2,216 matches
-
Partea II, Capitolul III)209. În acest scop naratorul la persoana întîi devine însoțitorul la duel al lui Gaganov în film, în timp ce în roman acest rol îl are Drozdov. În roman, naratorul la persoana întîi nu este prezent la locul duelului. Acest lucru este tipic pentru multe alte scene pe care naratorul le descrie ca și cum le-ar fi văzut cu propriii ochi. Naratorul la persoana întîi nu mai narează pornind de la amintirile sale imediate, ci, mai degrabă, lasă întîmplările să se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lumii. O teorie actuală sau fatală în sensul propus de către Jean Baudrillard 10 va considera însă obiectul mai ironic și mai genial decît subiectul, deținător al unei strategii de deturnare a supremației subiectivității. Experimentele din fizica cuantică relevă existența unui "duel" între subiect și obiect subiectul nu mai poate controla în mod eficient obiectul de studiu sau aparatul tehnologic ce pare a se înscrie în relații speciale cu fenomenul observat. Parafrazîndu-l pe Canetti, s-ar putea spune că în spatele oricărui obiect
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aceleași motive. El s-a apărat împotriva fiindcă nu putea cîștiga decît cu și prin. Or adevărul este că statul a sfîrșit prin a pierde bătălia împotriva fiecărui medium. Pentru a supraviețui, s-a predat. În secolul al XVIII-lea, duelul cărții cu absolutismul victorie a cărții. În secolul al XIX-lea, duelul jurnalului cu reacțiunea (imperială, monarhică, burgheză) victoria jurnalului. În secolul XX, duel al audiovizualului cu statul monopolist victorie a audiovizualului. Această neputință constantă în fața "instrumentelor" merita în sfîrșit
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu și prin. Or adevărul este că statul a sfîrșit prin a pierde bătălia împotriva fiecărui medium. Pentru a supraviețui, s-a predat. În secolul al XVIII-lea, duelul cărții cu absolutismul victorie a cărții. În secolul al XIX-lea, duelul jurnalului cu reacțiunea (imperială, monarhică, burgheză) victoria jurnalului. În secolul XX, duel al audiovizualului cu statul monopolist victorie a audiovizualului. Această neputință constantă în fața "instrumentelor" merita în sfîrșit o meditație. Este și scopul acestei cercetări. Să sintetizăm. Cele două chestiuni
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pierde bătălia împotriva fiecărui medium. Pentru a supraviețui, s-a predat. În secolul al XVIII-lea, duelul cărții cu absolutismul victorie a cărții. În secolul al XIX-lea, duelul jurnalului cu reacțiunea (imperială, monarhică, burgheză) victoria jurnalului. În secolul XX, duel al audiovizualului cu statul monopolist victorie a audiovizualului. Această neputință constantă în fața "instrumentelor" merita în sfîrșit o meditație. Este și scopul acestei cercetări. Să sintetizăm. Cele două chestiuni cum funcționează credința, cum funcționează puterea se suprapun în sfera mijloacelor de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cum mandarinul, funcționar și politician erudit, o Întruchipează pe cea a Chinei Antice. Două lucrări de referință exprimă această idee. Prima este Gorin-no-sho sau Cartea celor cinci cercuri, a celebrului ronin Miyamoto Musashi, care, potrivit legendei, a câștigat 60 de dueluri Înainte de a-și consacra bătrânețea studiului și meditației. A doua este Hagakure (literal, „ascuns În frunziș”), atribuită samuraiului devenit preot Jocho Yamamoto. Aceste două texte, care datează din secolul al XVI-lea al erei creștine, sunt disponibile În mai multe
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
este momentul” și că, Întotdeauna, „momentul este acum”. Ca urmare, nu e nici o distincție de operat sau o relativizare de stabilit Între calitatea unei clipe anume În raport cu alta. Antrenamentul, meditația și acțiunea cea mai obișnuită sunt la fel de importante ca un duel a cărui miză e moartea (sau viața, ca să fim exacți)! Realitatea este o școală care se Înfruntă fără simulacre, În care te angajezi cu toată ființa. Obstacolul, rezistența, inamicul, ca și evoluțiile și constrângerile mediului, departe de a fi ocultate
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
În armonie cu mediul și cel care, neputându-și Înțelege condiția, În consecință, nu s-a adaptat la ea. Aceasta presupune un efort permanent, independent de situațiile de conflict propriu-zise. Lupta nu este decât manifestarea a ceea ce preexistă, căci un duel „este câștigat mai Întâi În spirit”, scrie Miyamoto Musashi, ceea ce face ca, În Japonia, competiția să se situeze Înaintea sferei vizibilului, la nivelul cunoașterii imediate și al disponibilității capacităților. Tratarea informației face parte integrantă din acest proces, iar mijlocul cel
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Începuturilor reprezintă o aplicație sublimă a principiului economiei de mijloace și al eficacității. „Esențialul execuției constă În păstrarea inițiativei, dejucând neîncetat ritmul adversarului și modificându-ți tactica de fiecare dată când este necesar, până la victorie”. În budo, referința constantă la duel Îi dă o conotație În primul rând tactică, chiar operațională, și Începem să ne Întrebăm unde se situează luarea deciziei strategice În Japonia? În această privință, literatura tradițională chineză utilizează imaginea arcașului, a arcului și a săgeții, pentru a denumi
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
care, acționând În consecință, Îi poate anula eficacitatea”. În angajare, succesul său vine adesea dintr-o inițiativă bruscă, surprinzătoare, ce determină o decizie rapidă. Cu Întârziere - și, În cel mai bun caz, ca reacție -, adversarul se supune jocului. Într-un duel a cărui miză este supraviețuirea sau moartea, nu se poate concepe utilizarea unei tehnici sen În mod calm, lent și chibzuit. Întreaga activitate și antrenamentul sunt prealabile, astfel Încât, În momentul acțiunii, subiectul să aibă loc nevoie de timp pentru reflecție
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
adică manifestarea unei foarte efemere libertăți de mișcare În spațiu. Ea constă În a te adapta la mișcarea adversarului În acest moment precis și În ocuparea centrului interacțiunii, pentru a-i canaliza energia spre dispersare (proiectare) sau imobilizare. Într-un duel, aceasta Înseamnă „a intra În atacul adversarului ajungând Înaintea lui la impact printr-o tehnică mai integrată, deci mai justă și mai rapidă decât a acestuia”. Tehnica descrisă necesită o capacitate de a acționa pe ritmuri și mai scurte decât
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
and Administration. S-ar putea vedea aici o contradicție cu afirmațiile lui Bernard Nadoulek (1996), potrivit căruia cultura strategică japoneză este un model de anticipare. Nu e deloc așa, căci una e să anticipezi În interiorul logicii unei mișcări Într-un duel și alta e să creezi o ruptură prin punerea la punct a unui produs sau a unui serviciu inovator. În primul caz, anticiparea se Înscrie În continuitatea unei mișcări, pe cînd În al doilea există o ruptură. Vezi p. 72
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
etc. - Jocul de competiție (de obținere a unor performanțe, de Învingere a unuiadversar real sau imaginar) - la acesta iau parte adversarii A și B (sau chiar mai mulți), fiecare câștigând ceea ce pierde celălalt. Acțiunea, În sine, poate lua forma unui „duel”, În care se confruntă două (sau mai multe) voințe, În funcție de interese contradictorii. În asemenea situații, clasa de elevi se Împarte În două sau mai multe grupe (echipe) care Își asumă roluri care le permit participarea la competiție. De fiecare dată
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
exclusiv conflictuali. Această perspectivă este caracteristică mai degrabă teoriilor statocentrice, care, analizând cazurile de conflict, conchid, invariabil, că influența actorilor nestatali este limitată. Încă de la începutul anilor ’70, Joseph Nye și Robert Keohane sugerau că întrebările de tipul „Cine câștigă duelurile între state și actorii transnaționali?” sunt insuficiente. Într-o analiză care să țină cont de „politica transnațională”, ca dimensiune a relațiilor internaționale contemporane, este mult mai relevantă studierea negocierilor, coalițiilor și alianțelor formate între actorii transnaționali, precum și între aceștia și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
origine. Acest tip de dezbatere se regăsește și în literatura contemporană asupra globalizării, impactul CTN consituind una dintre marile teme de dezbatere. Astfel, curentul (hiper)globalist vede în CTN rivali serioși ai statelor, dacă nu chiar învingători siguri în acest duel. Modelul „corporației dezlănțuite” care sfidează autoritatea etatică și își impune propriile reguli asupra piețelor și politicilor economice naționale este un produs de prim rang al teoretizărilor (hiper)globaliste. La cealaltă extremitate a spectrului, scepticii (adesea asociați programelor de cercetare realiste
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
În plan moral să nu admită inconsecvențe compromițătoare. Μ Îl credem pe cineva și-l urmăm nu atât pentru că ne convinge prin cuvânt, cât pentru faptul că vedem că ceea ce spune este În stare să și respecte, să Înfăptuiască. Μ Duelul, indiferent pe ce plan s-ar desfășura (intelectual, moral, cultural etc.), n-ar avea nici un haz dacă n-ar presupune o anumită egalitate a competitorilor. Μ Nimeni nu se poate sustrage unui moment de recunoaștere lucidă a limitelor posibilităților sale
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu Sorin Anca), Bonn, 2001; Cerneala și sângele, Bonn, 2002; Misterul poeziei. Între turnul de fildeș și zgomotul istoriei, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Negoițescu, Scriitori, 393-397; Streinu, Pagini, II, 140-143; Piru, Panorama, 173-176; Cioculescu, Aspecte, 249-255; Grigurcu, Teritoriu, 93-98; Caraion, Duelul, 73-77; Munteanu, Opera, 117-121; Constantin, A doua carte, 118-121; Cristea, Un an, 75-77; Mircea Zaciu, „Revenirea mea în viața literară a fost o trecere din carcera tăcerii în groapa cu lei” (dialog cu Alexandru Lungu), F, 1991, 10, 11; Ion
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
soldatul, „Informația zilei”, 1943, 470; [Ion Sofia Manolescu], „Curentul familiei”, 1944, 22; M. N. Rusu, Ion Sofia Manolescu, LCF, 1968, 17; Florin Manolescu, „Până unde pot muri”, RL, 1969, 52; Virgil Gheorghiu, „Până unde pot muri”, VR, 1969, 12; Caraion, Duelul, 78-80; Grigurcu, Teritoriu, 154-157; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 530-531, 535, 538-540; Ilarie Hinoveanu, Convorbiri cu... , Craiova, 1974, 44-54; Piru, Poezia, I, 162-166; Dumitru Micu, Țărâna fierbinte a patriei, CNT, 1975, 48; Paul Dugneanu, Discreția sentimentelor, LCF, 1975
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
și cărți, pref. edit., București, 1995; Dimitrie Stelaru, Opera poetică, pref. edit., București, 2002. Antologii: Arta poetică la români, ed. 2, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Incunabule”, RL, 1969, 14; Veronica Porumbacu, „Incunabule”, VR, 1969, 6; Caraion, Duelul, 85; Daniel Dimitriu, „Ceremonia faianțelor”, CL, 1972, 17; Barbu, O ist., 223-225; Al. Andriescu, „Ora magnoliilor”, CRC , 1976, 43; Caraion, Pălărierul, 168; Alexiu, Ideografii, 152-154; Poantă, Radiografii, I, 205-207; Mihai Ungheanu, „Eseu despre generația războiului”, LCF, 1979, 5; Ion Cristoiu
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
sa. A luat parte la numeroase șezători literare ținute la Cluj, Oradea, Brașov, București. Era cunoscut și apreciat de scriitori și epigramiști de frunte, precum Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Ion Minulescu, I. C. Popescu-Polyclet, cu unii dintre ei purtând incitante dueluri epigramatice. Și-a adunat catrenele din periodice - „România”, „Flacăra”, „Societatea de mâine”, „Dacia”, „Graiul românesc”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vestul”, „Vremea”, „Unirea română” ș.a., unde semnează și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
Paleolog. Încercările acestuia de împăcare cu „frâncii” (mâncători de „azimă”, de unde și numele de Azimit sau Iazimir al unuia dintre personaje) stârnesc mânia călugărilor din Bizanț, care îi primesc cu ostilitate pe oaspeții „pișpeci”, „pipistași”, și îi provoacă la un duel al întrebărilor și răspunsurilor, menit să dovedească ignoranța absolută a occidentalilor. Răspunsurile corecte dezvăluite de „filosoful” Panaiot cuprind de fapt o prezentare simplificată și denaturată a sistemului cosmologic așa cum este prezentat de Gregorios Palamas în 150 de capete despre cunoștința
INTREBARILE LUI PANAIOT FILOSOFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
de unde e politica, începerè sa. Polițion era adevărat deplinu politicos acelor vremi și unii socotesc că numele lui l-au luat de la politică sau politica de la dânsu; iar cuvântu grecescu - politica însămnează.” Textul românesc păstrat se încheie cu uciderea în duel a lui Safir, logodnicul Asâriei, urmărită în continuare de insistențele lui Polițion. Este vorba doar de finalul unei copii de la 1794, ea însăși fiind preluarea unui text anterior („o tălmăcire moldovenească”). Încă nu se știe ce izvor a folosit traducătorul
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
despre infinit (101 intropoeme), postfață Ion Murgeanu, București, 2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Măștile somnului”, CNT, 1968, 14; Dumitru Micu, „Măștile somnului”, GL, 1968, 18; M.N. Rusu, „Măștile somnului”, LCF, 1968, 23; Gheorghe Grigurcu, „Măștile somnului”, F, 1969, 4; Caraion, Duelul, 62-65; Grigurcu, Teritoriu, 242-248; Cristea, Un an, 223-225; Piru, Poezia, II, 307-310; Mincu, Poezie, 122-124; Iorgulescu, Al doilea rond, 294-296; Iorgulescu, Scriitori, 79-81; Alboiu, Un poet, 145-146; Tuchilă, Cetățile, 269-280; Dumitru Radu Popa, „Oase de fluturi”, TBR, 1983, 238; Ștefan
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Schlattner, Cocoșul decapitat, București, 2001; Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, postfață Rodica Binder, Iași, 2002, Raftul cu ultimele suflări, pref. Werner Löcher-Lawrence, Jens Nielsen, postfață Rodica Binder, Iași, 2003; Ernest Wichner, Singularul norilor, București, 2003. Repere bibliografice: Caraion, Duelul, 66-69; Felea, Secțiuni, 243-244; Cristea, Un an, 244-247; Piru, Poezia, II, 302-305; Raicu, Critica, 369-371; Constantin Crișan, „Scrisori neexpediate”, CNT, 1979, 26; Raicu, Contemporani, 153-155; Tuchilă, Cetățile, 121-130; Grigurcu, Existența, 377-380; Cristea, Fereastra, 196-200; Gheorghe Grigurcu, Poezia nefeminină a Norei
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
lui I. Liprandi descindea dintr-o familie din Piemont. În anul 1775 s-a stabilit în Rusia, unde în 1790 s-a născut I. Liprandi. Participant la războiul din 1806-1812 și la războiul Rusiei contra lui Napoleon, în urma unuia dintre duelurile cu care era obișnuit, I. Liprandi a fost transferat dintr-un regiment de elită din Franța în unul dislocat în Basarabia 13. Ajuns în Basarabia în ianuarie 1820, I. Liprandi a fost îndemnat să „adune informații despre acțiunile turcilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]