primejdii și hotărâri; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]